Sunt oameni care oferă mult peste ceea ce au avut
vreodată, fac asta nativ, chiar fără să realizeze. Inspiră și împuternicesc,
oferă și se dăruiesc în sprijinul semenilor, în așa fel încât devin o
revelație. Acum vreau să-ți spun despre revelația mea... Alina Ursu. (în timp ce așterneam rânduri după rânduri
mi-am dat seama că mă ia valul și ajung la romane, atunci mi-a venit ideea să
compilez din măiestria celor care au scris deja despre această Învingătoare)
„Mi-am promis că
nu voi rămâne o femeie neîmplinită”
Cunoscând-o
pe Alina Ursu, pare greu de crezut că a lucrat în viaţa ei ca femeie de
serviciu şi că a crescut alături de trei surori şi de şase fraţi, într-o
familie de etnie romă în care bătăile erau la ordinea zilei. Dar, la acea
vreme, violenţa domestică era mai degrabă luată ca un dat natural: fie aveai
„noroc” şi nimereai un bărbat care nu te lovea, fie soarta ţi-era
potrivnică şi, în acest caz, erai nevoită, ca femeie, să faci un compromis –
primeai „pâinea pe masă”, dar şi palmele sau pumnii bărbatului alături de care
trăiai.
Mama
Alinei a fost dintre cele mai puţin norocoase, dar, în baza acestei convenţii
nescrise care condiţiona primirea pâinii de acceptarea loviturilor, a rămas
alături de bărbatul ei. Mai târziu, băieţii familiei şi-au însuşit lecţia de
autoritate masculină: „După ce tata a predat ştafeta de a ne lovi, au preluat
fraţii mei modelul patern – nu ne mai bătea tata, ne băteau băieţii. După asta,
au preluat bărbaţii noştri şi ne-au bătut ei. Asta era normalitatea noastră”.
Ajunsă
la maturitate, Alina s-a măritat cu un bărbat care avea să se dovedească la fel
de agresiv ca tatăl ei. Numai că vremurile se schimbaseră, iar ea face parte
dintr-o generaţie care a înţeles, fără să îi explice cineva, că agresiunea nu
poate fi şi nu va fi vreodată tolerabilă.
„Într-o
zi, când am venit de la serviciu, a fost un episod în care a sărit şi m-a
lovit, mi-a aruncat o masă cu farfurii în cap şi toate cele şi, în secunda
aceea, am luat cuţitul de pe masă şi am zis: «Dacă te apropii, dau!».
Bineînţeles că nu a crezut că eu voi face asta şi s-a apropiat şi mai
ameninţător. Am dat, dar Dumnezeu a lucrat pentru mine! Lovitura nu a fost aşa
de adâncă să provoace o rană – a fost o zgârietură – şi cred că lucrurile ar fi
fost şi mai grave dacă, în momentul acela, nu ar fi intrat fata, care venea de
la şcoală. L-a găsit când el mă strângea de gât şi a zis: «Tată, dar ce faci? O
omori!»”.
În
aceeaşi perioadă în care căsnicia ei se destrăma, mama Alinei a murit.
„La
mine, factorul-cheie a fost moartea mamei mele. În momentul în care mama mea
s-a dus, la 59 de ani, a părăsit această lume tristă, flămândă, neîmplinită
pentru că nu şi-a văzut niciun copil împlinit. Chiar dacă ea s-a străduit să ne
trimită pe toţi la şcoală, să fim îngrijiţi întotdeauna, hrăniţi şi toată viaţa
ei a muncit pentru copii, a murit neîmplinită. A trăit o viaţă neîmplinită.
În
ziua în care eu mi-am îngropat mama, mi-am dat seama că nu sunt departe de acea
groapă. De fapt, eu sunt cu picioarele în groapă, dar tot mai sper, mă amăgesc.
Eu n-aveam pământul pus peste mine – urma pământul. Şi atunci, mi-am promis la
mormântul mamei că eu nu voi rămâne o femeie neîmplinită care să putrezească pe
dinăuntru.”
„Când eram tentată
să renunţ, vedeam groapa în care am pus-o pe mama”
Alina
a decis că nu vrea să calce pe urmele mamei sale. Opţiunea justă era,
deci, divorţul – un divorţ pe care însă soţul ei de atunci nu l-a vrut.
Ca
să se răzbune, bărbatul a început să o urmărească pe drumul ei de acasă spre
serviciu şi să o ameninţe.
„Mergeam
pe jos, la fundaţia unde lucram, şi 800 de metri mergeam pe o cale de linie
ferată. Drumul era paralel cu o cale de linie ferată şi câmp. El mă suna:
«Uite-mă, mă vezi?». El era sus, pe la linia ferată. «Mă vezi? Ce-ar fi să te
iau să te arunc? Dă trenul peste tine, nu te găseşte nimeni!». Sora mea, care
stătea pe atunci în Braşov, mă suna şi vorbeam de când ieşeam din casă până
ajungeam la barieră. La barieră mă aştepta o colegă şi mergeam împreună, dar eu
tot nu mă simţeam în siguranţă, pentru că el era prezent. Anunţam poliţia şi
îmi spuneau:
– Dacă te prinde
şi te bate, sună-ne!
– Bine, dar dacă
nu mai apuc să sun?
– Da’, ce? Crezi
că eşti VIP, să îţi punem gardă de corp?”
Alina
recunoaşte că a divorţat pe ascuns, de teama soţului ei, şi că bărbatul nu a
ştiut ce se petrece până când a primit hotărârea judecătorului.
„M-am
dus şi i-am prezentat hotărârea judecătorească şi i-am spus: «Mă numesc Ursu Alina. Moise eşti doar tu!»
Bineînţeles că au urmat reproşuri: «Mi-ai
distrus viaţa, eşti o curvă! N-o să te mai ia nimeni! Cine te mai ia pe tine?»
Vorbe tot mai rele, dar care nu mai aveau efect asupra mea”.
Alina
Ursu a parcurs un drum lung ca să ajungă unde este astăzi: o profesoară care
inspiră generaţii de elevi şi care, în timpul liber, luptă pentru cauza
femeilor agresate. A înfiinţat de curând o asociaţie şi, prin intermediul ei,
ajută victimele să îşi găsească o slujbă atunci când dependenţa financiară le
ţine lângă partenerii abuzivi, să îşi caute un loc unde să stea cu chirie, le
oferă sfaturi şi pledează pentru ele în faţa oricui ar fi tentat să le ignore
suferinţa.
Este
un avocat bun pentru că ştie exact cu ce se confruntă aceste femei. Ea însăşi,
după divorţ, şi-a căutat o slujbă lipind în vitrinele magazinelor mici anunţuri
în care îşi oferea serviciile: „Fac curăţenie”, “Fac pâine de casă”, “Ofer
servicii de bonă”.
Apoi,
la 40 de ani, Alina Ursu s-a înscris la facultate.
„Eram
un cal de dârloagă care a ieşit din cursă demult. Nu mai paria nimeni pe mine,
dar jarul pe care l-am avut sub tălpi, faptul că mi se deschidea în faţa
ochilor groapa în care am pus-o pe mama mea… Când eram tentată să renunţ şi să
spun: «Gata, până aici am putut! De aici
încolo nu mai pot!», vedeam în faţa ochilor groapa în care am pus-o pe
mama. Am zis: «Nu se poate, înainte!»
Sper că, de acolo de unde este, mama mea este împăcată. Aş fi vrut să trăiască
în ziua în care eu mi-am luat hotărârea judecătorească de divorţ şi să i-o
arăt, aş fi vrut să trăiască mama în ziua în care eu am devenit licenţiată, să
trăiască tata în ziua în care eu am apărut pe scena TEDx (n.r. – serie
internațională de conferințe pe diverse teme) şi să îi bucur pe părinţii mei de
toate realizările, să vadă că acel cal de pripas pe care nu mai paria nimeni
este un cal de cursă lungă.” - material realizat de RECORDER pentru Urmele Tăcerii - AVON împotriva violenței domestice
Această
poveste de viață dăruită cu generozitate de Alina Ursu are multe capitole, cam
toate inspiră și asta pentru că ea a ales să convertească suferința ei în
energie pentru acele persoane care simt că nu se mai poate merge înainte.
Totul pentru dragoste (material 1, material 2, material 3)... Alina Ursu la Antena 1
Lecția de viață (prima parte, a doua parte)... Alina Ursu la Speranța TV
Șieu m-am născut în România... Alina Ursu la Național TV
Profesor de etnie rromă... Alina Ursu la MIX Actual
Alina Ursu: Overcoming adversity... Voices of the world
Misiune îndeplinită... Mărturia mentorului Alina Ursu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu