Sărutul josnic al trădării

Ce fel de copil este acela care deși spune în toata lumea că își iubește Tatăl, în fiecare zi își lovește Părintele sau de câte ori are ocazia nu ezită să nu-i bată un cui în palmă? Fiecare poate răspunde în dreptul său, așa cum fiecare găsește să fie risipitor și de multe ori să uite cât de bine este acasă la tata, în ascultare.

Totuși, atunci când copilul risipitor se întoarce acasă, Tatăl îl zărește de departe. Căci aşa este Dragostea, are privirea și răbdarea antrenate. Copilul a fost îmbrăţişat de Tatăl care “l-a sărutat mult”. Un sărut al iertării. O pildă despre dragostea Tatălui ceresc care cuprinde în braţe copiii risipitori, pe care-i sărută cu dragoste de părinte. Un sărut al iertării. Un altfel de sărut.

Iuda se apropie să îl îmbrăţişeze pe Isus şi îl sărută. Un sărut josnic, semn al trădării. Cât de subtil se transformă lumea și cum se schimonosește prin simboluri istoria vie a omenirii. Sub un sărut colcăie o inimă întunecată. Aşa e omul, dar mă rog ca noi să nu fim așa. Omul poate zâmbi, poate vorbi frumos, te poate îmbrăţişa, dar inima să-i fie rea, în spatele ambalajului și al marketingului de calitate să mocnească o inimă neagră înconjurată de duhoare..

Astfel Isus a ajuns în agonia morţii, moment în care privirea Lui îmbrățisează chipurile celor din jur. Îi răsuna în urechi şoaptele vrăjmaşului: Pentru ei vrei Tu să mori? Merită ei atâta suferinţă? Legiuni de demoni aţâţau mulţimea care arunca ocara asupra lui Isus. Îngerii şi toată oștirea cerească stăteau înmărmuriți cu ochii atinţiti spre Isus, cu atenţia îndreptată spre Tatăl aşteptând un semn pentru a izbăvi din chin pe Neprihănitul Isus... dar Tatăl tace.

Pe vremea asta, cam în aceeași zi, ucenicii stăteau ascunşi în case. Dincolo de uşile închise era o zi a tăcerii, ca și acum dealtfel. Atunci stăteau din alte motive, dar tot ascunși stăm și acum. Avem diverse îndeletniciri, cu ouă, cu prăjituri, cu încinsele cuptoare sau aglomeratele galantare din care lipsește Mântuitorul și Sacrificatul Isus. Preoții își sărbătoreau Paștele atât de drag lor. Cu pioşenia caracteristică fariseilor se apropiau de un Dumnezeu care le lăsase porunci şi legi pe care le ştiau și le puteau mula în favoarea lor. Bine că nu mai era larmă și nimeni care să le conteste autoritatea. Le era bine că nimeni nu mai tulbura oamenii cu învățături care loveau în ei ca nişte bice. Lucrurile intraseră în normal. În cotidianul pe care îl ştiau şi îl controlau. Parcă este atât de simplu să ne bucurăm de darurile aduse de iepuraș, daruri ce nu ne obligă la nimic și care nu ne fac să ne răscolim conștiința.

Azi noi, și la vremea aia Pilat, Irod și toate autoritățile, stăm liniștiți. Nimeni și nimic nu tulbură liniştea cetăţii. Cerul tace. Dumnezeu tace. Tăcerea stăpânește peste tot. O tăcere în care vorbeşte doar frica, dar pentru că suntem îmbuibați de păcate, vocea ei nu răzbate dincolo de noi. Frica preoţilor, frica ucenicilor, frica oamenilor vechi și frica noastră. Totul era pierdut. Fără speranţă. Tăcere aparentă. Nu mai este nimic de spus pentru că Hristos Domnul este în mormântul păzit cu străşnicie. Aceasta a fost ziua de sâmbătă, ziua a șaptea, o zi a tăcerii atunci care azi a devenit o zi a pregătirilor de Paște.

Iubitul meu cititor, ISUS a venit pe acest pământ întunecat de păcat pentru a revela lumina dragostei lui DUMNEZEU, pentru a fi "DUMNEZEU este cu noi!”

Întreaga însemnătate, a sărbătorii cât şi a vieţii, stă scris cu litere de aur în Sfânta Scriptură, el sună aşa: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viaţă veşnică”.

Nu avem nevoie de iepurași sau de păgânele ouă roșii însoțite de ghiftuiala neomenească pentru a ne bucura de darul acesta extraordinar al mântuirii. Fiecare dintre noi este un dar minunat de la Dumnezeu atât pentru familia noastră, cât şi pentru ceilalţi oameni. Amintește-ți întotdeauna asta, mai ales atunci când vântul rece al îndoielii şi al deznădejdii va sufla peste noi, căci fiecare are propria tristeţe sau cumpănă în viață şi are nevoie de compasiunea semenilor.

Singurul vehicul către DUMNEZEU este ritmul iubirii dintre oameni. - Petre Țuțea

Alege să fii bun şi ajutăţi semenii - mai ales dacă sunt slabi, temători sau dacă sunt copii. Ca o pledoarie pentru Dragoste, căci Dragostea a fost cea care L-a convins pe EL să tacă, o să mai aduc aminte nişte vorbe tot din Sfânta Scriptură, care se regăsesc la 1 Corinteni 13.

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încat să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit”.

Recapitulând, realizăm că lumea a vorbit VINERI iar Dumnezeu a tăcut şi a suferit prin Fiul Său moartea pe cruce. Apoi lumea a tăcut SÂMBĂTĂ, în ziua a șaptea, zi în care Dumnezeu a tăcut şi El, la fel întreaga creațiune. Temelia creștinismului s-a întărit atunci când Dumnezeu a vorbit DUMINICĂ prin ÎNVIERE. A fost ziua în care toţi cei care L-au crezut au început să vorbească:”Hristos a înviat! - Cu adevărat a înviat!”.

Tu cel ce ai rămas în ziua de vineri a neamului omenesc, lasă mercantilismul cu iepurii, sacrificiile inutile de animale nevinovate, cu ouăle lui păgâne și ghiftuiala nesănătoasă și vino la sărbătoarea iertării şi a învierii. Adu-ți aminte de cât este de minunat să dăruiești chiar și din ce nu ai, să trăiești oferind semenilor ceea ce tu ai vrea să primești astfel făcând Rai, pe lumea aceasta, din inima ta.

Așadar să rămănem în sărbătoarea ÎNVIERII pentru toată viaţa noastră.

Îți doresc o Sfântă Sărbătoare a Învierii plină de Dragoste!

Pace vouă!

Ultima scrisoare a unui bunic intelept (18 sfaturi de viata)

Cu doar câteva luni înainte să moară din cauza unui atac de acord, James Flanagan le scria nepoţilor lui o scrisoare emoţionantă. Bătrânul în vârstă de 72 de ani le vorbea astfel celor mici despre lucrurile cu adevărat importante în viaţă, sfătuindu-i să fie recunoscători pentru fiecare lucru pe care îl au şi să aprecieze orice şansă li se oferă pentru a fi fericiţi.

James K. Flanagan 

Scrisoarea datată 8 aprilie 2012 a devenit de atunci virală pe Internet, de învăţăturile lui Flanagan bucurându-se nu doar nepoţii acestuia, ci milioane de persoane din întreaga lume, relatează Huffington Post.

„Dragă Ryan, Conor, Brendan, Charlie şi Mary Catherine,
Înţeleapta mea fiică Rachel m-a îndemnat să vă scriu câteva sfaturi pentru voi, cele mai importante lucruri pe care eu le-am învăţat despre viaţă. Încep să fac asta pe 8 aprilie 2012, în apropierea zilei mele de naştere, când voi împlini 72 de ani.

1. Fiecare din voi este un dar minunat de la Dumnezeu atât pentru familia voastră, cât şi pentru ceilalţi oameni. Amintiţi-vă întotdeauna asta, mai ales atunci când vântul rece al îndoielii şi deznădejdii va sufla peste voi.

2. Fiţi neînfricaţi! Nu vă temeţi de nimeni şi de nimic atunci când vine vorba să vă trăiţi viaţa din plin. Urmaţi-vă visurile şi speranţele, indiferent cât de greu ar putea să pară pentru alţii. Prea mulţi oameni nu fac ceea ce ar trebui să facă din cauză că le pasă prea mult ce gândesc sau ce spun ceilalţi. Amintiţi-vă, dacă nu vă aduc o supă caldă atunci când sunteţi bolnavi şi nu vă sunt alături când aveţi probleme, acei oameni nu contează. (...) Asumaţi-vă riscuri, faceţi greşeli.

3. Oricine din această lume este doar o persoană obişnuită. Unii poate că poartă alte „pălării” sau au o anumită titulatură, au putere sau vor să credeţi că ei sunt deasupra tuturor. Nu-i credeţi. Şi ei au aceleaşi temeri, îndoieli şi speranţe. (...)

4. Faceţi o listă a lucrurile pe care vreţi să le realizaţi: călătoriţi, învăţaţi să faceţi ceva, învăţaţi o limbă străină, întâlniţi oameni speciali. (...) Nu spuneţi „Voi face asta mâine” (sau luna viitoare sau anul viitor). Aceasta este cea mai sigură cale către eşec. Nu există „mâine” şi nu există „momentul potrivit” pentru a face ceva, cu excepţia celui prezent.

5. Ţineţi cont de proverbul irlandez: Laudă copilul şi el va înflori.

6. Fiţi buni şi ajutaţi oamenii – mai ales dacă sunt slabi, temători sau dacă sunt copii. Fiecare are propria tristeţe şi are nevoie de compasiunea noatră.

7. Nu vă alăturaţi armatei sau oricărei organizaţii care vă învaţă să ucideţi. Războiul este groaznic. Toate războaiele sunt începute de oameni maturi care forţează sau păcălesc tinerii să urască şi să se omoare între ei. (...)

8. Citiţi cât de multe cărţi puteţi. Ele sunt o sursă minunată de relaxare, înţelepciune şi inspiraţie. (...)

9. Fiţi oneşti.

10. Călătoriţi: întotdeauna, dar mai ales atunci când sunteţi tineri. Nu aşteptaţi până când veţi avea „suficienţi” bani sau până când vă puneţi alte lucruri în ordine. Asta nu se întâmplă aproape niciodată. Faceţi-vă paşaportul chiar azi.

11. Alegeţi-vă locul de muncă sau profesia pentru că vă place să faceţi ceva anume. Sigur, vor fi şi momente dificile, dar slujba trebuie să fie o sursă de bucurie. Fiţi atenţi atunci când alegeţi un loc de muncă doar pentru bani – vă va paraliza sufletul.

12. Nu vă certaţi! Nu funcţionează niciodată şi vă răniţi atât pe voi, cât şi pe ceilalţi. De fiecare dată când eu m-am certat cu cineva, am dat greş.

13. Întotdeauna respectaţi-vă promisiunile pe care le faceţi copiilor. Nu spuneţi „vom vedea” când, de fapt, răspunsul este „nu”. Copiii aşteaptă să le spuneţi adevărul, oferiţi-l cu dragoste şi bunătate.

14. Nu spuneţi niciodată cuiva că îl iubiţi dacă nu simţiti asta cu adevărat.

15. Trăiţi în armonie cu natura: mergeţi la plimbare, în păduri, la munte, la mare, în deşert. Este important pentru sufletul vostru.

16. Vizitaţi Irlanda. Acolo s-a născut sufletul familie noastre (...).

17. Îmbrăţişaţi-i pe cei pe care îi iubiţi. Spuneţi-le cât de mult înseamnă ei pentru voi, nu aşteptaţi până când va fi prea târziu.

18. Fiţi recunoscători. Există un proverb irlandez care spune „Aceasta este o zi din viaţa ta care nu se va mai întoarce”. Trăiţi în fiecare zi cu această frază în minte.”

Un material extraordinar despre adevarata avere adunata in timpul vietii pe Pamant. Recomand sincer sa vizitati pagina de Facebook: Cel Mai Rapid

Acest material are la baza un articol publicat in Huffington Post


Conecteaza-te la Miracolele Vietii!

Descoperiri alarmante! Sfarsitul se apropie vertiginos...

TIMPUL s-a scurtat: o zi mai are doar 16 ore din 24, rezonanta Schumann a accelerat de la 7,8 Hz la 12,5Hz

Nu vi s-a parut vreodata ca timpul parca trece mai repede in ultimi ani? Nu v-ati intrebat de ce anii, saptamanile sau zilele trec asa de repede? Ei bine cred ca aproape fiecare dintre noi a vazut aceasta schimbare a timpului, si daca vati pus intrebarea de ce? Iata ce zice un articol care circula pe diferite site-uri si bloguri. Bătăile inimii Pământului se accelerează Rezonanta Schumann este prezentata de geofizicienii contemporani drept bataia inimii planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constanta de 7,8 Hz timp de mii de ani. Insa incepand cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai intai lenta, apoi din ce in ce mai rapida (dupa 1997), pana cand a atins astazi valoarea de 12 Hz. CRESTEREA FRECVENTEI VIBRATORII A PLANETEI NOASTRE face ca 24 de ore de viata pe planeta noastra sa corespunda de fapt cu numai 16 ore reale, in termenii timpului terestru.

Pare o explicatie destul de plauzibila pentru criza acuta de timp cu care ne confruntam la ora actuala… Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masura ce NE APROPIEM DE PUNCTUL ZERO, care corespunde inversarii polilor magnetici ai Pamantului, fapt explicat si in Biblie, mai exact Apocalipsa. Pamantul se va opri si vor fi trei zile de intuneric, acesta ar putea constitui exact perioada de dupa rapire, eveniment pentru care stau pregatita si in garda toate serviciile secrete ale planetei, neangajand spre exemplu doi crestini in pozitii cheie, in cazul in care crestinul va fi rapit, sa mai exista cineva la carma unui avion spre exemplu. 

Caci daca 24 de ore ale zilei reprezinta inca, la ora actuala, 16 ore efective, diferenta dintre acestea se va mari exponential, astfel incat la trecerea prin Punctul Zero, pe care multi il situau la sfarsitul anului 2012, dar nu a fost, 24 de ore vor corespunde la 0 ore efective. 

Altfel spus, TIMPUL TERESTRU NU VA MAI EXISTA! Consecintele acestui fenomen sunt incalculabile si sfideaza orice imaginatie: INTREAGA PLANETA SI TOTI LOCUITORII EI VOR TRECE INTR-O ALTA DIMENSIUNE! 

Se pare ca dupa trecerea prin Punctul Zero, Soarele va rasari la Vest si va apune la Est. Mai multe texte stravechi descriu astfel de TRANSFORMARI RADICALE in trecutul indepartat al omenirii. 4. Cea mai mare parte a tehnologiilor cunoscute nu vor mai fi operationale. Exceptie face utilizarea energiei libere, decoperita de Tesla in urma cu un secol.

Prin urmare, cresterea frecventei de vibratie a planetei noastre implica si elevarea frecventei de vibratie a locuitorilor sai, ceea ce determina efecte asupra organismului dar si elevarea constiintei, chiar daca evenimentele actuale contrazic aceasta (vezi razboaiele si conflictele la nivel mondial). Alte semne: campul magnetic al planetei s-a diminuat, iar miscarea ei de precesie s-a modificat. Mai mult, polii magnetici ai planetei au inceput deja sa se deplaseze putin cate putin. Toate acestea vor continua si ne indica in mod clar ca NE INDREPTAM SPRE TRANSFORMARI PLANETARE DE IMPORTANTA COSMICA. 

Multe filme precum “Cazul ciudat al lui Benjamin Button” sau “Ziua in care pamantul s-a oprit” prezinta subtil acest fenomen, iar multa lume nu intelege cum se poate scurta timpul, daca ceasul arata tot atatea ore, insa ce nu intelege omul, este ca fiind in timp facem toate mai repede, el fiind comprimat, ca un balon care daca e umflat si scrii ceva pe el cu markerul, vezi literele mari si largi, dar daca se dezumfla se strange scrisul, asa este si timpul si spatiul nostru 3 D, care se poate masura in aceasta rezonanta energetica Schumann.

Nu uitati ca Biblia ne-a avertizat ca in vremurile din urma timpul se va scurta, viata omului se va scurta, ca sa se scurteze ororile si  suferintele pe planeta. Vezi matei 24:21-44

sursa foto                                                      citeste mai multe pe COCOON.RO

Ritmul iubirii dintre oameni

Nimic nu te poate face să îţi înţelegi mai bine credinţele decât să le explici unui copil plin de curiozitate. - Frank A. Clark

Te-ai poticnit și ai căzut? Ți-ai transformat viața într-un dezastru? Realizezi cât ești de singur într-o lume atât de populată? Regreți după oamenii minunați pe care i-ai îndepărtat și după consecințele faptelor tale triste?Dacă răspunsul este DA!, privește la Iacov - "înșelătorul" îmbătrânitcare dorea să-și îndrepte căile. Adu-ți aminte și întoarce-te la locul unde L-ai întâlnit pe DUMNEZEU. Ajuns acolo, pe locul sfânt al sufletului tău, așează-te pe genunchi și ridică un "altar" de rugăciuni. Nu mai păși pe muchia dezastrului, trăind o viață secretă, știută doar de tine și DUMNEZEU.

Întoarce-te la Betel! DUMNEZEU se va întâlni cu tine acolo. Ia aminte: "Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.”" - Biblia (ISAIA 55:7)

Singurul vehicul către DUMNEZEU este ritmul iubirii dintre oameni. - Petre Țuțea

Descoperirea lui DUMNEZEU nu este în vedenii, ci în înrâurirea dumnezeiescului har, care se manifestă gradual, treptat. - Părintele Sofronie

DUMNEZEU i-a creat pe oameni cu capacitatea de a iubi. Însă iubirea nu poate exista fără libertate morală, iar libertatea morală nu poate exista fără o lege morală. Dragostea are la bază libertatea, iar libertatea are la bază legea. De aceea, esența și temelia guvernării lui DUMNEZEU este caracterizată de dragoste. - Keith Augustus Burton

ISUS a venit pe acest pământ întunecat de păcat pentru a revela lumina dragostei lui DUMNEZEU, pentru a fi "DUMNEZEU este cu noi". - E.G. White

Margaret Thatcher, a murit în urma unui atac cerebral

Baroneasa Thatcher avea 87 de ani şi a suferit un atac cerebral luni dimineaţă, a declarat purtătorul său de cuvânt, lordul Bell.

Margaret Thatcher

"Cu mare tristeţe, Mark şi Carol Thatcher au anunţat luni dimineaţă că mama lor, baroneasa Thatcher, a murit în urma unui atac cerebral", a precizat purtătorul de cuvânt.

Baroneasa Thatcher, supranumită "Doamna de Fier", a fost premier în perioada 1979 - 1990. Este prima femeie care a deţinut postul de premier al Marii Britanii.

Baroneasa Thatcher, născută cu numele Margaret Roberts, a devenit deputat conservator în circumscripţia Finchley (Londra) în 1959. S-a retras din Camera Comunelor în 1992.

A deţinut funcţia de ministru al Educaţiei şi a candidat împotriva premierului Edward Heath pentru postul de lider al Partidului Conservator în 1975. A câştigat alegerile generale în 1979, 1983 şi 1987.

"A fost un mare caracter în politică (...) Este cea care revigorează Marea Britanie, reuşeşte să dea coerenţă vieţii politice britanice şi cu Reagan a condus bătălia finală din Războiul Rece care a dus la căderea blocului sovietic", a declarat Adrian Severin la RomâniaTV.

"A fost un personaj de o ambiţie remarcabilă. A reinventat politica din Marea Britanie (...) Gândirea, fermitatea convingerilor au făcut o personalitate ce este studiată în ştiinţele politice (...) A fost o luptătoare împotriva comunismului, a fost feroce din punctul ăsta de vedere şi avem şi noi a-i mulţumi pentru asta", a precizat şi Mircea Geoană.

"În toată cariera ei nu s-a lăsat influenţată. A luat hotărâri şi le-a împlinit şi le-a impus cu energie. Rămâne un model de om politic", a spus şi Constantin Bălăceanu Stolnici.

Decalogul (cele 10 porunci) de la Exod 20 citire

Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:
²"Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
³Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
⁴Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
⁵Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
⁶şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
⁷Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
⁸Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
⁹Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.
¹⁰Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
¹¹Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
¹²Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
¹³Să nu ucizi.
¹⁴Să nu preacurveşti.
¹⁵Să nu furi.
¹⁶Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
¹⁷Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. 

Ca tegorig ca aceasta nu se contrazice cu Legea lui Hristos, prezentata de Pavel (ton nomon tou Christo) Inspirat fiind de Onorabilul Oreste (codulluioreste.blogspot.com) si folosind ca sursa proiectul Marelui Lucian (intercer.net), am decis sa public si eu Cele Zece Porunci sau Decalogul, scrise asa simplu sa le pricepa toti si sa nu existe cale de tocmeala.

Traieste-ti viata in curatie si te vei bucura de un parcurs minunat, iubeste mult si sincer, consuma bio, crede in talentul si potentialul tau, nu in ultimul rand citeste Biblia (Sfanta Scriptura) si viata ta are sa ia o turnura fantastica!

Cu respect, prietenul tau, Constantin Paun!

O Sarbatoare Luminata!

Oricum (in amintirea celei ce a fost Maica Tereza)

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

Puterea de a o lua de la capat

Asa cum zice ANCA DUMITRESCU : Cand esti tanar, nu stai prea mult sa cantaresti deciziile pe care le iei. Te arunci cu capul inainte si astepti sa vezi ce-o iesi. Daca e rau sau bine, de asta nu iti poti da seama decat atunci cand risti. Dar cand deja te afli la o anumita varsta, cat curaj mai ai sa tragi linie si s-o iei de la capat?

Fiecare dintre noi, cu mici exceptii, s-a obisnuit cu o cale standard de urmat in viata: mergi la scoala, termini o facultate, cu putin noroc si un master, iar daca nu ar fi criza asta nenorocita, poate ca si un loc de munca nu ar fi atat de greu de obtinut.

Ok. Hai sa zicem ca pana la urma ai si un job, castigi un salariu cat de cat decent. Urmatorul pas? Te gandesti la o familie, o sotie iubitoare, poate copii, o casa a voastra, sa nu fi nevoit sa stai cu soacra.

Sa zicem, in contextul cel mai fericit, ca toate acestea s-ar putea concretiza.

Si uite asa ai o sotie frumoasa, desteapta, muncitoare. 2 copii adorabili si niste socri minunati. Si intr-o dimineata te trezesti ca nu asta ti-ai dorit de la viata: ca nu mai suporti sa mergi 8 ore la serviciu 5 zile pe saptamana, ca iti urasti costumul si cravata cu care esti obligat sa te imbraci zilnic, ca seful e tot mai greu de suportat, iar sotia a devenit doar o piesa in tot acest puzzle, un element in plus in rutina zilnica.

O iubesti, poate. Iti iubesti cu siguranta si copii. Nu ai putea trai fara ei. Dar totusi.... exista acest “dar” care te roade. Te roade zilnic, ca un vierme, pana cand incepe cu adevarat sa manance din tine. Te gandesti ca poate viata ta ar fi avut un alt parcurs daca nu ai fi mers la ASE doar cu gandul ca dupa vei obtine un job bine platit si era cu totul altceva daca faceai istorie asa cum ti-ai dorit mereu, desi toata lumea iti spunea ca ai sa mori de foame cu istoria-n brate.

Te uiti in jur si vezi aceleasi lucruri zilnic, iesi pe balcon si il privesti pe vecinul din blocul de vizavi cum isi incoarda muschii la soare si ii zice sotiei “ fa, adu si mie o bere si da mai tare maneaua aia”.

Uite asa iti amintesti poate de bursa in straintate pe care ai refuzat-o ca sa nu fii departe de sotie si alte compromisuri cu care ai fost de acord, cu gandul la un viitor “bine” comun. Si de aici rasar problemele. Incepi sa regreti ce n-ai facut, incepi sa injuri sistemul cretin in care traiesti, pe Boc, pe Basescu, pe Iliescu si pe multi altii cu “escu”, te enervezi pe sotie, desi motivele sunt puerile, te deranjeaza pana si copii care se joaca de-a v-ati ascunselea prin casa. Cica fac dezordine. Tu, care esti cel mai dezordonat om din lume, care pana acum te enervai la maxim pe sotie cand iti facea observatie ca iti lasi lucrurile prin toata casa. Spuneai ca ”doar prostii sunt obsedati de curatenie, ca n-au alta ocupatie”.

Acum te afli intr-un moment de cumpana si nu prea stii cum sa-l gestionezi. Asta nu te-a invatat nimeni la scoala. Te simti legat de maini si de picioare, mai rau ca la carcera. E acel moment in care ori tragi linie, iti faci o introspectie dura si incerci sa te autodepasesti, ori ramai blocat asa pe veci, ca un resort intr-o masinarie groteasca. Mingea e la tine, tu decizi ce poti face cu ea mai departe.

Nu o sa vin cu sfaturi sau indemnuri pentru astfel de situatii. Nu vreau sa fac pe psihologul. Doar ca mi-ar placea sa stiu cati dintre noi ar avea puterea ca in astfel de momente sa recunoasca gravitatea problemei, sa nu o ascunda sub pres cu gandul ”lasa ca trece, e doar o faza”. Multe casnicii au fost distruse din astfel de motive. Iar lipsa de comunicare cred ca e cel mai mare inamic.

Eu una recunosc, nu stiu cat curaj as avea sa afirm cu voce tare problemele care ma rod, sa mi le asum. Sa spun asta e problema, e a mea si mi-o accept. Din pacate, noi oamenii suntem plamaditi dintr-un aluat mai ciudat, printre ale carui ingredinte se numara si lasitatea. La unii in proportii mai mari, la unii mai putin. Cinste celor din urma.

A vorbi deschis si sincer despre problemele tale e un prim pas spre rezolvarea lor, dar nu suficient. Al doilea e ca tu sa crezi ca se poate si altfel. Sa inchei o etapa din viata, dar sa incepi cu fruntea sus alta, indiferent de varsta la care ai ajuns. Cunosc oameni trecuti de prima tinerete care au facut asta, dar e necesar mult curaj si o doza de “ je m’en fiche-ism”.

Tu ai putea s-o iei de la capat in momentul in care viata te duce pe un drum gresit?

P.S: Desi articolul trateaza subiectul din perspectiva unui barbat, la fel de bine in rolul lui se poate afla si o femeie.Mi-a fost doar mai usor sa scriu asa,nu-mi dau seama bine de ce. Poate ca invers m-as fi simtit mai vulnerabila.

Merită să crezi?

Cu fiecare zi care trece, reperele noastre se risipesc în neant. Oamenii cred tot mai putin în ei însisi si deloc în ceilalti. Iar multi revoltati se îndoiesc chia si de Dumnezeu.
Fiecare dintre noi duce cu el macar o poveste de tradare si de deznadejde. Inevitabil, fiecare dintre noi a îndurat crunta dezamagire de a fi fost tradat de un prieten. Aproape toti purtam cu noi povara de-a fi fost înselati în iubirile noastre, în asteptarile noastre. Si atunci ne ferim sa ne lasam prada iluziei ca ne vom mai face vreodata prieteni pentru toata viata. Ajungem sa ne spunem ca nu mai exista iubire adevarata pe lume, doar indragosteli pentru o vreme, doar relatii de convenienta, mezaliante mai bune decât nimic.
Pâna la urma proasta dispozitie, devenita profesiune, nu e rentabila nici pentru cel care o practica, nici pentru cei care o suporta.
În politicieni nu mai crede nimeni de mult. Discursurile lor sforaitoare ne fac greata si de câte ori vine vorba despre alegeri, nu aud decât oameni care au o singura optiune: sa nu mearga la vot.
Nu mai citim, pentru ca nu ne mai punem mari sperante în cultura. Poezia e dispretuita într-o lume prozaica. Iar stirile de la televizor si din ziare le urmarim cu scepticism, pentru ca stim ca presa e vânduta plus ca nu vezi mai nimic bun sau care sa te mai motiveze sa crezi în parte frumoasa a vietii. Vedem aceleasi figuri obosite, gata sa traga de toate sireturile câte unui tântar pentru a obtine armasarul rating-ului, iar stirile par anume gândite sa ma umple de umoare neagra. Iarna e nemaivazuta, frigul e ucigas, soselele sunt blocate, gripa porcina ne decimeaza, vaccinul e primejdios, somajul e apocaliptic, tara se duce de râpa, criza e cvasi-definitiva. Vestile bune au un ce exotic: aflu, de curând, ca se cumpara în draci (cu 50% mai mult decât anul trecut) bilete de vacanta pentru Venetia si Dubai sau ca Adrian Copilu' Minune a fost primit în masonerie. Dar asemenea evolutii, oricât de promitatoare, n-au forta sa ma remonteze... Situatiunea e dramatica. Dar ce zic „dramatica"? Disperata, mon cher! Albastra!
Care putem zice ca nu s-a mai vazut!
În ultima lui carte tradusa în româneste („Marturisirile unui disident convertit"), Adam Michnik spune, la un moment dat, contemplând ansamblul estului european: „Nimic mai simplu azi decât pragmatismul si cinismul, sau decât disperarea si melancolia".Traim vremuri în care e greu sa mai crezi în ceva. Si totusi, vreau sa ne mai gasim puterea sa mergem mai departe cu rost, împotrivindu-ne derivei. Cred în dragostea mea si în efectele ei tamaduitoare. Cred în forta confesiunii si în miracolele pe care le poarta în miezul lor cuvântele spuse din adâncul inimii. Cred în puterea rugaciunii si în nemarginirea credintei. Cred în frumusetea copiilor si în puritatea sufletelor lor. Cred în onoare si în demnitate. Cred, nebuneste, ca binele va învinge mereu, ca, desi astazi traim vremuri tulburi, se va face, pâna la urma, dreptate în toate…
Eu cred în toate astea, dar tu? Capul sus!
Dar ma întorc si zic: poate omul, asa, peste noapte, sa-si schimbe firea si discursul? Si daca a fi de meserie prost dispus e agasant, a fi de meserie bine dispus e mai bine? Poti sa te scalzi de dimineata pâna seara într-o pâcla bituminoasa si sa zici ca te îmbaiezi în Mediterana? Potrivit ar fi, mai degraba, realismul cinstit. Fara îndârjire, ba, daca se poate, cu un pic de umor. Asta da, asta, cu voia dumneavoastra, se poate încerca.
Sa nu-ti alegi profesia de «prost dispus», pur si simplu nu se merita, pentru ca viata este si asa scurta, bucura-te de ea!

Viata si Dragoste , DUMNEZEU

Revelatie

„Stai culcat in iarba, ascultand zumzetul insectelor care ciuruie delicat linistea, privesti bucatile de cer care se vad prin frunzisul unui copac, simti in nari mirosul de iarba sau de fan uscat, esti fericit si nu stii pentru ce. Nu-ti mai trebuie nimic in afara de ce esti. Totul ti se pare simplu si clar.” Calomnii mitologice

Viata este o calatorie spre iubire. O calatorie catre a ne cunoaste pe noi insine ca fiinte nascute din iubire si care se intorc in iubire.Insa, in fiecare zi din viata noastra suntem controlati de vechile inregistrari ale Eului; depindem coplesitor de tot ce am invatat in trecut. De tot ce am crezut. De gene. De mediul inconjurator. De starile de spirit ale celor din jur. De deciziile lor. De hachitele vremii. De strafulgerarile de dragoste sau de ura ale celor pe care ii iubim. De starea fizica a celor ce ne sunt dragi. De starea de constiinta in care se afla familia, orasul, tara sau lumea intreaga.

Functionam ca un “tot”, fiind mereu in legatura unii cu altii la niveluri pe care nu ni le putem imagina. Si aceste dependente ne intrerup fulgurant legatura cu fiinta noastra “unica” aflata in deplina iubire.

Acolo, in adancurile fiintei noastre, suntem in deplina dragoste unii pentru altii si suntem “Unul”.

Dar pe masura ce coboram pe scara vibratiilor, pe masura ce gandurile si trairile noastre sunt mai puternic controlate de Ego, pe masura ce se manifesta atasamentele fata de ceea ce ne inconjoara, ne indepartam si noi de fiinta interioara reala, de care depindem intru totul de fapt.

Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa.”