România este serios afectată de acțiunile șocante ale unor lideri politici

Inimaginabil pentru România zilelor noastre ca țara asta să fie condusă de un om căruia îi pasă de viitorul țării sale. Am ajuns să lăsăm Uniunea Europeană cu gura căscată, să șocăm chiar și pe cei mai zgubilitici politicieni din marea grădină europeană, pentru performanța de a genera o criză politică fără precedent. Treaba cea mai cruntă, zic eu, este că responsabili de aceasta situație teribilă pentru stabilitatea României suntem Noi. Da! ... pentru că responsabilitatea nu vine doar din consecința faptelor ci și din „nefapte”. Sunt mulți cei care au capacitatea , pregătirea și puterea de a schimba parcursul acestei țări în bine dar nu o fac. Motivațiile sau scuzele sunt diferite dar lipsite de consistență și duc către un singur numitor comun, acela fiind lipsa de determinare.

Am descoperit în guvernul lui Damian Cioloș oameni de toată isprava care chiar credeau în ceea ce făceau, același tip de oameni am descoperit și în echipa premierului Sorin Grindeanu și implicit în P.S.D. Sunt profesioniști în adevăratul sens al cuvântului și Oameni care pentru mine reprezintă un pariu câștigat. Le sunt alături indiferent de opinia gălăgioșilor de pe margine care nu mișcă un deget gratis. Am decis să susțin și să sprijin Oamenii care fac treaba bună cu dăruire și sunt acolo, pentru ei, mai mult decât cu un like pe pagina de facebook.

Azi mi-a fost dat să observ, mult mai bine, un Om care chiar merită toata cinstea și nu doar atât. Sigur vom mai avea ocazia să povestim despre el, mai ales că este tânăr și se pare că are și destulă „baterie” pentru a merge înainte.

Omul zilei, în nominalizarea mea, este domnul ministru Augustin Jianu. Îmi permit să citez din ultimele sale expuneri în spațiul public tocmai pentru a mai demonstra încă odată, dacă mai era cazul, că împreună cu astfel de oameni putem să repunem România acolo unde îi este locul.

„Sigur, ar fi fost mai simplu să cedez, însă dacă vrei să schimbi ceva în România, trebuie să ții minte că vechiul sistem va opune mereu rezistență - tu trebuie să perseverezi.”

„În ziua când mi s-a propus să accept funcția de ministru, domnul Dragnea m-a întrebat dacă am spirit de echipă. Am răspuns afirmativ și am fost convins că lucrăm „în echipă” și „pentru România”. Pentru mine echipa înseamnă comunicare, transparență și solidaritate, nu subordonare oarbă în fața unui singur individ. Domnul Dragnea s-a răzgândit. Eu îmi păstrez convingerea.”

„Când mi s-a spus întâia oară că domnul Dragnea îmi dorește demisia, am răspuns „desigur, la solicitarea și cu confirmarea prim-ministrului din echipa căruia fac parte”. Mi-a părut normal, natural și mai ales de bun-simț. Sorin era cel care mă învestise cu încredere și alături de care lucram la atingerea obiectivelor asumate; domnul Dragnea vorbea doar despre actul guvernării, de la distanța sigură a ușilor încuiate. Sigur, ar fi fost mai simplu să cedez, însă dacă vrei să schimbi ceva în România, trebuie să ții minte că vechiul sistem va opune mereu rezistență - tu trebuie să perseverezi”

„Când un om face eforturi pentru a demonstra cetățenilor români că se poate mai mult și în România, dânsul îi cere demisia. Însă atunci când eu însumi i-am reclamat că un membru important al partidului mi-a cerut favoruri ilegitime, domnul Dragnea l-a lăsat în funcție. Ce fel de oameni suntem? Vă asigur de pe acum că nu am nicio adeziune pentru funcția pe care o dețin în prezent. Este suficientă solicitarea domnului Sorin Grindeanu iar demisia mea va fi prezentată în cel mai scurt timp. Însă vorbind din perspectiva unui minister care a schimbat, în ultimii 2 ani, nu mai puțin de șase miniștri, cred că trebuie să gândim constructiv și - mai ales - în favoarea cetățenilor români. Cu alte cuvinte, trebuie să căutăm performanță și schimbare în bine, nu doar schimbare de dragul puterii și a discursului politic”

„Tu trebuie să reziști, în speranța că vor veni zile mai bune. În timp ce scriu acest rânduri mă grăbesc să plec din Londra. Am fost la conferința BERD & Emerging Europe - Outlook on Romania, încercând să promovez România și să evidențiez investitorilor oportunitățile pe care țara noastră le prezintă, în special în sectorul TIC. În timp ce mă urc în avion mă gândesc cât de ciudat este să vii la un eveniment cu entuziasmul de a avea oportunitatea să contribui la dezvoltarea țării tale, să primești reacții pozitive și să afli că ești „mustrat” pentru că nu ești în țară pentru a-ți prezenta demisia, după o decizie ad-hoc. În câteva ore voi ajunge în România și vom vedea ce putem construi de aici încolo. E ironic cum unii insistă să-și vadă de treabă în timp ce alții au cu totul alte priorități”

Finalul acestei zile, ca și întreaga noastră poveste, este unul inspirațional, și asta nu doar pentru tinerii din mediul politic ci și pentru toți cei care simt pentru o cauză sau pentru ceea ce fac în fiecare zi. Rămâne astfel ca încheiere mesajul public transmis de ministrul Augustin Jianu către controversatul lider al P.S.D. : „Domnule Dragnea: probabil că parte din comportamentul meu este dificil de înțeles pentru unii oameni care au petrecut zeci de ani în speranța că vor obține puterea, sub orice formă. Însă cred că există un viitor mai luminos pentru PSD, decât ordine transmise „de sus” prin SMS. Tocmai de aceea simt nevoia să adaug un scurt principiu, pe care îl urmez și pe care îl recomand tuturor celor care au fost, dar și celor care vor veni: atunci când ai 31 de ani și vrei să schimbi ceva în bine, începi prin a ști că fiecare decizie pe care o vei lua te va urma pentru restul vieții, așa că ar fi bine să ai conștiința împăcată. Tocmai de aceea, din respect și responsabilitate pentru poporul român și pentru echipa din care fac parte, voi urma drumul pe care îl consider vertical: voi prezenta demisia exclusiv la solicitarea celor îndreptățiți să o ceară. Când vrei într-adevăr să schimbi ceva, trebuie să reziști”

Sărutul josnic al trădării

Ce fel de copil este acela care deși spune în toata lumea că își iubește Tatăl, în fiecare zi își lovește Părintele sau de câte ori are ocazia nu ezită să nu-i bată un cui în palmă? Fiecare poate răspunde în dreptul său, așa cum fiecare găsește să fie risipitor și de multe ori să uite cât de bine este acasă la tata, în ascultare.

Totuși, atunci când copilul risipitor se întoarce acasă, Tatăl îl zărește de departe. Căci aşa este Dragostea, are privirea și răbdarea antrenate. Copilul a fost îmbrăţişat de Tatăl care “l-a sărutat mult”. Un sărut al iertării. O pildă despre dragostea Tatălui ceresc care cuprinde în braţe copiii risipitori, pe care-i sărută cu dragoste de părinte. Un sărut al iertării. Un altfel de sărut.

Iuda se apropie să îl îmbrăţişeze pe Isus şi îl sărută. Un sărut josnic, semn al trădării. Cât de subtil se transformă lumea și cum se schimonosește prin simboluri istoria vie a omenirii. Sub un sărut colcăie o inimă întunecată. Aşa e omul, dar mă rog ca noi să nu fim așa. Omul poate zâmbi, poate vorbi frumos, te poate îmbrăţişa, dar inima să-i fie rea, în spatele ambalajului și al marketingului de calitate să mocnească o inimă neagră înconjurată de duhoare..

Astfel Isus a ajuns în agonia morţii, moment în care privirea Lui îmbrățisează chipurile celor din jur. Îi răsuna în urechi şoaptele vrăjmaşului: Pentru ei vrei Tu să mori? Merită ei atâta suferinţă? Legiuni de demoni aţâţau mulţimea care arunca ocara asupra lui Isus. Îngerii şi toată oștirea cerească stăteau înmărmuriți cu ochii atinţiti spre Isus, cu atenţia îndreptată spre Tatăl aşteptând un semn pentru a izbăvi din chin pe Neprihănitul Isus... dar Tatăl tace.

Pe vremea asta, cam în aceeași zi, ucenicii stăteau ascunşi în case. Dincolo de uşile închise era o zi a tăcerii, ca și acum dealtfel. Atunci stăteau din alte motive, dar tot ascunși stăm și acum. Avem diverse îndeletniciri, cu ouă, cu prăjituri, cu încinsele cuptoare sau aglomeratele galantare din care lipsește Mântuitorul și Sacrificatul Isus. Preoții își sărbătoreau Paștele atât de drag lor. Cu pioşenia caracteristică fariseilor se apropiau de un Dumnezeu care le lăsase porunci şi legi pe care le ştiau și le puteau mula în favoarea lor. Bine că nu mai era larmă și nimeni care să le conteste autoritatea. Le era bine că nimeni nu mai tulbura oamenii cu învățături care loveau în ei ca nişte bice. Lucrurile intraseră în normal. În cotidianul pe care îl ştiau şi îl controlau. Parcă este atât de simplu să ne bucurăm de darurile aduse de iepuraș, daruri ce nu ne obligă la nimic și care nu ne fac să ne răscolim conștiința.

Azi noi, și la vremea aia Pilat, Irod și toate autoritățile, stăm liniștiți. Nimeni și nimic nu tulbură liniştea cetăţii. Cerul tace. Dumnezeu tace. Tăcerea stăpânește peste tot. O tăcere în care vorbeşte doar frica, dar pentru că suntem îmbuibați de păcate, vocea ei nu răzbate dincolo de noi. Frica preoţilor, frica ucenicilor, frica oamenilor vechi și frica noastră. Totul era pierdut. Fără speranţă. Tăcere aparentă. Nu mai este nimic de spus pentru că Hristos Domnul este în mormântul păzit cu străşnicie. Aceasta a fost ziua de sâmbătă, ziua a șaptea, o zi a tăcerii atunci care azi a devenit o zi a pregătirilor de Paște.

Iubitul meu cititor, ISUS a venit pe acest pământ întunecat de păcat pentru a revela lumina dragostei lui DUMNEZEU, pentru a fi "DUMNEZEU este cu noi!”

Întreaga însemnătate, a sărbătorii cât şi a vieţii, stă scris cu litere de aur în Sfânta Scriptură, el sună aşa: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viaţă veşnică”.

Nu avem nevoie de iepurași sau de păgânele ouă roșii însoțite de ghiftuiala neomenească pentru a ne bucura de darul acesta extraordinar al mântuirii. Fiecare dintre noi este un dar minunat de la Dumnezeu atât pentru familia noastră, cât şi pentru ceilalţi oameni. Amintește-ți întotdeauna asta, mai ales atunci când vântul rece al îndoielii şi al deznădejdii va sufla peste noi, căci fiecare are propria tristeţe sau cumpănă în viață şi are nevoie de compasiunea semenilor.

Singurul vehicul către DUMNEZEU este ritmul iubirii dintre oameni. - Petre Țuțea

Alege să fii bun şi ajutăţi semenii - mai ales dacă sunt slabi, temători sau dacă sunt copii. Ca o pledoarie pentru Dragoste, căci Dragostea a fost cea care L-a convins pe EL să tacă, o să mai aduc aminte nişte vorbe tot din Sfânta Scriptură, care se regăsesc la 1 Corinteni 13.

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încat să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit”.

Recapitulând, realizăm că lumea a vorbit VINERI iar Dumnezeu a tăcut şi a suferit prin Fiul Său moartea pe cruce. Apoi lumea a tăcut SÂMBĂTĂ, în ziua a șaptea, zi în care Dumnezeu a tăcut şi El, la fel întreaga creațiune. Temelia creștinismului s-a întărit atunci când Dumnezeu a vorbit DUMINICĂ prin ÎNVIERE. A fost ziua în care toţi cei care L-au crezut au început să vorbească:”Hristos a înviat! - Cu adevărat a înviat!”.

Tu cel ce ai rămas în ziua de vineri a neamului omenesc, lasă mercantilismul cu iepurii, sacrificiile inutile de animale nevinovate, cu ouăle lui păgâne și ghiftuiala nesănătoasă și vino la sărbătoarea iertării şi a învierii. Adu-ți aminte de cât este de minunat să dăruiești chiar și din ce nu ai, să trăiești oferind semenilor ceea ce tu ai vrea să primești astfel făcând Rai, pe lumea aceasta, din inima ta.

Așadar să rămănem în sărbătoarea ÎNVIERII pentru toată viaţa noastră.

Îți doresc o Sfântă Sărbătoare a Învierii plină de Dragoste!

Pace vouă!

Povestea unei morti asteptate in azilul de batrani

In jurul lumii zilnic, mii de oameni mor in casele de ingrijire medicala sau in azilele pentru batrani.
Multi dintre ei asteapta cu nerabdare momentul revederii sau macar un apel telefonic de la un membru al familiei. Dar, de cele mai multe ori sunt atat de ocupati incat nu gasesc timp pentru aceste “lucruri marunte”.
            Astfel ajung, la sfarsitul vietii, multi seniori sa paraseasca aceasta lume, cu un sentiment de amaraciune, singuratate si dezamagire.
Cadrele medicale si infirmierii rezidenti ai unitatilor in cauza ajung sa generalizeze si sa creada despre persoanele in varsta ca acestea sunt povesti ciudate ale unor batrani nebuni, care si-au facut un scop din a-i chinui pe ei, ce-si așteapta doar moartea fara sa le mai pese de cei din jur.

O femeie de 70 de ani, internata intr-un azil, nu era vazuta cu ochi buni de ingrijitoare fiind considerata acra si necomunicativa. La scurt timp dupa moartea ei, personalul azilului a descoperit in incapere un bilet care i-a emotionat pana la lacrimi.

„Ce vedeti, surorilor? Ve vedeti? La ce va ganditi cand ma priviti? O batranica acra, usor senila, cu obiceiuri ciudate, cu ochi melancolici, cu o privire pierduta. Haideti, faceti un mic efort. Vedeti cumva o batranica pe care nu stiti cum sa o abordati, care face ce vreti voi impotriva vointei mele? Asta credeti? Asta vedeti? Daca e asa, deschideti ochii, surorilor, pentru ca cea pe care o vedeti nu sunt eu.
            O sa va spun cine sunt. Sunt o fetita de 10 ani, care are parinti si frati ce ma iubesc. Sunt o tanara de 16 ani, cu picioarele facute aripi, visand ca o sa imi gasesc printul. Sunt o mireasa de 20 de ani si tocmai ii promit iubire vesnica sotului meu.

Sunt o femeie de 30 de ani si ii invat pe copiii mei relele de care trebuie sa se fereasca in viata. Sunt o femeie de 40 de ani, iar copiii mei sunt deja adolescenti. Sunt o femeie de 50 de ani, iar copiii mei sunt deja mari, dar nu mai sunt acasa. La 60 de ani, in poala mea stau din nou bebelusii: sunt nepotii mei.
La 70 de ani vad nori negri: sotul meu nu mai este si pe mine ma cuprinde teroarea. Copiii mei sunt deja departe, au si ei copii mari si nu ii judec pentru ca au uitat de mine. Acum sunt doar o batrana: nu mai sunt nici fetita, nici o adolescenta indragostita, nici sotie, nici mama, nici bunica.
            Ce dura e natura! Batranetea e o batjocura la adresa fiintei umane si transforma oamenii in niste alienati. Corpul ne paraseste, forta dispare, iar acolo unde avem o inima apare o piatra. Cu toate astea, toate babele astea de care aveti grija pastreaza naivitatea.
            Inima acestor babe zambeste din cand in cand, chiar in acele momente cand va certati cu ele. Babele astea vad in voi niste copile si va inteleg perfect.
Amintiti-va de cuvintele astea nu ca sa imi ridicati o statuie sau sa ma plangeti pentru ca nu mai sunt acum, ci ca sa vedeti sufletul din spatele mainilor tremurande, a pielii tabacite de soarta. V-am iubit ca pe copiii mei!”, s-a semnat batrana, noteaza es.newsner.com.

Iubește și Acționează ACUM! - Rețetă bună pentru a scăpa de regrete

   Acum scriu și plâng dar dacă mă întrebi de ce plâng nici eu nu știu prea bine, pentru că am pierdut un OM de o incomensurabilă valoare sau pentru că nu am acționat la timp să împlinesc un vis și astfel mi-am făcut rost de niște dureroase regrete.

Ștefan Ionescu Călinești

   Azi, 20 iulie 2016, mi-am început ziua normal, bucurându-mă de priveliștea superbă oferită de Brașovul meu iubit - cel mai frumos oraș din România și încântat de prezența Doamnei mele- Alina Ursu în viața mea.
   Cerul întunecat parcă încerca să-mi spună ceva, o simțeam dar nu știam să traduc mesajul. Am primit cheia mesajului cam pe la ora unu fără ceva, de la unul dintre Liderii Autentici de care ne putem bucura in zilele noastre - Tudor Iacobescu, un OM deosebit care chiar influenteaza in bine viețile a sute de oameni. Să revenim la cheie, un mesaj încărcat de emoție și tristețe în care eram anunțați de trecerea la odihnă a Doctorului Ștefan Ionescu Călinești. Ei bine asta încerca Cerul să-mi spună și era întunecat de supărare că nu știa cum s-o facă mai lin.

Îmi permit să spun despre acest OM astfel:
Eminența Sa, Ambasadorul Științei Românești, Expert ONU, Doctorul Ștefan Ionescu Călinești - Părintele Pell Amar si OMul căruia mii de oameni din lumea întreagă îi datorează recunoștință, a fost chemat în Împărăția Cerurilor.

   Peste puțin timp, adică în 24 Septembrie ar fi împlinit 94 de ani, o vârstă la care doar cei puternici și binecuvântați ajung, după cum spun chiar cărțile sfinte. În toți acești ani a luptat ca invenția sa - extractul terapeutic din nămolul sapropelic - să rămână în România, chiar și atunci când conducătorii noștri au distrus tot ce Marele OM de știință a construit în ani de cercetare și muncă de toate felurile.

   Noi, românii, avem o mare meteahnă, mare și păguboasă, anume că ne uităm tradițiile, valorile, uriașele potențialitati intelectuale și invențiile, căzând într-un fel de apatie pe care cei din exteriorul țării nu o înteleg. Ștefan Ionescu Călinești a găsit, la o vârstă venerabilă, puterea de a face efortul să smulgă din uitare geniala sa invenție și de a-i face pe români să-și aducă aminte cât de bogați sunt.
   Domnul Profesor Doctor Ștefan Ionescu Călinești a fost medic specialist în balneologie și reumatologie și un cercetător de marcă în domeniul terapiilor care folosesc factorii naturali (clima, apele minerale, apele saline și nămolurile).
    Trecând peste ironiile, minimalizările și piedicile ridicate de mentalitățile medicale contemporane, Domnia Sa a reușit să demonstreze că apa, nămolul, plantele medicinale și dieta naturală pot vindeca și pot salva vieți, acolo unde chimioterapia și tehnicile medicale de vârf dau greș.
Și-a câștigat un binemeritat renume internațional prin studiile asupra nămolurilor terapeutice și prin miraculoasele rezultate obținute prin corelarea unor factori terapeutici naturali, cu care a tratat afecțiuni din cele mai diverse, de la dermatozele considerate incurabile la boli ginecologice, reumatice sau cardio-vasculare.
   Dintre toate studiile și inventiile sale, una a adus gloria și recunoașterea, nu doar a sa ca persoana, ci și a medicinii românești: Pell-Amar.

   Extractul Pell-Amar este un principiu activ natural având o compoziţie complexă mineral organică şi enzimatică, care exercită asupra organismului uman o serie de acţiuni demonstrate ştiinţific, precum acţiuni antiinflatorii, antialgice, sedative şi decontractante, acţiuni biotrofic-stimulatoare, vasodilatatoare şi de regenerare celulară.Utilizarea nămolului în cosmetica facială şi corporală are la bază proprietăţile fizico-chimice ale acestuia, penetrabilitatea profundă la nivelul pielii, capacitatea de curăţare a acesteia prin osmoză, hidratarea, aportul de elemente minerale stimulatoare şi regeneratoare. - site-ul oficial al companiei PELLAMAR

În fine, pentru mine ca om, Pell-Amarul este un fel de copil de suflet, care s-a născut acum mai bine de 30 de ani, din dragostea pentru soția mea. - Ștefan Lonescu Călinești
   Aceasta este o poveste de succes născută din dragoste, povestea unei invenții căreia îi datorez bucuria de a-mi vedea Doamna plimbându-se alături de mine sau dereticând prin casă. Iar de astăzi este și povestea unui regret care mă doare.
   Atunci când am redescoperit Pell Amar și povestea de dragoste dintre crema terapeutică și miracolul povestit cu atâta emoție de Alina Ursu mi-am dorit să fac tot posibilul ca Alina Ursu să îl întâlnească pe cel care a adus pe lume crema care i-a redat bucuria de merge și a se bucura de viață. Apoi au intervenit "treburile" zilnice și uite așa și amânarea, iar acum este prea târziu.
   Prea târziu să-ți afirmi recunoștința în fața celui care o merită, să-i săruți mâna celui care ți-a făcut un bine sau care te-a ajutat să schimbi în bine cursul vieții tale.

   Scapă de pericolul regretelor! Cel mai potrivit moment nu este cel pe care îl aștepți ci este ACUM. Tocmai pentru că vorbesc din experiența mea de viață, vreau să te fac conștient și prezent în viața ta. Adu-ți aminte că amânarea este hoțul care îți fură bucuria și într-o zi este posibil sâ-ți fure chiar fericirea.

Pell Amar, adică dr. Ştefan Ionescu-Călineşti, primul medic din lume care a obţinut un extract pur din nămoluri terapeutice. - Cătălin Mosoia

Urmărește aici filmul PELLAMAR - Miracol de laborator, o emisiune realizată de echipa ÎN PREMIERĂ cu Carmen Avram.

https://vimeo.com/160028081