Povestea unei morti asteptate in azilul de batrani

In jurul lumii zilnic, mii de oameni mor in casele de ingrijire medicala sau in azilele pentru batrani.
Multi dintre ei asteapta cu nerabdare momentul revederii sau macar un apel telefonic de la un membru al familiei. Dar, de cele mai multe ori sunt atat de ocupati incat nu gasesc timp pentru aceste “lucruri marunte”.
            Astfel ajung, la sfarsitul vietii, multi seniori sa paraseasca aceasta lume, cu un sentiment de amaraciune, singuratate si dezamagire.
Cadrele medicale si infirmierii rezidenti ai unitatilor in cauza ajung sa generalizeze si sa creada despre persoanele in varsta ca acestea sunt povesti ciudate ale unor batrani nebuni, care si-au facut un scop din a-i chinui pe ei, ce-si așteapta doar moartea fara sa le mai pese de cei din jur.

O femeie de 70 de ani, internata intr-un azil, nu era vazuta cu ochi buni de ingrijitoare fiind considerata acra si necomunicativa. La scurt timp dupa moartea ei, personalul azilului a descoperit in incapere un bilet care i-a emotionat pana la lacrimi.

„Ce vedeti, surorilor? Ve vedeti? La ce va ganditi cand ma priviti? O batranica acra, usor senila, cu obiceiuri ciudate, cu ochi melancolici, cu o privire pierduta. Haideti, faceti un mic efort. Vedeti cumva o batranica pe care nu stiti cum sa o abordati, care face ce vreti voi impotriva vointei mele? Asta credeti? Asta vedeti? Daca e asa, deschideti ochii, surorilor, pentru ca cea pe care o vedeti nu sunt eu.
            O sa va spun cine sunt. Sunt o fetita de 10 ani, care are parinti si frati ce ma iubesc. Sunt o tanara de 16 ani, cu picioarele facute aripi, visand ca o sa imi gasesc printul. Sunt o mireasa de 20 de ani si tocmai ii promit iubire vesnica sotului meu.

Sunt o femeie de 30 de ani si ii invat pe copiii mei relele de care trebuie sa se fereasca in viata. Sunt o femeie de 40 de ani, iar copiii mei sunt deja adolescenti. Sunt o femeie de 50 de ani, iar copiii mei sunt deja mari, dar nu mai sunt acasa. La 60 de ani, in poala mea stau din nou bebelusii: sunt nepotii mei.
La 70 de ani vad nori negri: sotul meu nu mai este si pe mine ma cuprinde teroarea. Copiii mei sunt deja departe, au si ei copii mari si nu ii judec pentru ca au uitat de mine. Acum sunt doar o batrana: nu mai sunt nici fetita, nici o adolescenta indragostita, nici sotie, nici mama, nici bunica.
            Ce dura e natura! Batranetea e o batjocura la adresa fiintei umane si transforma oamenii in niste alienati. Corpul ne paraseste, forta dispare, iar acolo unde avem o inima apare o piatra. Cu toate astea, toate babele astea de care aveti grija pastreaza naivitatea.
            Inima acestor babe zambeste din cand in cand, chiar in acele momente cand va certati cu ele. Babele astea vad in voi niste copile si va inteleg perfect.
Amintiti-va de cuvintele astea nu ca sa imi ridicati o statuie sau sa ma plangeti pentru ca nu mai sunt acum, ci ca sa vedeti sufletul din spatele mainilor tremurande, a pielii tabacite de soarta. V-am iubit ca pe copiii mei!”, s-a semnat batrana, noteaza es.newsner.com.

Ritmul iubirii dintre oameni

Nimic nu te poate face să îţi înţelegi mai bine credinţele decât să le explici unui copil plin de curiozitate. - Frank A. Clark

Te-ai poticnit și ai căzut? Ți-ai transformat viața într-un dezastru? Realizezi cât ești de singur într-o lume atât de populată? Regreți după oamenii minunați pe care i-ai îndepărtat și după consecințele faptelor tale triste?Dacă răspunsul este DA!, privește la Iacov - "înșelătorul" îmbătrânitcare dorea să-și îndrepte căile. Adu-ți aminte și întoarce-te la locul unde L-ai întâlnit pe DUMNEZEU. Ajuns acolo, pe locul sfânt al sufletului tău, așează-te pe genunchi și ridică un "altar" de rugăciuni. Nu mai păși pe muchia dezastrului, trăind o viață secretă, știută doar de tine și DUMNEZEU.

Întoarce-te la Betel! DUMNEZEU se va întâlni cu tine acolo. Ia aminte: "Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.”" - Biblia (ISAIA 55:7)

Singurul vehicul către DUMNEZEU este ritmul iubirii dintre oameni. - Petre Țuțea

Descoperirea lui DUMNEZEU nu este în vedenii, ci în înrâurirea dumnezeiescului har, care se manifestă gradual, treptat. - Părintele Sofronie

DUMNEZEU i-a creat pe oameni cu capacitatea de a iubi. Însă iubirea nu poate exista fără libertate morală, iar libertatea morală nu poate exista fără o lege morală. Dragostea are la bază libertatea, iar libertatea are la bază legea. De aceea, esența și temelia guvernării lui DUMNEZEU este caracterizată de dragoste. - Keith Augustus Burton

ISUS a venit pe acest pământ întunecat de păcat pentru a revela lumina dragostei lui DUMNEZEU, pentru a fi "DUMNEZEU este cu noi". - E.G. White

Testul KWML (King, Warrior, Magician, Lover)

Traind ca OM, am ajuns sa ma izbesc, nedorit de tare, de o multime de intrebari, incercand sa inteleg ce se intampla in mntea celei pe care cred ca o iubesc si o vreau alaturi de mine pentru toata viata. Mai mult decat atat am ajuns sa citesc si sa inteleg prin ce trecem atunci cand iubesti cu tot ce ai si poti dar nu esti receptat si recompensat cu aceasi intensitate.Exista din punct de vedere psihologic asa numitele “suflete pereche”? Si daca da, cum iti dai seama ca un anume suflet este tocmai sufletul TAU pereche? Facand abstractie de portretul sau fizic, care ar putea sa fie acele trasaturi de personalitate care te-ar determina sa crezi ca tocmai ai gasit persoana potrivita? Are sufletul tau pereche un anumit profil psihologic? Exista o lege a atractiei si la nivelul personalitatii umane? Cat de adevarat este faptul ca, ignorand celelalte personalitati existente, contrariile se atrag, incercand sa se gaseasca? Tot sapand am reusit performanta de a descoperi niste carti si materiale absolut fantastice in acest domeniu; ei bine, cine este Paul Dobransky?

Paul Dobransky este un psiholog american renumit, autor al cartilor The Secret Psychology of How We Fall in Love si The Power of Female Friendship, el este si expert in psihologia cuplului si a relatiilor. De ce este atat de interesant sistemul sau de clasificare a personalitatilor umane si a tipurilor de relatii care se stabilesc intre persoane? Iti spunem in articolul urmator. In “Psihologia secreta a iubirii’, psihologul dezbate o teorie mai mult decat incitanta. Iar daca ai putina rabdare si vrei sa descoperi carui tip de personalitate ii apartii si cum ar trebui sa fie sufletul tau pereche, testul KWML (King, Warrior, Magician, Lover) este extrem de interesant. Il poti face aici: Testul K W M L

Datorita unei legi neintelese a atractiei, energiile opuse graviteaza una in jurul celeilalte, atragandu-se si cautandu-se reciproc. Conform teoriei psihologului Paul Dobransky, energia care face ca doua fiinte umane sa fie perfect compatibile este STIMA DE SINE. Psihologul este de parere ca aceasta energie umana –stima de sine- poate fi impartita in doua categorii: ‘binele pe care il oferi celorlalti” si “increderea pe care le-o oferi celorlalti” care reprezinta polii opusi catre care fiecare personalitate umana graviteaza. Din punct de vedere emotional, exista doua categorii de persoane: persoanele cu un comportament maternal, protectiv, cele care urmaresc si se ingrijesc de binele celorlalti si persoanele cu un comportament “paternal”, increzator, orientate catre actiune, persoane care urmaresc sa sporeasca increderea celor in jur in ei insisi.

Totodata, dintr-un punct de vedere intelectual, exista persoane analitice, rationale, ordonate, care isi folosesc mai mult partea stanga a creierului si persoane creative, flexibile, pline de umor, care se folosesc mai mult de partea dreapta a creierului si care urmaresc sa te faca sa te simti bine in prezenta lor. Evident ca aceste persoane au si trasaturi negative: cei din prima categorie au tendinta de a dezvolta un comportament obsesiv, pot deveni tipicari, au tendinta de a tine lucrurile sub control. Cei din a doua categorie au tendinta de a fi dezordonati, distrati, lipsiti de concentrare si atentie. Uite asa ajung sa cunosc mult mai mult decat intentionam si atunci a venit, natural, dorinta de a oferi tuturor celor aflati in dileme asemanatoare, tot ceea ce am aflat. Succes in tot ce faceti si sa nu aveti parte de persoane care sa nu aprecieze tot ceea ce le oferiti.

Puterea de a o lua de la capat

Asa cum zice ANCA DUMITRESCU : Cand esti tanar, nu stai prea mult sa cantaresti deciziile pe care le iei. Te arunci cu capul inainte si astepti sa vezi ce-o iesi. Daca e rau sau bine, de asta nu iti poti da seama decat atunci cand risti. Dar cand deja te afli la o anumita varsta, cat curaj mai ai sa tragi linie si s-o iei de la capat?

Fiecare dintre noi, cu mici exceptii, s-a obisnuit cu o cale standard de urmat in viata: mergi la scoala, termini o facultate, cu putin noroc si un master, iar daca nu ar fi criza asta nenorocita, poate ca si un loc de munca nu ar fi atat de greu de obtinut.

Ok. Hai sa zicem ca pana la urma ai si un job, castigi un salariu cat de cat decent. Urmatorul pas? Te gandesti la o familie, o sotie iubitoare, poate copii, o casa a voastra, sa nu fi nevoit sa stai cu soacra.

Sa zicem, in contextul cel mai fericit, ca toate acestea s-ar putea concretiza.

Si uite asa ai o sotie frumoasa, desteapta, muncitoare. 2 copii adorabili si niste socri minunati. Si intr-o dimineata te trezesti ca nu asta ti-ai dorit de la viata: ca nu mai suporti sa mergi 8 ore la serviciu 5 zile pe saptamana, ca iti urasti costumul si cravata cu care esti obligat sa te imbraci zilnic, ca seful e tot mai greu de suportat, iar sotia a devenit doar o piesa in tot acest puzzle, un element in plus in rutina zilnica.

O iubesti, poate. Iti iubesti cu siguranta si copii. Nu ai putea trai fara ei. Dar totusi.... exista acest “dar” care te roade. Te roade zilnic, ca un vierme, pana cand incepe cu adevarat sa manance din tine. Te gandesti ca poate viata ta ar fi avut un alt parcurs daca nu ai fi mers la ASE doar cu gandul ca dupa vei obtine un job bine platit si era cu totul altceva daca faceai istorie asa cum ti-ai dorit mereu, desi toata lumea iti spunea ca ai sa mori de foame cu istoria-n brate.

Te uiti in jur si vezi aceleasi lucruri zilnic, iesi pe balcon si il privesti pe vecinul din blocul de vizavi cum isi incoarda muschii la soare si ii zice sotiei “ fa, adu si mie o bere si da mai tare maneaua aia”.

Uite asa iti amintesti poate de bursa in straintate pe care ai refuzat-o ca sa nu fii departe de sotie si alte compromisuri cu care ai fost de acord, cu gandul la un viitor “bine” comun. Si de aici rasar problemele. Incepi sa regreti ce n-ai facut, incepi sa injuri sistemul cretin in care traiesti, pe Boc, pe Basescu, pe Iliescu si pe multi altii cu “escu”, te enervezi pe sotie, desi motivele sunt puerile, te deranjeaza pana si copii care se joaca de-a v-ati ascunselea prin casa. Cica fac dezordine. Tu, care esti cel mai dezordonat om din lume, care pana acum te enervai la maxim pe sotie cand iti facea observatie ca iti lasi lucrurile prin toata casa. Spuneai ca ”doar prostii sunt obsedati de curatenie, ca n-au alta ocupatie”.

Acum te afli intr-un moment de cumpana si nu prea stii cum sa-l gestionezi. Asta nu te-a invatat nimeni la scoala. Te simti legat de maini si de picioare, mai rau ca la carcera. E acel moment in care ori tragi linie, iti faci o introspectie dura si incerci sa te autodepasesti, ori ramai blocat asa pe veci, ca un resort intr-o masinarie groteasca. Mingea e la tine, tu decizi ce poti face cu ea mai departe.

Nu o sa vin cu sfaturi sau indemnuri pentru astfel de situatii. Nu vreau sa fac pe psihologul. Doar ca mi-ar placea sa stiu cati dintre noi ar avea puterea ca in astfel de momente sa recunoasca gravitatea problemei, sa nu o ascunda sub pres cu gandul ”lasa ca trece, e doar o faza”. Multe casnicii au fost distruse din astfel de motive. Iar lipsa de comunicare cred ca e cel mai mare inamic.

Eu una recunosc, nu stiu cat curaj as avea sa afirm cu voce tare problemele care ma rod, sa mi le asum. Sa spun asta e problema, e a mea si mi-o accept. Din pacate, noi oamenii suntem plamaditi dintr-un aluat mai ciudat, printre ale carui ingredinte se numara si lasitatea. La unii in proportii mai mari, la unii mai putin. Cinste celor din urma.

A vorbi deschis si sincer despre problemele tale e un prim pas spre rezolvarea lor, dar nu suficient. Al doilea e ca tu sa crezi ca se poate si altfel. Sa inchei o etapa din viata, dar sa incepi cu fruntea sus alta, indiferent de varsta la care ai ajuns. Cunosc oameni trecuti de prima tinerete care au facut asta, dar e necesar mult curaj si o doza de “ je m’en fiche-ism”.

Tu ai putea s-o iei de la capat in momentul in care viata te duce pe un drum gresit?

P.S: Desi articolul trateaza subiectul din perspectiva unui barbat, la fel de bine in rolul lui se poate afla si o femeie.Mi-a fost doar mai usor sa scriu asa,nu-mi dau seama bine de ce. Poate ca invers m-as fi simtit mai vulnerabila.

Viata si Dragoste , DUMNEZEU

Revelatie

„Stai culcat in iarba, ascultand zumzetul insectelor care ciuruie delicat linistea, privesti bucatile de cer care se vad prin frunzisul unui copac, simti in nari mirosul de iarba sau de fan uscat, esti fericit si nu stii pentru ce. Nu-ti mai trebuie nimic in afara de ce esti. Totul ti se pare simplu si clar.” Calomnii mitologice

Viata este o calatorie spre iubire. O calatorie catre a ne cunoaste pe noi insine ca fiinte nascute din iubire si care se intorc in iubire.Insa, in fiecare zi din viata noastra suntem controlati de vechile inregistrari ale Eului; depindem coplesitor de tot ce am invatat in trecut. De tot ce am crezut. De gene. De mediul inconjurator. De starile de spirit ale celor din jur. De deciziile lor. De hachitele vremii. De strafulgerarile de dragoste sau de ura ale celor pe care ii iubim. De starea fizica a celor ce ne sunt dragi. De starea de constiinta in care se afla familia, orasul, tara sau lumea intreaga.

Functionam ca un “tot”, fiind mereu in legatura unii cu altii la niveluri pe care nu ni le putem imagina. Si aceste dependente ne intrerup fulgurant legatura cu fiinta noastra “unica” aflata in deplina iubire.

Acolo, in adancurile fiintei noastre, suntem in deplina dragoste unii pentru altii si suntem “Unul”.

Dar pe masura ce coboram pe scara vibratiilor, pe masura ce gandurile si trairile noastre sunt mai puternic controlate de Ego, pe masura ce se manifesta atasamentele fata de ceea ce ne inconjoara, ne indepartam si noi de fiinta interioara reala, de care depindem intru totul de fapt.

Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa.”