13 NU din viata unui LIDER

Vom discuta ca niste profani care au ignorat cartile despre leadership sugerate in training-urile din multinationale sau de “batranii nostri” si au descoperit “a fi sau a nu fi” … lider in valtoarea experientelor traite.

Ce este un lider? Pe scurt: este un exemplu, cel putin teoretic, dar de cele mai multe ori o persoana instituita cu puterea de a conduce, de catre un grup. Un lider poate fi un vanator iscusit care aduce acasa mai multa mancare decat restul cetei, dar acest vanator are acum pe mana bugete, strategii si alte instrumente contemporane care, folosite cu iscusinta impreuna cu o echipa, aduc succesul sau esecul acasa.

In conceptul modern exista multe definitii ale liderului si leadershipului, cea mai potrivita fiind cea care ti se potriveste. Pe romaneste, liderul este, de fapt, … un lider, sau invers.

De multe ori, pentru a sti ce suntem, trebuie sa ne dam seama ce NU suntem. Am descoperit, incapatanat fiind, multe lucruri dureros de simple si evidente din greseli, unele repetate, bineinteles. Am descoperit multe si din greselile celor pe care ii consideram la randul meu lideri si mi-am permis sa fac o lista scurta cu cateva greseli traite in scurta mea experienta de antreprenor:

Ce trebuie sa faci pentru a NU fi lider:

1. Pentru a NU fi lider trebuie sa ceri celor pe care ii conduci sa faca lucruri pe care tu nu le intelegi sau uneori pe care sa nu le poti face TU.

2. Pentru a NU fi lider trebuie sa ceri sa fi respectat “by default”, fara sa respecti la randul tau echipa cu care lucrezi.

3. Pentru a NU fi lider trebuie sa vii tarziu si sa pleci devreme, eventual sa mai “bagi” si un racnet pe hol….bineinteles, unul la venire, unul la plecare.

4. Pentru a NU fi lider trebuie ca viziunea ta sa se rezume la a copia putin de la concurenta si a “dopa” cu niste beculete si sclipici strategii deja folosite. La fel este si daca citesti ceva cool pe net si delegi o asistenta sa transmita “viziunea ta” managementului din subordine spre aplicare.

5. Pentru a NU fi lider trebuie sa crezi ca le stii pe toate si ca daca te uiti seara la Telejurnal esti informat destul.

6. Pentru a NU fi lider trebuie sa spui: “eu sunt seful aici, iar tu trebuie sa faci ca mine”. La chestia asta sunt putin cei care NU se gandesc la ceva frumos instantaneu. Pentru cei mai emotivi din fire, gandurile frumoase se vor derula in fata computerului la care in loc sa faca ce trebuie, ruleaza nervos un Tetris sau, mai nou, un Travian.

7. Pentru a NU fi lider trebuie sa taci mult. Sa taci profund. Comunicarea sa fie straina de tine. Pentru cei care nu cred in asta, sunt convins ca telepatia nu functioneaza.

8. Pentru a NU fi lider trebuie sa nu poti sa dai nici un exemplu de reusita personala. Nu ma refer la mersul pe bicicleta, sau la amintiri din copilarie, ci la ceva mai mult de atat.

9. Pentru a NU fi lider trebuie sa nu recunosti greselile tale, oricat de mari sau neinsemnate sunt.

10. Pentru a NU fi lider trebuie sa uiti sa motivezi oamenii care merita, iar pe cei care nu merita sa le explici ce urmeaza pentru ei.

11. Daca vrei sa NU fi lider trebuie sa vorbesti mereu doar de tine daca “ceata” ta are succes. Sa fii arogant si infatuat “cu acte” si sa consideri ca succesul este doar al tau. Daca esti de parere ca succesul este doar al tau, ar trebui sa-i concediezi pe toti, sa vezi care este “next step”.

12. Pentru a NU fi lider trebuie sa fii strain de semnificatia termenului “impreuna”. Sa crezi ca singur poti face totul, pe modelul “buricul pamantului”.

Sunt multe de adaugat, dar va plictisesc si termin cu cea mai importanta:

13. Pentru a NU fi lider trebuie sa ajungi atat de mare si tare incat echipa ta (cei cu care ai contact direct macar) sa NU te invite din cand in cand la bere/film/fotbal sau “jais ne sais quoi“ in cazul doamnelor. Daca ai reusit aceasta performanta, inseamna ca esti deja “buricul pamantului” si ar trebui sa ceri ajutor. Repede! 
Material realizat de Valentin Ilie, CEO al Coldwell Banker Affiliates of Romania, si a fost publicat initial pe Wall Street

Valentin Ilie este CEO al companiei de consultanta imobiliara Coldwell Banker Affiliates of Romania.

Ce inseamna Dragostea ?

   Se vorbeşte mult despre dragoste, încât a ajuns să pară un lucru banal şi intrat prea mult derizoriu. Dar la o analiză mai atentă, aflăm că deşi majoritatea oamenilor vorbesc despre ea, foarte puţini îi cunosc adevăratul sens şi valoare. Unii susţin că dragostea adevărată nu există. Vreau să-i contrazic: ea există mai mult şi mai profund decât reuşim să o definim, şi nu din răutate sau obişnuinţă ci din pervetirea trăirilor noastre de către cei care îi numim atât de nepotrivit "formatori de opinie". 
Dacă e să înţelegem corect noţiunea de dragoste, trebuie să ne raportăm la Sacrificiul Suprem, şi asta fără a deveni religioşi, care a fost o dovadă a dragostei adevărate. Până la urmă, credincioşi sau nu, iubirea de Dumnezeu/Creator/Fiinţa Supremă sau vreţi să numiţi si iubirea de aproape cu tot ce cuprinde aceasta iubire şi urmările ei, ar trebui să ne definească existenţa.
   Mi-am mai răspuns că: a iubi, înseamnă a-l face fericit pe cel de lângă tine, adică să ocupi locul doi, să te sacrifici pentru celălalt, înseamnă renunţare, uneori chiar la tot. Într-o ocazie o tânără, mi-a răspuns totuşi altfel, prima imagine a dragostei din mintea sa e a unor bătrâni ce merg mână în mână. O altfel de perspectivă, una ce surprinde durabilitatea şi frumuseţea dragostei. A mai adăugat că ar mai putea fi o conversaţie între cei doi completată de o privire în care să se vadă dragostea. 
Ce este dragostea?La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul dragoste?
Datorită mass-mediei, a acelor formatori de care ziceam mai devreme, în mintea multora, s-a format o imagine artificială din nuanţe calde, de roz, liliachiu şi roşu, flori, inimioare, funde, căldură, eventual imaginea unei perechi de îndrăgostiţi mergând mână în mână sau sărutându-se, sau e senzaţia aceea de fluturaşi ce-ţi „umblă” prin stomac.
Până la urmă, ce-nseamnă cu adevărat dragoste? Doar partea aceea frumoasă, pe care o idealizăm cu toţii, sau cu mult mai mult de atât? Oare dragostea adevărată se rezumă la atât de puţin?
Unde e dragostea atunci când el sau ea nu mai sunt aranjaţi, parfumaţi, vorbesc frumos şi sunt gata să iasă la o plimbare sub clar de lună? A iubi o persoană frumoasă, bine îmbrăcată, parfumată, o persoană care-ţi zâmbeşte şi îţi vorbeşte mieros e la îndemâna oricui. Adevărata iubire însă se dovedeşte atunci când el, vine de la muncă cu o salopetă murdară, mirosind groaznic, şi ea îl întâmpină cu un sărut, cu o îmbrăţişare, sau cu un zâmbet cald, cu toate că ştie că va avea din nou de spălat şi de călcat.Adevărata iubire, îşi arată puterea, chiar şi atunci când el se întoarce de la muncă şi o găseşte nearanjată, în halat sau cu şorţul de bucătărie, iar părul şi pielea miros asemenea meniului din seara aceea.
Adevărata iubire se exprimă uneori şi prin aceea că uneori, de dragul ei sau a-l lui, alegi să taci, cu toate că simţi că mai ai ceva de adăugat… să taci când te simţi provocat să ţipi sau să trânteşti uşi… să taci când simţi că ai dreptate, însă dreptatea pe care ai putea-o câştiga atunci, nu ţi-ar folosi la nimic, pierzându-l pe el sau pierzând-o pe ea…
Adevărata iubire se manifestă chiar şi atunci când ea şi-a pierdut din frumuseţea tinereţii, având nu ştiu câte kilograme în plus şi părul „nins” de atâtea griji, iar pielea şi-a pierdut fineţea, fiind săpată de riduri… 
Adevărata iubire se manifestă chiar şi când el şi-a pierdut podoaba capilară (pe vremuri fiind dată cu gel) … în locul căreia i-a „crescut” o frumoasă chelie, iar muşchii lui nu mai sunt lucraţi ca-n tinereţe, fiind înlocuiţi de o burtă pe cinste…
Iubirea mai înseamnă să te scoli în mijlocul nopţii, pentru a te ocupa de copil, pentru ca ea să se poată odihni… înseamnă să laşi de la tine, fără să simţi că eşti înfrânt… înseamnă să stai chinuit pe un scaun de spital, doar ca să fii aproape de el sau ea atunci când va deschide ochii sau se va mişca… înseamnă să rămâi cu el sau cu ea, chiar dacă şi-a pierdut vederea şi trebuie să-i fii tu ochi… sau a rămas invalid(ă)…

Am adunat ceva exemple, nu pretind că sunt cele mai edificatoare, dar pe mine m-au făcut să zâmbesc fericit la gândul că undeva există o asemenea Dragoste.

“Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, in jurul orei 08:30, intra un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat ca este foarte grăbit căci are o întâlnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind ca avea sa mai treacă cel puţin o jumătate de ora pana sa apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc ca n-ar fi rău să-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de grava… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mica conversaţie. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi daca nu prefera să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde ca trebuie sa meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu soţia.
Politicoasa, îl întreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte ca soţia, bolnava de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitata de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar bătrânul îmi explică, că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Şi-atunci îl întreb mirata:
“Şi dvs. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“.
Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mana, îmi răspunde:
“E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.

Apoi un altul, care de altfel este si foarte vehiculat pe internet, în special în zona site-urilor cu tentă amoroasă.

Un grup de psihologi au pus unor copii cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani următoarea întrebare: "Ce înseamnă dragostea?" Răspunsurile primite au fost mai adânci decât ne-am putea imagina.
"Când bunica mea a făcut artrita, nu mai putea sa se aplece sa-si facă unghiile de la picioare. Aşa ca bunicul i le face de atunci mereu, deşi are si el artrita la mâini. Aceasta este dragostea."Rebecca- în vârstă de 8 ani
"Când cineva te iubeşte, felul în care iţi rosteşte numele este diferit. Chiar ştii că numele tău este în siguranţă în gura lui."Billy 4 ani
"Dragostea este ceea ce te face să zâmbeşti atunci când eşti obosit."Terri 4 ani
"Este dragoste când o fată se parfumează, un băiat se da cu after shave, ies împreună în oraş şi se miros reciproc."Karl 5 ani
"Este vorba de iubire atunci când mănânci în oraş şi îi dai cuiva cei mai mulţi dintre cartofii tăi prăjiţi, fără să îi ceri în schimb cartofii lui."Chrissy -6 ani
"Este dragoste atunci când mami îi face cafea lui tati şi ia o înghiţitură înainte de a i-o da, pentru a fi sigura ca gustul este OK."Danny 7 ani
"Dragoste este atunci când te săruţi tot timpul. Apoi, când oboseşti de atâta sărutat tot vrei sa fii împreună şi să stai de vorbă. Aşa sunt mami şi tati. Sunt caraghioşi când se sărută."Emily – 8 ani
"Dragostea este ceea ce este cu tine în camera de Crăciun dacă te opreşti din deschis cadouri şi asculţi."Bobby 7 ani
"Dacă vrei să înveţi mai bine să iubeşti, trebuie să începi cu un prieten pe care îl urăşti"
Nikka 6 ani
"Este dragoste atunci când îi spui unui băiat că îţi place cămaşa lui, iar el se îmbrăcă după aceea cu acea cămaşă în fiecare zi."Noelle 7 ani
"Dragoste este între un bătrânel şi o bătrânică care sunt încă prieteni după atâţia ani, deşi se cunosc atât de bine."Tommy 6 ani
"În timpul recitalului meu la pian eram pe scena şi îmi era frica. M-am uitat la oamenii care mă priveau şi l-am văzut pe tatăl meu care îmi făcea cu mâna şi îmi zâmbea. Era singurul care făcea asta. Şi nu mi-a mai fost frică."Cindy -8 ani
"Mama mă iubeşte mai mult decât oricine altcineva. Nimeni altcineva nu mă sărută seara înainte de culcare."Clare 6 ani
"Este dragoste atunci când mama îi dă tatei cea mai buna bucata de pui."Elaine -5 ani
"Este dragoste atunci când mami îl vede pe tati transpirat şi mirositor şi tot îi spune ca este mai frumos decât Robert Redford."Chris 7 ani
"Este dragoste atunci când căţeluşul tău te linge când ajungi acasă, deşi l-ai lăsat singur toata ziua."Mary Ann 4 ani
"Atunci când iubeşti pe cineva genele ţi se ridică şi coboară şi mii de steluţe ies din tine." Karen 7 ani
"Nu trebuie să spui te iubesc dacă nu este adevărat. Dar dacă este adevărat, trebuie s-o spui cât mai des. Oamenii uită."Jessica – 8 ani

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.(Emanuel Swedenborg)

Până la urmă Dragostea este unică pentru fiecare în parte, doar tu poţi să iubeşti aşa cum doar tu ştii şi dincolo de această iubire este Dragostea, acea picătură din dragostea creatoare.

Invaţă să iubeşti ca nimeni altul şi nu uita să-ţi arăţi dragostea de fiecare dată când ai ocazia şi oricui din jurul tău, iar lumea o să.ţi ofere cea mai frumoasă viaţă pe care o puteai trăi.

Sa traiesti sau sa mori

Speranta este un lucru bun, poate cel mai bun! 

Libertate sau Speranta

  Uneori scapi si nu mai sti ce sa crezi sau in ce sa crezi. Cel mai probabil ai ajuns sa traiesti rutina, rutina egala cu institutionalizarea, atunci incepi sa pierzi chiar si speranta.

  Am trait zile bune si zile mai putin bune, dar le-am trait, apoi refuz sa mai traiesc si zilele sau orele sau unitatea de masura cu care-ti numeri clipele din viata, incep sa treaca fara sa-mi mai pese de ele. Ajuns in locul nimanui din tara nicaieri, si toate acestea pentru ca nu mai ai in ce sa speri, toate sunt in ceata si lipseste focusarea. O imagine in care lipseste subiectul, o viata pe care nu stii daca ai trait-o tu pentru tine sau sau in locul altcuiva. Noptile devin zile, zilele isi pierd identitatea, iar tu nu mai esti tu, cel mai probabil nu vei avea raspuns la intrebarea “cine esti?”. Raspunzi pentru ca ai fost invatat sa raspunzi cu niste date pe care nu tu le-ai ales, sunt date care ar trebui sa te reprezinte, dar nu este mereu asa, ele au fost hotarate la inceput de unii care habar nu aveau cine ai sa fi, iar apoi ai inceput sa te dezvolti sau nu, ai inceput sa traiesti si sa decizi sau doar sa mergi si sa fi educat de tot ce te inconjoara. Apar greselile, urmeaza constientizarea si regretele, speri(mai ai inca speranta) ca ai sa primesti mantuirea, si crezi ca asta inseamna iertarea si exonerarea, dar consecintele nu se lasa asteptate si atunci trebuie sa le suporti pentru ca fac parte din viata ta, doar tu le-ai invitat.

  Cauti sperante, uneori iti sunt servite alteori le nascocesti, in viata trebuie sa-ti ocupi mintea altfel totul devine imprevizibil, acel neprevazut de care nu mai poti scapa. Trec toate, cele bune mai usor si repede, cele rele mai greu si mult mai incet, si nimeni nu stie de ce uneori minutul are 20 de secunde si alteori 180 de secunde. Capitol incheiat, oameni trecuti in agenda veche, trairi ingropate in subconstient dar neostoite, forme si chipuri, lucruri si evenimente de care vrei sa scapi sau vrei sa le multiplici. Sfarsitul zilei de ieri si inceputul zilei de maine, pe azi refuzi sa-l recunosti pentru ca momentan nu mai vezi speranta chiar daca exista.

  Brusc realizezi ca poti, totusi, sa mergi si sa vezi, sa gandesti si sa proiectezi, incet iti aduci aminte de speranta; atragi evenimentele, le cauti sau te rogi pentru ele, le doresti atat de mult ca uneori lumea si timpul, nefiind controlate si cu functiuni proprii ajung sa se lase influentate si se curbeaza. De nicaieri apar intamplarile, apar oamenii pe care ti doresti atat de mult sperand ca sunt altfel decat tot ce ai intalnit pana acum. Mai tarziu procesul se repeta, oamenii sunt oameni ca si tine de altfel, toti din secolul 21, aceleasi defecte si vicii.In tine, in profunzimea existentei si fiintei tale stii ca exista persoana care te intregeste, scopul sau subiectul imaginii pe care vei ajunge sa o definesti simplu ca fiind viata ta. Nimic mai fals, pentru ca nu toti au sansa sa traiasca in vremea si locul potrivite pentru a intalni persoana care sa-i intregeasca. Din neexpuse si nerecunoscute motive incepi sa investeti toate idealurile tale in persoana pe care timpul si lumea, deformate de forta dorintei tale, ti-au trantit-o in fata. Nimeni nu poate sa te sfatuiasca pentru ca doar tu stii cea mai adanca dorinta a ta, doar tu stii complexitatea fiintei tale, si tu esti singur care poate sa imbrace persoana respectiva in frumusetea dorintelor tale. Cand totul este perfect calibrat incepi sa oferi ce este mai bun in tine, si apoi ajungi sa te deschizi, sa te arati asa cum esti, uitand ca persoana de langa tine este altceva decat tu speri si vrei sa fie. Tragedia incepe sa ia fiinta, cercul se rupe si devine un lant, unul la capatul caruia creste o bila uriasa, o umbra a tot ce ai sperat sa fie. Tarziu ajungi sa realizezi sau sa simti, realitatea este mai dura decat imaginatia, si incepi sa fugi, daca nu cumva te apuci sa incerci a repara ceva ce nu a existat, pana la urma tot ce vrei este sa scapi, dar cu cat alergi mai tare cu atat mai mult bila sau umbra prinde viteza si forta mai mare. Dupa un timp n-ai sa mai poti, mai devreme sau mai tarziu, si atunci o sa fi lovit de tot ce ai crezut si ti-ai dorit, fara sa-ti pese ca nu era.

  Esti jos, acolo unde mainile oamenilor, prea scurte fiind , nu pot ajunge iar singura mana care ar putea sa ajuga nu ti se pare interesanta, iar daca EL indrazneste sa-ti spuna ca este langa tine incepi sa-L tragi la raspundere, ba chiar cerandu-I socoteala, ne mai vroind sa recunosti ca tu ti-ai dorit si apoi ai apucat fara sa te uiti ce apuci. Crezandu-te singur incepi sa intrebi de ce fericirea ta nu poate coincide cu fericirea celor de langa tine pentru totdeauna, de ce fericirea inceputului nu merge pana dincolo de final. In timp ajungi sa realizezi ca de fapt aceea nu era fericire ci doar bucuria timpului respectiv, era ceva ce nu-ti apartinea si nu facea parte din viata ta, era o parte a clipei si locului acela. Elimini pe rand si ajungi la ultima, ultima este speranta, speranta ce a stat cuminte si stinghera in coltul ei stiind ca o sa vina si vremea ei. Asa apare prima raza a unei noi sperante, toate au timpul lor, tot ce trebuie sa faci este sa mai pastrezi cateva resurse pentru a avea puterea de a te bucura de implinirea lucrurilor la vremea potrivita.

  Trebuie sa crezi ca in fiecare viata exista un varf al trairilor si evenimentelor, fiecare om este unul de succes. Tot ce ai de facut este sa ai grija ce-ti doresti, sa fi atent alaturi de cine vrei sa mergi si cat de multe resurse dispui sa consumi in fiecare etapa a vietii. Speranta chiar este un lucru bun, pana la urma, si intr-o zi ai sa vezi ca de fapt drumul tau este unul frumos, poate nu plin cu zile fericite, dar cu singuranta frumos si unic.

  Eu sunt aici, in schimb, acum cand tu citesti asta, deja voi fi trecut peste, si desi batran, sper sa fi mai gasit ceva resurse pentru a-mi trai bucuria alaturi de adevaratii oameni de care aveam nevoie in imprejurarile din vremea potrivita. Iar pentru tot ce s-a intamplat stiu sigur cine este vinovatul, desi cate odata ma indoiesc ca as fi chiar singurul vinovat, ca atare pot sa fac un singur lucru acum, pot sa-ti spun ca tot ce spui si tot ce faci, chiar si ce gandesti  o sa influenteze mai mult decat ai sa constientizezi vreodata.

  Te rog sa ai grija si sa incerci sa plantezi in jurul tau zambete si cuvinte de sprijin, iar daca timpul si lumea o sa-ti permita incearca sa ajuti cat mai multi 

oameni cu putinta, astfel o sa-ti asiguri un viitor senin oriunde vei fi.

Aceasta este ultima parte a Sperantei, poate, cel mai bun lucru, iar lucrurile bune nu pier niciodata!