Ce
fel de copil este acela care deși spune în toata lumea că își iubește Tatăl, în
fiecare zi își lovește Părintele sau de câte ori are ocazia nu ezită să nu-i
bată un cui în palmă? Fiecare poate răspunde în dreptul său, așa cum fiecare
găsește să fie risipitor și de multe ori să uite cât de bine este acasă la tata,
în ascultare.
Totuși,
atunci când copilul risipitor se întoarce acasă, Tatăl îl zărește de departe. Căci
aşa este Dragostea, are privirea și răbdarea antrenate. Copilul a fost
îmbrăţişat de Tatăl care “l-a sărutat mult”. Un sărut al iertării. O pildă
despre dragostea Tatălui ceresc care cuprinde în braţe copiii risipitori, pe
care-i sărută cu dragoste de părinte. Un sărut al iertării. Un altfel de sărut.
Iuda
se apropie să îl îmbrăţişeze pe Isus şi îl sărută. Un sărut josnic, semn al
trădării. Cât de subtil se transformă lumea și cum se schimonosește prin
simboluri istoria vie a omenirii. Sub un sărut colcăie o inimă întunecată. Aşa
e omul, dar mă rog ca noi să nu fim așa. Omul poate zâmbi, poate vorbi frumos,
te poate îmbrăţişa, dar inima să-i fie rea, în spatele ambalajului și al
marketingului de calitate să mocnească o inimă neagră înconjurată de duhoare..
Astfel
Isus a ajuns în agonia morţii, moment în care privirea Lui îmbrățisează
chipurile celor din jur. Îi răsuna în urechi şoaptele vrăjmaşului: Pentru ei
vrei Tu să mori? Merită ei atâta suferinţă? Legiuni de demoni aţâţau mulţimea
care arunca ocara asupra lui Isus. Îngerii şi toată oștirea cerească stăteau
înmărmuriți cu ochii atinţiti spre Isus, cu atenţia îndreptată spre Tatăl
aşteptând un semn pentru a izbăvi din chin pe Neprihănitul Isus... dar Tatăl
tace.
Pe
vremea asta, cam în aceeași zi, ucenicii stăteau ascunşi în case. Dincolo de
uşile închise era o zi a tăcerii, ca și acum dealtfel. Atunci stăteau din alte
motive, dar tot ascunși stăm și acum. Avem diverse îndeletniciri, cu ouă, cu
prăjituri, cu încinsele cuptoare sau aglomeratele galantare din care lipsește
Mântuitorul și Sacrificatul Isus. Preoții își sărbătoreau Paștele atât de drag
lor. Cu pioşenia caracteristică fariseilor se apropiau de un Dumnezeu care le
lăsase porunci şi legi pe care le ştiau și le puteau mula în favoarea lor. Bine
că nu mai era larmă și nimeni care să le conteste autoritatea. Le era bine că
nimeni nu mai tulbura oamenii cu învățături care loveau în ei ca nişte bice.
Lucrurile intraseră în normal. În cotidianul pe care îl ştiau şi îl controlau.
Parcă este atât de simplu să ne bucurăm de darurile aduse de iepuraș, daruri ce
nu ne obligă la nimic și care nu ne fac să ne răscolim conștiința.
Azi
noi, și la vremea aia Pilat, Irod și toate autoritățile, stăm liniștiți. Nimeni
și nimic nu tulbură liniştea cetăţii. Cerul tace. Dumnezeu tace. Tăcerea stăpânește
peste tot. O tăcere în care vorbeşte doar frica, dar pentru că suntem îmbuibați
de păcate, vocea ei nu răzbate dincolo de noi. Frica preoţilor, frica
ucenicilor, frica oamenilor vechi și frica noastră. Totul era pierdut. Fără
speranţă. Tăcere aparentă. Nu mai este nimic de spus pentru că Hristos Domnul este
în mormântul păzit cu străşnicie. Aceasta a fost ziua de sâmbătă, ziua a
șaptea, o zi a tăcerii atunci care azi a devenit o zi a pregătirilor de Paște.
Iubitul
meu cititor, ISUS a venit pe acest pământ întunecat de păcat pentru a revela
lumina dragostei lui DUMNEZEU, pentru a fi "DUMNEZEU este cu noi!”
Întreaga
însemnătate, a sărbătorii cât şi a vieţii, stă scris cu litere de aur în Sfânta
Scriptură, el sună aşa: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a
dat pe singurul Său Fiu ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viaţă
veşnică”.
Nu
avem nevoie de iepurași sau de păgânele ouă roșii însoțite de ghiftuiala
neomenească pentru a ne bucura de darul acesta extraordinar al mântuirii.
Fiecare dintre noi este un dar minunat de la Dumnezeu atât pentru familia noastră,
cât şi pentru ceilalţi oameni. Amintește-ți întotdeauna asta, mai ales atunci
când vântul rece al îndoielii şi al deznădejdii va sufla peste noi, căci fiecare
are propria tristeţe sau cumpănă în viață şi are nevoie de compasiunea
semenilor.
Singurul
vehicul către DUMNEZEU este ritmul iubirii dintre oameni. - Petre Țuțea
Alege
să fii bun şi ajutăţi semenii - mai ales dacă sunt slabi, temători sau dacă
sunt copii. Ca o pledoarie pentru Dragoste, căci Dragostea a fost cea care L-a
convins pe EL să tacă, o să mai aduc aminte nişte vorbe tot din Sfânta
Scriptură, care se regăsesc la 1 Corinteni 13.
“Chiar
dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste sunt o
aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul
proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea
toată credinţa aşa încat să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt
nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar
dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la
nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu
pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă
necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se
bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul,
nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile
se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit”.
Recapitulând,
realizăm că lumea a vorbit VINERI iar Dumnezeu a tăcut şi a suferit prin Fiul
Său moartea pe cruce. Apoi lumea a tăcut SÂMBĂTĂ, în ziua a șaptea, zi în care
Dumnezeu a tăcut şi El, la fel întreaga creațiune. Temelia creștinismului s-a
întărit atunci când Dumnezeu a vorbit DUMINICĂ prin ÎNVIERE. A fost ziua în
care toţi cei care L-au crezut au început să vorbească:”Hristos a înviat! - Cu
adevărat a înviat!”.
Tu
cel ce ai rămas în ziua de vineri a neamului omenesc, lasă mercantilismul cu iepurii,
sacrificiile inutile de animale nevinovate, cu ouăle lui păgâne și ghiftuiala
nesănătoasă și vino la sărbătoarea iertării şi a învierii. Adu-ți aminte de cât
este de minunat să dăruiești chiar și din ce nu ai, să trăiești oferind
semenilor ceea ce tu ai vrea să primești astfel făcând Rai, pe lumea aceasta, din
inima ta.
Așadar
să rămănem în sărbătoarea ÎNVIERII pentru toată viaţa noastră.
Îți
doresc o Sfântă Sărbătoare a Învierii plină de Dragoste!
Pace
vouă!
