In jurul lumii zilnic, mii de oameni mor in casele de
ingrijire medicala sau in azilele pentru batrani.
Multi dintre ei asteapta cu nerabdare momentul revederii sau macar un apel telefonic de la un membru al familiei. Dar, de cele mai multe ori sunt atat de ocupati incat nu gasesc timp pentru aceste “lucruri marunte”.
Astfel ajung, la sfarsitul vietii, multi seniori sa paraseasca aceasta lume, cu un sentiment de amaraciune, singuratate si dezamagire.
Cadrele medicale si infirmierii rezidenti ai unitatilor in cauza ajung sa generalizeze si sa creada despre persoanele in varsta ca acestea sunt povesti ciudate ale unor batrani nebuni, care si-au facut un scop din a-i chinui pe ei, ce-si așteapta doar moartea fara sa le mai pese de cei din jur.
Multi dintre ei asteapta cu nerabdare momentul revederii sau macar un apel telefonic de la un membru al familiei. Dar, de cele mai multe ori sunt atat de ocupati incat nu gasesc timp pentru aceste “lucruri marunte”.
Astfel ajung, la sfarsitul vietii, multi seniori sa paraseasca aceasta lume, cu un sentiment de amaraciune, singuratate si dezamagire.
Cadrele medicale si infirmierii rezidenti ai unitatilor in cauza ajung sa generalizeze si sa creada despre persoanele in varsta ca acestea sunt povesti ciudate ale unor batrani nebuni, care si-au facut un scop din a-i chinui pe ei, ce-si așteapta doar moartea fara sa le mai pese de cei din jur.
O femeie de 70 de ani, internata intr-un azil, nu era
vazuta cu ochi buni de ingrijitoare fiind considerata acra si necomunicativa.
La scurt timp dupa moartea ei, personalul azilului a descoperit in incapere un
bilet care i-a emotionat pana la lacrimi.
„Ce
vedeti, surorilor? Ve vedeti? La ce va ganditi cand ma priviti? O batranica
acra, usor senila, cu obiceiuri ciudate, cu ochi melancolici, cu o privire
pierduta. Haideti, faceti un mic efort. Vedeti cumva o batranica pe care nu
stiti cum sa o abordati, care face ce vreti voi impotriva vointei mele? Asta
credeti? Asta vedeti? Daca e asa, deschideti ochii, surorilor, pentru ca cea pe
care o vedeti nu sunt eu.
O sa va spun cine sunt. Sunt o fetita de 10 ani, care are parinti si frati ce ma iubesc. Sunt o tanara de 16 ani, cu picioarele facute aripi, visand ca o sa imi gasesc printul. Sunt o mireasa de 20 de ani si tocmai ii promit iubire vesnica sotului meu.
O sa va spun cine sunt. Sunt o fetita de 10 ani, care are parinti si frati ce ma iubesc. Sunt o tanara de 16 ani, cu picioarele facute aripi, visand ca o sa imi gasesc printul. Sunt o mireasa de 20 de ani si tocmai ii promit iubire vesnica sotului meu.
Sunt o femeie de 30 de ani si ii
invat pe copiii mei relele de care trebuie sa se fereasca in viata. Sunt o
femeie de 40 de ani, iar copiii mei sunt deja adolescenti. Sunt o femeie de 50
de ani, iar copiii mei sunt deja mari, dar nu mai sunt acasa. La 60 de ani, in
poala mea stau din nou bebelusii: sunt nepotii mei.
La 70 de ani vad nori negri: sotul meu nu mai este si pe mine ma cuprinde teroarea. Copiii mei sunt deja departe, au si ei copii mari si nu ii judec pentru ca au uitat de mine. Acum sunt doar o batrana: nu mai sunt nici fetita, nici o adolescenta indragostita, nici sotie, nici mama, nici bunica.
Ce dura e natura! Batranetea e o batjocura la adresa fiintei umane si transforma oamenii in niste alienati. Corpul ne paraseste, forta dispare, iar acolo unde avem o inima apare o piatra. Cu toate astea, toate babele astea de care aveti grija pastreaza naivitatea.
Inima acestor babe zambeste din cand in cand, chiar in acele momente cand va certati cu ele. Babele astea vad in voi niste copile si va inteleg perfect.
Amintiti-va de cuvintele astea nu ca sa imi ridicati o statuie sau sa ma plangeti pentru ca nu mai sunt acum, ci ca sa vedeti sufletul din spatele mainilor tremurande, a pielii tabacite de soarta. V-am iubit ca pe copiii mei!”, s-a semnat batrana, noteaza es.newsner.com.
La 70 de ani vad nori negri: sotul meu nu mai este si pe mine ma cuprinde teroarea. Copiii mei sunt deja departe, au si ei copii mari si nu ii judec pentru ca au uitat de mine. Acum sunt doar o batrana: nu mai sunt nici fetita, nici o adolescenta indragostita, nici sotie, nici mama, nici bunica.
Ce dura e natura! Batranetea e o batjocura la adresa fiintei umane si transforma oamenii in niste alienati. Corpul ne paraseste, forta dispare, iar acolo unde avem o inima apare o piatra. Cu toate astea, toate babele astea de care aveti grija pastreaza naivitatea.
Inima acestor babe zambeste din cand in cand, chiar in acele momente cand va certati cu ele. Babele astea vad in voi niste copile si va inteleg perfect.
Amintiti-va de cuvintele astea nu ca sa imi ridicati o statuie sau sa ma plangeti pentru ca nu mai sunt acum, ci ca sa vedeti sufletul din spatele mainilor tremurande, a pielii tabacite de soarta. V-am iubit ca pe copiii mei!”, s-a semnat batrana, noteaza es.newsner.com.
