joi, 22 decembrie 2011

Decalogul (cele 10 porunci) de la Exod 20 citire

Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:
2"Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
3Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
4Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
5Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
6şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
7Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
8Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
9Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.
10Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
11Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
12Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
13Să nu ucizi.
14Să nu preacurveşti.
15Să nu furi.
16Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
17Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. 

Ca tegorig ca aceasta nu se contrazice cu Legea lui Hristos, prezentata de Pavel (ton nomon tou Christo) Inspirat fiind de Onorabilul Oreste (codulluioreste.blogspot.com) si folosind ca sursa proiectul Marelui Lucian (intercer.net), am decis sa public si eu Cele Zece Porunci sau Decalogul, scrise asa simplu sa le pricepa toti si sa nu existe cale de tocmeala.
Traieste-ti viata in curatie si te vei bucura de un parcurs minunat, iubeste mult si sincer, consuma bio, crede in talentul si potentialul tau, nu in ultimul rand citeste Biblia (Sfanta Scriptura) si viata ta are sa ia o turnura fantastica!
Cu respect, prietenul tau, Constantin Paun!
O Sarbatoare Luminata!

duminică, 18 decembrie 2011

Elena are nevoie de noi!

Undeva in Romania, exista o fata careia destinul i-a frant aripile. Anii de liceu au fost frumosi pentru Elena pana in ziua cand viata ei a capatat o turnura nedorita.
Tanara aceasta chiar isi doreste sa ajunga la scoala in fiecare zi, vrea sa mearga in fiecare zi si sa se bucure de lumea in care traieste. 
Impreuna putem face ca viata ei sa fie mai usoara. Chiar daca nu poti sa-i oferi o parte din suma atat de necesara ei, poti sa dai mai departe adresa ei si cu siguranta ca cineva o sa poata face ceva pentru ea.
La Multi Ani!

Oricum (in amintirea celei ce a fost Maica Tereza)


Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

miercuri, 30 noiembrie 2011

Yahoo Messenger Romana 11.5 acum si pentru romanii de pretutindeni

Yahoo! a anunţat aseară pe blogul oficial disponibilitatea unei noi versiuni importante de Messenger - Yahoo! Messenger 11.5. Vestea cea mai placuta este ca noul Yahoo Messenger este si pe intelesul tuturor romanilor.
O surpriza placuta, coincidenta, chiar de ziua romanilor.
Dupa spusele oficialilor de la Yahoo! aceasta versiune este facuta pentru a raspunde celor mai multe cerinte ale momentului in domeniu.
Cum era si de asteptat au aparut si noutati majore, de altfel, cum ar fi:


  • Limba Romana in meniu
  • Navigarea pe tab-uri: ne luam la revedere de la zecile de ferestre deschise, toate discutiile vor avea loc într-o singură fereastră ce conţine mai multe tab-uri (la fel ca in ie, google chrome, etc. trecerea de la un Tab la altul se face ca si la browsere, prin folosirea scurtaturii CTRL+TAB);
  • Buton de snap screenshot care vine cu posibilitatea de includere sau nu a ferestrei de Yahoo! Messenger in print screen-ul respectiv. 
  • Contacte recente, deasupra grupurilor aici intrand persoanele cu care am interactionat ultima oara, cel mai probabil pentru a avea acces mai usor la convorbirile frecvente
  • Noua aparitie a emoticoanelor in fereastra speciala, cat si a unora care pana acum erau disponibile prin alte parti.
  • O binevenita optimizare filtru anti-spam
  • Jocuri noi, de parca nu ar fi fost destule
  • Acces mult mai eficient la contactele din agend
  • Arhivare inteligenta


Descarca gratis acum si aici noua versiune Yahoo!Messenger 11.5 in limba romana


marți, 29 noiembrie 2011

Romanii sunt mai buni!

Romanii sunt destepti, romanii sunt buni, sunt frumosi sau sunt mult mai buni cu fiecare zi ce trece. Aceste este adevarul, chiar daca mai avem si noi uscaturile noastre. Trebuie sa spunem tuturor ca lumea datoreaza romanilor multe dintre plusurile vietii lor actuale. Sunt mandru ca sunt român, si eu iubesc România sau de ce iubesc Romania, sunt doar cateva campanii care pot face bine realitatii din teren. Avem o tara extraordinar de frumoasa si chiar nu trebuie sa vina altii sa ne-o confirme, fie ei si printi sau regi. Trebuie sa fim mandrii ca suntem romani si avem nevoie ca fiecare sa urmeze exemplu celor care au devenit ambasadori ai Romaniei prin faptele lor frumoase si inaltatoare. Romanii sunt uniti, asta ar trebui sa sa afirme despre noi si atunci o sa ne fie un pic mai bine.
La Multi Ani, ROMÂNIA!

marți, 22 noiembrie 2011

Avem motive sa renunţam la Facebook şi sa trecem la Google+ ?

Poate fura Google+ utilizatori de la Facebook? Răspunsul este da, spun cei de la pcworld.com. Şi se pare că sunt motive bune pentru a trece de la gigantul lui Zuckerberg la noul produs Google, de la uşurinţa de a-l folosi, la confidenţialitatea datelor.


1. Integrarea cu Google Services
Google+ integrează toate instrumentele şi serviciile existente, de la cele căutare, la documente şi clipuri video şi ăsta e asul de forţă. Google+ este deja integrat în bara de navigare din dreapta sus, aproape la toate produsele Google: acest lucru îţi permite să monitorizezi toate evenimentele, mesajele de pe Google+, şi mai poţi să dai share unui conţinut prietenilor fără a părăsi serviciul Google pe care îl foloseşti. Milioane de oameni folosesc serviciile precum Gmail, Docs, Search, iar cu Google+ ataşat de ele, pare chiar prostesc să părăseşti paginile pentru un alt site, cum este Facebook, pentru a socializa. Mai rămâne de adăugat, că să fiu corect cu toată lumea, că putem uza de diverse servicii care adună întrun singur loc toate conturile de acest tip, gen sgplus.


2. O mai bună manageriere a prietenilor

Google pare că are dreptate când spune că sistemul “Circles” este mai potrivit modului în care ne facem prieteni în viaţa de zi cu zi. Avem diferite tipuri de prieteni şi interacţionăm şi comunicăm cu ei în moduri diferite. Opţiunea Facebook Groups îţi permite să adaugi ad hoc grupuri de prieteni, dar comparativ cu modul în care se poate face în Google+ , acest lucru pare greoi. Tocmai  aceste “cercuri" sunt piatra de temelie a platformei Google+ şi totodată liniştea noastră atât la distribuirea de conţinut cât şi clasificarea contactelor.

3. Aplicaţii mobile mai bune

Dacă eşti un utilizator Android, ai putea descoperi că obţinerea de conţinut de pe telefonul tău mobil pe platforma de socializare este mai uşoară şi mai funcţională cu Google Mobile App+. Google va căuta moduri pentru a face telefonul tău Android un apendice al platformei sociale. Google speră să folosească imensa bază de utilizatori Android pentru a bate Facebook, ale cărui aplicaţii mobile arată bine, dar sunt greu de folosit.


4. Mai uşor de găsit conţinut pentru Share

Google+ Sparks este un alt important diferenţiator faţă de Facebook. Spark, care foloseşte motorul de căutare al Google, face ceva ce Facebook nu poate: poate oferi utilizatorilor un izvor nesecat de informaţii relevante pe care să le împărtăşească prietenilor. Pentru că Facebook nu are un motor de căutare, utilizatorii trebuie să părăsească site-ul pentru a găsi informaţii şi conţinut. Răspunsul la întreabrea “cum găsesc informaţii pentru share” apare instant prin utilizarea Sparks.

5. Poţi să-ți recuperezi datele personale

Reţeaua Facebook este cunoscută pentru faptul că este un slab administrator al datelor personale. Eşti forţat să faci publice anumite date personale şi este greu să-ţi ştergi definitiv profilul. În schimb, Google îţi permite să-ţi iei toate informaţiile pe care le-ai stocat pe Google+ şi ... să pleci pur şi simplu. Acest lucru este posibil printr-un instrument numit Data Liberation: din câteva clickuri poţi sa faci download pentru toate informaţiile de pe Picasa Web, Profilul Google, de pe platforma Google+ şi contacte. Între timp mai toate reţelele de socializare oferă o formă asemănătoare a acestui serviciu.

6. Opţiunea de Photo Tagging, îmbunătăţită

Când vizualizezi fotografii în Google+ poţi să dai “tag” într-un mod similar celui de pe Facebook. Trasezi un mic pătrat în jurul feţei persoanei respective, apoi tastezi numele în căsuţa de jos sau alegi din mai multe nume pe care Google+ le identifică. Dar este o mare diferenţă în modul în care Google manevrează aspectele legate de confidenţialitate ale acestui serviciu. Când vrei să dai “tag”, îţi apare acest mesaj: “Agăugând tagul acesta, persoana în cauză va fi notificată. Aceasta va putea vedea fotografia şi albumele relaţionate”. În schimb, Facebook nu face nici un efort pentru a avertiza utilizatorii că au fost “tag-uiţi”, poate într-o fotografie compromiţătoare, şi le dă posibilitatea de a înlătura acest tag. De asemenea, Google a luat o decizie înţeleaptă când a pus deoparte sitemul de recunoaştere facială, pe care Facebook îl foloseşte automat pentru indentificarea persoanelor în albumele cu fotografii încărcate de utilizatori.


7. Opţiunea de Group Chat pe care Facebook nu o are

Google+ a bătut Facebook la categoria de chat. Folosind opţiunea Hangouts în Google+, poţi forma grupuri ad hoc pentru chat video foarte simplu, iar dacă formezi un grup mai mic pentru o mică discuţie, este ceva natural şi distractiv de făcut într-o reţea de socializare. Similar, şi aplicaţia mobilă Huddle face acest lucru uşor şi pentru utilizatorii Android. Facebook pur şi simplu nu oferă aceste intrumente.

8. Siguranţa partajării conţinutului
Avocaţii au solicitat de multă vreme confidenţialitatea pentru platformele de socializare, pentru a lăsa la latitudinea fiecărui utilizator să aleagă un anumit nivel de confidenţialitate al informaţiilor şi datelor personale, în loc să aleagă dintr-o listă presetată. Google se pare că a auzit aceste voci şi a construit această posibilitate în Google+. Spre exemplu, când se dă “share” unui articol sau când se încarcă o fotografie, Google+ oferă posibilitatea de a alege cărui cerc de prieteni îi vei da posibilitatea de a vedea informaţia. Ceea ce este încă un punct în avantaj pentru Google.

9. Google administrează mai bine datele personale

A lansa o reţea socială presupune responsabilitatea păstrării datelor personale ale utilizatorilor. Facebook este o companie tânără care pare că nu respectă acest principiu. La polul opus, Google este o companie matură şi privită cu mai multă încredere decât Facebook. De mult timp, Google se regăseşte în sloganul “Nu fi rău”. Pe care dintre aceste două companii ai alege-o să-ţi administreze informaţiile personale? dar cea mai mare parte a vieţii tale virtuale?
   După toate acestea eu am ales să nu plec din conturile vechi, aşteptând ca şi ceilalţi prieteni să descopere Google+, până atunci am ales un serviciu de publicare multiplă. Rezumând, eu mă declar pentru Google+ şi mă bucur de aproape toate serviciile oferite de acest gigant al lumii virtuale. Decide şi tu!


duminică, 6 noiembrie 2011

Lost in Transylvania - by Clive Aslet



"Pierdut în Transilvania" - aşa şi-a intitulat jurnalistul Clive Aslet editorialul publicat în Financial Times, după o călătorie prin ţara noastră. A văzut Valea Verde din judeţul Mureş, s-a plimbat prin Piaţa Sfatului din Braşov şi i-a cunoscut pe oamenii din comuna Zăbala, în Covasna. Şi a ajuns la o concluzie: Transilvania este o lume care pare să aibă mai mult în comun cu romanele lui Thomas Hardy decât cu Europa modernă.


Preluarea articolului "Lost in Transilvania" - aparut initial in Financial Times in 5/11/2011, articol ce poate face parte cu succes din orice campanie de promovare a Romaniei.


I am sitting in a wooden hut in a forest clearing near Tusnad, aware of a distinct tingling in a delicate area – the part of my body that touches the plank forming a seat. It’s the effect of the sulphur. Outside there are hot springs and mud baths that gently bubble but the purpose of the hut is to take the gas neat. Lean down and, sulphur being heavier than air, it feels as if too much wasabi has gone up your nose. Stay down and you might not get up again. Don’t the EU health and safety regulators have something to say about this? Heavens, no. This is Transylvania, a world that seems to share more with the lyrical novels of Thomas Hardy than modern Europe.
And it is beautiful. Raise your eyes to the hills and you’ll see an openness that is barely credible to someone from a crowded, industrialised country. Look down and you’ll find a deliciously scented pasture that is a tangle of wildflowers and herbs. No habitation is visible beyond the huts where the gypsy shepherds live and milk their goats. A man forks hay on to a ­rum baba-shaped stack. Otherwise there’s nobody to be seen – hardly surprising when you discover the road in this valley is so bad that it’s touch and go whether you’ll get over the bridge.

Most wonderful of all are the forests. Generally, visitors get only a distant glimpse of them but I’m lucky: I am here with Paul Lister, who founded the European Nature Trust to preserve wild spaces such as the Carpathian Mountains, which are covered in forest. The Carpathians form an arc through many central European countries but the Romanian part is the most biodiverse. There are, for example, more brown bears here than anywhere else in Europe. Lister believes this area should be regarded as Europe’s equivalent of Yellowstone National Park.
In this arcadia you wake to the sound of cowbells. The breakfast honey comes from bees that know nothing about the varroa mite that afflicts their cousins in more intensively farmed landscapes. The grapes clustering by the wall of the wooden church are warm from the sun. Geese cackle among the vegetables growing in the yards of the village houses. You might have one of them for dinner. Food is local here. It has to be – the nearest supermarket is hours away.
The son of one of the co-founders of MFI, the once-ubiquitous British furniture retailer that ceased trading in 2008, Lister first came to Romania in the 1980s, buying product for the stores. That was during the Communist era, when the forests were managed to textbook standards, not least because the dictator Nicolae Ceausescu loved to hunt in them.
Since his fall, in 1989, the state forestry service has been in decline. Large areas of woodland have been returned to the families who originally owned them but now might live far away. As the price of timber rises, so does the temptation to clear-fell the trees and take the cash. While light regulation might be charming in a sulphur hut, it also allows illegal logging. Corruption is rife. There’s no middle class to get hot under the collar about nefarious activities. Little by little, the forest is being nibbled away. Lister is devoting his considerable energy to saving it.
Lister had already turned 40 before he discovered his purpose in life. The turning point came when his father, Noel, suffered a serious illness 10 years ago. “I realised that it was pointless trying to compete with him any more. I could never be a better businessman than him, so I decided to devote my life to something that I’m passionate about: conservation.”
Initially, he bought the 23,000 acre estate – now called “reserve” – of Alladale in the Scotland Highlands, with the intention of “rewilding” it by flooding peatbogs that had been drained and reintroducing the wildlife that would have been there in the heyday of the Caledonian Forest. The great Carpathian Forest, half of which lies in Romania, is the other side of the coin. The Highlands might have lost its biodiversity but Transylvania is teeming with it.
Last month, the documentary Wild Carpathia had its world premiere in Bucharest. Lister financed the project in order to show urban Romania the wonder that lies on its doorstep. “Which other western country has such a charming rural life?” he says. “If only Romania would follow the example of Costa Rica, where a third of the forests are now protected. The future lies in eco-tourism.”
That industry is just beginning to appear in a number of lodges and guest houses, not generally de luxe but comfortable enough and set in heavenly surroundings. Having arrived at Targu Mures airport (Wizz Air flies direct from several European cities), located in the middle of an empty savannah, I set out with Lister to sample a few of them.
From the airport we drive to the Valea Verde Retreat at Cund: a journey of 40 minutes if, in this land of few signposts, you don’t get lost. It is owned by Jonas Schäfer, a German whose idealistic parents sold their house in Hamburg to come and help after the fall of Ceausescu in 1989. He is typical of the outsiders who forsee what Romania will lose if it goes down the wrong path. Accommodation is in a variety of rustic apartments formed from converted farmhouses. Before breakfast we hear the gypsy shepherd wheeling the milk churn up to the goats that are kept on the hillside; when we walk that way later, ­taking care to avoid some ferocious sheepdogs, the air is soft with the scent of the herbs that grow in the pasture. In the barn, which has been converted into a restaurant, we eat eggs from the hens roaming outside with shavings of truffle from the surrounding woods.
The Zabola Estate
The Zabola Estate
Next is Zabola, a yellow-walled chateau in Zabala, owned by the Chowdhury family, who returned to reclaim their estate, which had been expropriated by the Ceausescu regime. The 16th-century chateau sits in 34 hectares of parkland at the foot of the Carpathians. Guests stay in a recently renovated 18th-century outbuilding; a hunting lodge in the forest can also be rented for self-catering. Much of the food is from the two-acre kitchen garden. At dinner the dumb waiter rises, with theatrical effect, through the floor of the dining room, from the kitchen below.
Crocuses bloom in the fields along the bumpy road that leads to the tiny village of Zalanpatak. The charming guesthouse here is owned by Prince Charles, who through several charities works to conserve traditional buildings in the area. It has five bedrooms and a large wooden verandah overlooking the surrounding meadows.
I am tempted to say you might want to come and see this world before it disappears, but Lister believes that is defeatist. Visitors, he believes, will create a market for the felt slippers, home-made preserves and slipware pottery, perhaps helping the area to survive – along with the wolves and bears that live in the Carpathian forest.
Trophy hunters still go after the bears but other attitudes are beginning to prevail. Near Equus Silvania, a centre for riding in the wild Carpathian foothills west of Brasov, I spend an evening in a shaky wooden hide watching some of these fascinating animals. The shooting licence for this area has been bought by a local businessman who prefers to study bears, rather than kill them.
As dusk falls the bears sinuously slope up to food that has been left for them – the cubs gambolling, the mothers on the qui vive. You would not want to get between a mother and her cubs; the power of these animals is illustrated by the hide’s floor, part of which has been ripped away by a bear looking for food.
Equus Silvania is run by Christoph Promberger, a wolf biologist, and his wife, Barbara, a specialist in lynx. Both are campaigners for the forest and they arrange a helicopter to show me the extent of it. It is a warm day but rain is soon flecking the bubble of the machine as we swing towards the Piatra Craiului ridge. Roastingly hot in the summer but also damp, the conditions are ideal for trees. Below us, the hillsides are covered in a seemingly endless bristling mat of green pines, interspersed with the softer beech. There are few roads here and no sign of a dwelling, except for the occasional shepherd’s hut. Then into the headphones comes Barbara’s voice, pointing out an area – as bare as a badly shaved chin – where the trees have been felled.
Part of the problem is that forestry has little perceived value; according to Erika Stanciu, head of forestry for the Danube Carpathian programme at the World Wildlife Fund, it isn’t worth enough in exports for the government to make it a priority.
Over a plate of goulash on a terrace beside the charming Piata Sfatului square in Brasov, Lister unfolds two strategies for saving the forests. One solution is to unlock the carbon credits granted to countries such as Romania under the Kyoto Protocol, intended as a financial reward for not creating emissions that would otherwise have occurred. The other is rural development, a major plank of which must be tourism.
Little tourist infrastructure exists in rural Transylvania but that is part of its essence. You might not quite be in the position of Adam and Eve seeing a newly created world but you will certainly find it easy to be alone. At Equus Silvania I have breakfast with a woman from Switzerland, a country with grand mountains of its own, but who comes here to ride for a week or two at a time. She tells me, “Switzerland is like a garden compared to this.”

miercuri, 14 septembrie 2011

13 NU din viata unui LIDER

Vom discuta ca niste profani care au ignorat cartile despre leadership sugerate in training-urile din multinationale sau de “batranii nostri” si au descoperit “a fi sau a nu fi” … lider in valtoarea experientelor traite.

Ce este un lider? Pe scurt: este un exemplu, cel putin teoretic, dar de cele mai multe ori o persoana instituita cu puterea de a conduce, de catre un grup. Un lider poate fi un vanator iscusit care aduce acasa mai multa mancare decat restul cetei, dar acest vanator are acum pe mana bugete, strategii si alte instrumente contemporane care, folosite cu iscusinta impreuna cu o echipa, aduc succesul sau esecul acasa.

In conceptul modern exista multe definitii ale liderului si leadershipului, cea mai potrivita fiind cea care ti se potriveste. Pe romaneste, liderul este, de fapt, … un lider, sau invers.

De multe ori, pentru a sti ce suntem, trebuie sa ne dam seama ce NU suntem. Am descoperit, incapatanat fiind, multe lucruri dureros de simple si evidente din greseli, unele repetate, bineinteles. Am descoperit multe si din greselile celor pe care ii consideram la randul meu lideri si mi-am permis sa fac o lista scurta cu cateva greseli traite in scurta mea experienta de antreprenor:

Ce trebuie sa faci pentru a NU fi lider:

1. Pentru a NU fi lider trebuie sa ceri celor pe care ii conduci sa faca lucruri pe care tu nu le intelegi sau uneori pe care sa nu le poti face TU.

2. Pentru a NU fi lider trebuie sa ceri sa fi respectat “by default”, fara sa respecti la randul tau echipa cu care lucrezi.

3. Pentru a NU fi lider trebuie sa vii tarziu si sa pleci devreme, eventual sa mai “bagi” si un racnet pe hol….bineinteles, unul la venire, unul la plecare.

4. Pentru a NU fi lider trebuie ca viziunea ta sa se rezume la a copia putin de la concurenta si a “dopa” cu niste beculete si sclipici strategii deja folosite. La fel este si daca citesti ceva cool pe net si delegi o asistenta sa transmita “viziunea ta” managementului din subordine spre aplicare.

5. Pentru a NU fi lider trebuie sa crezi ca le stii pe toate si ca daca te uiti seara la Telejurnal esti informat destul.

6. Pentru a NU fi lider trebuie sa spui: “eu sunt seful aici, iar tu trebuie sa faci ca mine”. La chestia asta sunt putin cei care NU se gandesc la ceva frumos instantaneu. Pentru cei mai emotivi din fire, gandurile frumoase se vor derula in fata computerului la care in loc sa faca ce trebuie, ruleaza nervos un Tetris sau, mai nou, un Travian.

7. Pentru a NU fi lider trebuie sa taci mult. Sa taci profund. Comunicarea sa fie straina de tine. Pentru cei care nu cred in asta, sunt convins ca telepatia nu functioneaza.

8.
 Pentru a NU fi lider trebuie sa nu poti sa dai nici un exemplu de reusita personala. Nu ma refer la mersul pe bicicleta, sau la amintiri din copilarie, ci la ceva mai mult de atat.

9. Pentru a NU fi lider trebuie sa nu recunosti greselile tale, oricat de mari sau neinsemnate sunt.

10. Pentru a NU fi lider trebuie sa uiti sa motivezi oamenii care merita, iar pe cei care nu merita sa le explici ce urmeaza pentru ei.

11. Daca vrei sa NU fi lider trebuie sa vorbesti mereu doar de tine daca “ceata” ta are succes. Sa fii arogant si infatuat “cu acte” si sa consideri ca succesul este doar al tau. Daca esti de parere ca succesul este doar al tau, ar trebui sa-i concediezi pe toti, sa vezi care este “next step”.

12. Pentru a NU fi lider trebuie sa fii strain de semnificatia termenului “impreuna”. Sa crezi ca singur poti face totul, pe modelul “buricul pamantului”.

Sunt multe de adaugat, dar va plictisesc si termin cu cea mai importanta:

13. Pentru a NU fi lider trebuie sa ajungi atat de mare si tare incat echipa ta (cei cu care ai contact direct macar) sa NU te invite din cand in cand la bere/film/fotbal sau “jais ne sais quoi“ in cazul doamnelor. Daca ai reusit aceasta performanta, inseamna ca esti deja “buricul pamantului” si ar trebui sa ceri ajutor. Repede! 

Material realizat de Valentin Ilie, CEO al Coldwell Banker Affiliates of Romania, si a fost publicat initial pe Wall Street

Valentin Ilie este CEO al companiei de consultanta imobiliara Coldwell Banker Affiliates of Romania.

Succesul afacerilor poate fi asigurat?


1. Asumarea riscului. In lumea afacerilor, intreprinzatorul risca permanent dar, in general, riscul sau este calculat. Desi esecul ii sperie pe multi, iar aceasta teama creste cu varsta si este mai mare la femei, cei care sunt facuti pentru afaceri prefera sa nu se gandeasca prea mult la posibilele esecuri si sa le accepte atunci cand apar (71,8%).
2. Disponibilitatea pentru munca. Pentru oamenii de succes, munca este o vocatie, nu o ocupatie, este o activitate care le permite sa scoata din ei adevaratele valori (95,8%).
3. Sesizarea oportunitatilor. Oamenii obisnuiti vad mai mult piedicile, pe cand oamenii de afaceri vad sansele de reusita in orice conditii. Sesizarea oportunitatilor are legatura cu ceea ce specialistii numesc "maturitate in afaceri". Patronii care au afaceri mai vechi de 10 ani (84,2%) au spus ca ei nu au nevoie de ocazii ca sa arate ce pot, pentru ca ei creeaza ocaziile.
4. Spiritul de initiativa. Voluntarismul este o consecinta a perseverentei manageriale, care ii face pe lideri sa mearga singuri inainte, sa nu se sfatuiasca cu altii.
5. Perseverenta. Aproape toti subiectii cercetarii (96,3%) s-au considerat "dintr-o bucata", spunand ca daca nu ar avea ambitie si hotarare, ar ajunge saraci.
6. Increderea in propria persoana. Acesta este un ingredient necesar oricarei afaceri. Increderea in sine creste odata cu varsta, cu experienta si cu veniturile dobandite. Doua treimi din subiecti au mare incredere in fortele proprii.
7. Cautarea certitudinilor. Intreprinzatorii prefera situatiile clare si nu doresc sa piarda aventurandu-se pe un teren necunoscut. Doar agricultorii si lucratorii pe cont propriu accepta mai frecvent incertitudinea pentru ca s-au obisnuit sa traiasca in medii greu controlabile de catre ei (conditiile climaterice, clienti imprevizibili etc.).
8. Nevoia de implinire. Nevoia de a se implini, de a se schimba in bine, de a fi stapani pe destin este foarte intalnita la cei care au inceput o afacere (88,8%).
9. Atitudinea fata de nou. Atitudinea fata de nou este pozitiva la aproape toti potentialii intreprinzatori din lumea satelor (89,10%).
10. Controlul propriului destin. Marea majoritate a intreprinzatorilor (87%) isi doreste o mai mare independenta.
Scala succesului arata ca acesta vine in primul rand din actiunile pe care indivizii le intreprind singuri si mai putin din actiunile celorlalti. Ceea ce inseamna ca indivizii trebuie sa-si asume responsabilitatea propriilor decizii si actiuni si sa adopte un stil de lucru managerial.
Cercetarea asupra nevoilor de formare si consultanta ale intreprinzatorilor si a celor care doresc sa initieze o afacere in mediul rural a fost realizata in cadrul proiectului strategic Rural-Manager, selectat in cadrul Programului Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - POSDRU, care e cofinantat din Fondul Social European, "Investeste in oameni!".
Beneficiarii proiectului sunt intreprinzatori sau viitori intreprinzatori din mediul rural din cele 18 judete ale regiunilor de dezvoltare Nord-Est, Centru si Sud-Est.
Proiectul Rural-Manager promoveaza cultura manageriala si motivarea intreprinzatorilor pentru inceperea unui proces de educatie antreprenoriala, cu scopul imbunatatirii performantei, cresterii accesului la finantare, insusirii de bune practici si idei de succes nationale si internationale.
Anchetele sociale au fost realizate de Biroul de Cercetari Sociale, la aceasta cercetare participand 942 antreprenori si potentiali intreprinzatori din mediul rural.

miercuri, 7 septembrie 2011

descopera fascinatia Google+ alaturi de mine)

Pana la urma Google+ a devenit o vedeta in toata regula. M-am gandit sa pun titlul asta( Oferi invitatii pe Google+) dar e prea aiurea asa ca am ales ceva mai comercial sau nu prea (descopera fascinatia Google+ alaturi de mine). Am tot citit despre statistici, sau nu stiu eu sau chiar nu se ocupa nimeni oficial, dar pana una-alta ma iau dupa cei de la findpeopleonplus.com si chiar cred ca dintre cei 

14,536,129

 G

oogle+ users 

indexed sunt si 10.447 din Romania mea.



Asa ca daca sunt doritori de invitatii pentru a accesa reteau Google+ va pot pune la dispozitie invitatii gratuite pentru Google plus.



Recomndarea mea ar fi sa va faceti un cont de e-mail la Gmail si apoi sa-mi postati adresa voastra in commenturi sau direct la belifecare@gmail.com



Bine ar fi sa stiti de ce vreti pe Google+ nu de alta dar este net superior a tot ce avem acum.

















sâmbătă, 30 iulie 2011

Ce inseamna Dragostea ?

   Se vorbeşte mult despre dragoste, încât a ajuns să pară un lucru banal şi intrat prea mult derizoriu. Dar la o analiză mai atentă, aflăm că deşi majoritatea oamenilor vorbesc despre ea, foarte puţini îi cunosc adevăratul sens şi valoare. Unii susţin că dragostea adevărată nu există. Vreau să-i contrazic: ea există mai mult şi mai profund decât reuşim să o definim, şi nu din răutate sau obişnuinţă ci din pervetirea trăirilor noastre de către cei care îi numim atât de nepotrivit "formatori de opinie". 
Dacă e să înţelegem corect noţiunea de dragoste, trebuie să ne raportăm la Sacrificiul Suprem, şi asta fără a deveni religioşi, care a fost o dovadă a dragostei adevărate. Până la urmă, credincioşi sau nu, iubirea de Dumnezeu/Creator/Fiinţa Supremă sau vreţi să numiţi si iubirea de aproape cu tot ce cuprinde aceasta iubire şi urmările ei, ar trebui să ne definească existenţa.

   Mi-am mai răspuns că: a iubi, înseamnă a-l face fericit pe cel de lângă tine, adică să ocupi locul doi, să te sacrifici pentru celălalt, înseamnă renunţare, uneori chiar la tot. Într-o ocazie o tânără, mi-a răspuns totuşi altfel, prima imagine a dragostei din mintea sa e a unor bătrâni ce merg mână în mână. O altfel de perspectivă, una ce surprinde durabilitatea şi frumuseţea dragostei. A mai adăugat că ar mai putea fi o conversaţie între cei doi completată de o privire în care să se vadă dragostea. 
Ce este dragostea?La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul dragoste?
Datorită mass-mediei, a acelor formatori de care ziceam mai devreme, în mintea multora, s-a format o imagine artificială din nuanţe calde, de roz, liliachiu şi roşu, flori, inimioare, funde, căldură, eventual imaginea unei perechi de îndrăgostiţi mergând mână în mână sau sărutându-se, sau e senzaţia aceea de fluturaşi ce-ţi „umblă” prin stomac.
Până la urmă, ce-nseamnă cu adevărat dragoste? Doar partea aceea frumoasă, pe care o idealizăm cu toţii, sau cu mult mai mult de atât? Oare dragostea adevărată se rezumă la atât de puţin?
Unde e dragostea atunci când el sau ea nu mai sunt aranjaţi, parfumaţi, vorbesc frumos şi sunt gata să iasă la o plimbare sub clar de lună? A iubi o persoană frumoasă, bine îmbrăcată, parfumată, o persoană care-ţi zâmbeşte şi îţi vorbeşte mieros e la îndemâna oricui. Adevărata iubire însă se dovedeşte atunci când el, vine de la muncă cu o salopetă murdară, mirosind groaznic, şi ea îl întâmpină cu un sărut, cu o îmbrăţişare, sau cu un zâmbet cald, cu toate că ştie că va avea din nou de spălat şi de călcat.
Adevărata iubire, îşi arată puterea, chiar şi atunci când el se întoarce de la muncă şi o găseşte nearanjată, în halat sau cu şorţul de bucătărie, iar părul şi pielea miros asemenea meniului din seara aceea.

Adevărata iubire se exprimă uneori şi prin aceea că uneori, de dragul ei sau a-l lui, alegi să taci, cu toate că simţi că mai ai ceva de adăugat… să taci când te simţi provocat să ţipi sau să trânteşti uşi… să taci când simţi că ai dreptate, însă dreptatea pe care ai putea-o câştiga atunci, nu ţi-ar folosi la nimic, pierzându-l pe el sau pierzând-o pe ea…
Adevărata iubire se manifestă chiar şi atunci când ea şi-a pierdut din frumuseţea tinereţii, având nu ştiu câte kilograme în plus şi părul „nins” de atâtea griji, iar pielea şi-a pierdut fineţea, fiind săpată de riduri… 
Adevărata iubire se manifestă chiar şi când el şi-a pierdut podoaba capilară (pe vremuri fiind dată cu gel) … în locul căreia i-a „crescut” o frumoasă chelie, iar muşchii lui nu mai sunt lucraţi ca-n tinereţe, fiind înlocuiţi de o burtă pe cinste…
Iubirea mai înseamnă să te scoli în mijlocul nopţii, pentru a te ocupa de copil, pentru ca ea să se poată odihni… înseamnă să laşi de la tine, fără să simţi că eşti înfrânt… înseamnă să stai chinuit pe un scaun de spital, doar ca să fii aproape de el sau ea atunci când va deschide ochii sau se va mişca… înseamnă să rămâi cu el sau cu ea, chiar dacă şi-a pierdut vederea şi trebuie să-i fii tu ochi… sau a rămas invalid(ă)…

Am adunat ceva exemple, nu pretind că sunt cele mai edificatoare, dar pe mine m-au făcut să zâmbesc fericit la gândul că undeva există o asemenea Dragoste.
“Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, in jurul orei 08:30, intra un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat ca este foarte grăbit căci are o întâlnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind ca avea sa mai treacă cel puţin o jumătate de ora pana sa apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc ca n-ar fi rău să-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de grava… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mica conversaţie. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi daca nu prefera să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde ca trebuie sa meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu soţia.
Politicoasa, îl întreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte ca soţia, bolnava de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitata de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar bătrânul îmi explică, că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Şi-atunci îl întreb mirata:
“Şi dvs. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“.
Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mana, îmi răspunde:
“E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.
Apoi un altul, care de altfel este si foarte vehiculat pe internet, în special în zona site-urilor cu tentă amoroasă.
Un grup de psihologi au pus unor copii cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani următoarea întrebare: "Ce înseamnă dragostea?" Răspunsurile primite au fost mai adânci decât ne-am putea imagina.
"Când bunica mea a făcut artrita, nu mai putea sa se aplece sa-si facă unghiile de la picioare. Aşa ca bunicul i le face de atunci mereu, deşi are si el artrita la mâini. Aceasta este dragostea."Rebecca- în vârstă de 8 ani
"Când cineva te iubeşte, felul în care iţi rosteşte numele este diferit. Chiar ştii că numele tău este în siguranţă în gura lui."Billy 4 ani
"Dragostea este ceea ce te face să zâmbeşti atunci când eşti obosit."Terri 4 ani
"Este dragoste când o fată se parfumează, un băiat se da cu after shave, ies împreună în oraş şi se miros reciproc."Karl 5 ani
"Este vorba de iubire atunci când mănânci în oraş şi îi dai cuiva cei mai mulţi dintre cartofii tăi prăjiţi, fără să îi ceri în schimb cartofii lui."Chrissy -6 ani
"Este dragoste atunci când mami îi face cafea lui tati şi ia o înghiţitură înainte de a i-o da, pentru a fi sigura ca gustul este OK."Danny 7 ani
"Dragoste este atunci când te săruţi tot timpul. Apoi, când oboseşti de atâta sărutat tot vrei sa fii împreună şi să stai de vorbă. Aşa sunt mami şi tati. Sunt caraghioşi când se sărută."Emily – 8 ani
"Dragostea este ceea ce este cu tine în camera de Crăciun dacă te opreşti din deschis cadouri şi asculţi."Bobby 7 ani
"Dacă vrei să înveţi mai bine să iubeşti, trebuie să începi cu un prieten pe care îl urăşti"
Nikka 6 ani
"Este dragoste atunci când îi spui unui băiat că îţi place cămaşa lui, iar el se îmbrăcă după aceea cu acea cămaşă în fiecare zi."Noelle 7 ani
"Dragoste este între un bătrânel şi o bătrânică care sunt încă prieteni după atâţia ani, deşi se cunosc atât de bine."Tommy 6 ani
"În timpul recitalului meu la pian eram pe scena şi îmi era frica. M-am uitat la oamenii care mă priveau şi l-am văzut pe tatăl meu care îmi făcea cu mâna şi îmi zâmbea. Era singurul care făcea asta. Şi nu mi-a mai fost frică."Cindy -8 ani
"Mama mă iubeşte mai mult decât oricine altcineva. Nimeni altcineva nu mă sărută seara înainte de culcare."Clare 6 ani
"Este dragoste atunci când mama îi dă tatei cea mai buna bucata de pui."Elaine -5 ani
"Este dragoste atunci când mami îl vede pe tati transpirat şi mirositor şi tot îi spune ca este mai frumos decât Robert Redford."Chris 7 ani
"Este dragoste atunci când căţeluşul tău te linge când ajungi acasă, deşi l-ai lăsat singur toata ziua."Mary Ann 4 ani
"Atunci când iubeşti pe cineva genele ţi se ridică şi coboară şi mii de steluţe ies din tine." Karen 7 ani
"Nu trebuie să spui te iubesc dacă nu este adevărat. Dar dacă este adevărat, trebuie s-o spui cât mai des. Oamenii uită."Jessica – 8 ani
Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.(Emanuel Swedenborg)
Până la urmă Dragostea este unică pentru fiecare în parte, doar tu poţi să iubeşti aşa cum doar tu ştii şi dincolo de această iubire este Dragostea, acea picătură din dragostea creatoare.
Invaţă să iubeşti ca nimeni altul şi nu uita să-ţi arăţi dragostea de fiecare dată când ai ocazia şi oricui din jurul tău, iar lumea o să.ţi ofere cea mai frumoasă viaţă pe care o puteai trăi.

vineri, 15 iulie 2011

Sa traiesti sau sa mori

Speranta este un lucru bun, poate cel mai bun! 
Libertate sau Speranta
  Uneori scapi si nu mai sti ce sa crezi sau in ce sa crezi. Cel mai probabil ai ajuns sa traiesti rutina, rutina egala cu institutionalizarea, atunci incepi sa pierzi chiar si speranta.
  Am trait zile bune si zile mai putin bune, dar le-am trait, apoi refuz sa mai traiesc si zilele sau orele sau unitatea de masura cu care-ti numeri clipele din viata, incep sa treaca fara sa-mi mai pese de ele. Ajuns in locul nimanui din tara nicaieri, si toate acestea pentru ca nu mai ai in ce sa speri, toate sunt in ceata si lipseste focusarea. O imagine in care lipseste subiectul, o viata pe care nu stii daca ai trait-o tu pentru tine sau sau in locul altcuiva. Noptile devin zile, zilele isi pierd identitatea, iar tu nu mai esti tu, cel mai probabil nu vei avea raspuns la intrebarea “cine esti?”. Raspunzi pentru ca ai fost invatat sa raspunzi cu niste date pe care nu tu le-ai ales, sunt date care ar trebui sa te reprezinte, dar nu este mereu asa, ele au fost hotarate la inceput de unii care habar nu aveau cine ai sa fi, iar apoi ai inceput sa te dezvolti sau nu, ai inceput sa traiesti si sa decizi sau doar sa mergi si sa fi educat de tot ce te inconjoara. Apar greselile, urmeaza constientizarea si regretele, speri(mai ai inca speranta) ca ai sa primesti mantuirea, si crezi ca asta inseamna iertarea si exonerarea, dar consecintele nu se lasa asteptate si atunci trebuie sa le suporti pentru ca fac parte din viata ta, doar tu le-ai invitat.
  Cauti sperante, uneori iti sunt servite alteori le nascocesti, in viata trebuie sa-ti ocupi mintea altfel totul devine imprevizibil, acel neprevazut de care nu mai poti scapa. Trec toate, cele bune mai usor si repede, cele rele mai greu si mult mai incet, si nimeni nu stie de ce uneori minutul are 20 de secunde si alteori 180 de secunde. Capitol incheiat, oameni trecuti in agenda veche, trairi ingropate in subconstient dar neostoite, forme si chipuri, lucruri si evenimente de care vrei sa scapi sau vrei sa le multiplici. Sfarsitul zilei de ieri si inceputul zilei de maine, pe azi refuzi sa-l recunosti pentru ca momentan nu mai vezi speranta chiar daca exista.
  Brusc realizezi ca poti, totusi, sa mergi si sa vezi, sa gandesti si sa proiectezi, incet iti aduci aminte de speranta; atragi evenimentele, le cauti sau te rogi pentru ele, le doresti atat de mult ca uneori lumea si timpul, nefiind controlate si cu functiuni proprii ajung sa se lase influentate si se curbeaza. De nicaieri apar intamplarile, apar oamenii pe care ti doresti atat de mult sperand ca sunt altfel decat tot ce ai intalnit pana acum. Mai tarziu procesul se repeta, oamenii sunt oameni ca si tine de altfel, toti din secolul 21, aceleasi defecte si vicii.In tine, in profunzimea existentei si fiintei tale stii ca exista persoana care te intregeste, scopul sau subiectul imaginii pe care vei ajunge sa o definesti simplu ca fiind viata ta. Nimic mai fals, pentru ca nu toti au sansa sa traiasca in vremea si locul potrivite pentru a intalni persoana care sa-i intregeasca. Din neexpuse si nerecunoscute motive incepi sa investeti toate idealurile tale in persoana pe care timpul si lumea, deformate de forta dorintei tale, ti-au trantit-o in fata. Nimeni nu poate sa te sfatuiasca pentru ca doar tu stii cea mai adanca dorinta a ta, doar tu stii complexitatea fiintei tale, si tu esti singur care poate sa imbrace persoana respectiva in frumusetea dorintelor tale. Cand totul este perfect calibrat incepi sa oferi ce este mai bun in tine, si apoi ajungi sa te deschizi, sa te arati asa cum esti, uitand ca persoana de langa tine este altceva decat tu speri si vrei sa fie. Tragedia incepe sa ia fiinta, cercul se rupe si devine un lant, unul la capatul caruia creste o bila uriasa, o umbra a tot ce ai sperat sa fie. Tarziu ajungi sa realizezi sau sa simti, realitatea este mai dura decat imaginatia, si incepi sa fugi, daca nu cumva te apuci sa incerci a repara ceva ce nu a existat, pana la urma tot ce vrei este sa scapi, dar cu cat alergi mai tare cu atat mai mult bila sau umbra prinde viteza si forta mai mare. Dupa un timp n-ai sa mai poti, mai devreme sau mai tarziu, si atunci o sa fi lovit de tot ce ai crezut si ti-ai dorit, fara sa-ti pese ca nu era.
  Esti jos, acolo unde mainile oamenilor, prea scurte fiind , nu pot ajunge iar singura mana care ar putea sa ajuga nu ti se pare interesanta, iar daca EL indrazneste sa-ti spuna ca este langa tine incepi sa-L tragi la raspundere, ba chiar cerandu-I socoteala, ne mai vroind sa recunosti ca tu ti-ai dorit si apoi ai apucat fara sa te uiti ce apuci. Crezandu-te singur incepi sa intrebi de ce fericirea ta nu poate coincide cu fericirea celor de langa tine pentru totdeauna, de ce fericirea inceputului nu merge pana dincolo de final. In timp ajungi sa realizezi ca de fapt aceea nu era fericire ci doar bucuria timpului respectiv, era ceva ce nu-ti apartinea si nu facea parte din viata ta, era o parte a clipei si locului acela. Elimini pe rand si ajungi la ultima, ultima este speranta, speranta ce a stat cuminte si stinghera in coltul ei stiind ca o sa vina si vremea ei. Asa apare prima raza a unei noi sperante, toate au timpul lor, tot ce trebuie sa faci este sa mai pastrezi cateva resurse pentru a avea puterea de a te bucura de implinirea lucrurilor la vremea potrivita.
  Trebuie sa crezi ca in fiecare viata exista un varf al trairilor si evenimentelor, fiecare om este unul de succes. Tot ce ai de facut este sa ai grija ce-ti doresti, sa fi atent alaturi de cine vrei sa mergi si cat de multe resurse dispui sa consumi in fiecare etapa a vietii. Speranta chiar este un lucru bun, pana la urma, si intr-o zi ai sa vezi ca de fapt drumul tau este unul frumos, poate nu plin cu zile fericite, dar cu singuranta frumos si unic.
  Eu sunt aici, in schimb, acum cand tu citesti asta, deja voi fi trecut peste, si desi batran, sper sa fi mai gasit ceva resurse pentru a-mi trai bucuria alaturi de adevaratii oameni de care aveam nevoie in imprejurarile din vremea potrivita. Iar pentru tot ce s-a intamplat stiu sigur cine este vinovatul, desi cate odata ma indoiesc ca as fi chiar singurul vinovat, ca atare pot sa fac un singur lucru acum, pot sa-ti spun ca tot ce spui si tot ce faci, chiar si ce gandesti  o sa influenteze mai mult decat ai sa constientizezi vreodata.
  Te rog sa ai grija si sa incerci sa plantezi in jurul tau zambete si cuvinte de sprijin, iar daca timpul si lumea o sa-ti permita incearca sa ajuti cat mai multi 
oameni cu putinta, astfel o sa-ti asiguri un viitor senin oriunde vei fi.
Aceasta este ultima parte a Sperantei, poate, cel mai bun lucru, iar lucrurile bune nu pier niciodata!

CUPRINS