Doar 6 dintre motivele pentru care femeile înşeală

Deşi atunci când vorbim de infidelitate ne gândim în primul rând la bărbaţi şi femeile înşeală la fel de mult ca aceştia. Însă din cu totul alte motive. Uneori pentru că se simt singure, alteori trădate sau câteodată vor pur şi simplu să fie în centrul atenţiei. Află 6 dintre motive pentru care femeile calcă strâmb.

1. Caută atenţie şi afecţiune
De obicei, femeile nu înşeală neaparat pentru că nu au parte de sex acasă, cu partenerul stabil. Dar ele simt foarte bine diferenţa între sex şi dragoste. Trădarea lor are legătură cu lipsa afecţiunii şi atenţiei din partea acestuia. Vor să se simtă iubite şi apreciate, vor să fie pe primul loc pe lista lor de priorităţi, iar dacă aceasta nu se întâmplă atunci devin nesigure şi caută o „confirmare''.

2. Sunt în căutarea perfecţiunii
Femeile înşeală pentru că ele întotdeauna vor ceva mai bun şi/sau mai mult. Ele pot găsi în mod constant greşeli la partenerul lor. De cele mai multe ori sunt nemulţumite de partener pentru că sunt nemulţumite de ele însele. Este tipic uman să căutam sau să cerem fără să oferim în egală măsură, deşi ideal ar fi să oferim înainte de a cere.

3. Din răzbunare
De multe ori femeile înşeală pentru că se simt rănite. Femeile sunt maestre în arta răzbunării. Femeia consideră ca sexul cu un alt bărbat este cea mai grea pedeapsă pe care o poate aplica partenerului care a rănit-o. Acest mecanism de pedepsire pleacă de la teama sau „convingerea'' că au fost înşelate, deşi ar fi corect să analizăm înainte de a aplica astfel de pedepse, scutindu-ne de o grămadă de neplăceri pentru ambele părţi.

4. Din singurătate
Femeile îşi trădează partenerul atunci când simt că relaţia este pe final, că ceva nu mai merge, dar nu au curajul necesar să îi pună capăt. Se simt singure, neînţelese şi ... îşi caută înţelegerea în braţele altui bărbat. Reacţie valabilă pentru ambele sexe, deşi mult ai uşor şi comod ar fi să se comunice în cuplu.

5. Vor să fie în centrul atenţiei
Multe femei sunt disperate după atenţie. Cu cât le admiră mai mulţi bărbati, cu atâta se simt mai împlinite. Uneori, de fapt de cele mai multe ori, nu înşeală în adevăratul sens al cuvântului, dar dacă ea devine centrul universului partenerului ei, sunt cele mai multe şanse să nu mai caute atenţia şi admiraţia altor bărbaţi.

6. Din lipsă de încredere în sine
De multe ori femeile se simt neglijate de partener şi îşi pierd încrederea în sine. Ca să şi-o recapete, caută compania altor bărbaţi. Dacă au succes, se simt iar sigure pe farmecele lor, şi uneori uită să se mai întoarcă acolo de unde a plecat. Acest ultim punct are o legătură cu cele de mai sus, iar concluzia nu este în altă parte decât la tine.

Trăim într-o societate monogamică, cerem de la partenerul nostru exclusivitate şi cu toate acestea, se întamplă să dăm piept cu infidelitatea. Este foarte greu s-o acceptăm însă ea nu marchează neaparat moartea relaţiei.

Un semnal de alarmă pentru femei ar fi că oamenii de ştiinţă au descoperit că bărbaţii sunt în stare să indentifice o femeie care îşi înşeală partenerul în 9 din 10 cazuri de înfidelitate. În plus, ei au mai mult succes şi când vine vorba să-ţi dea seama dacă partenerele lor umblă cu „cioara vopsită''. Astfel, bărbaţii ajung să vadă infidelitatea şi acolo unde nu este. Iar oamenilor de ştiinţă li se pare logică această descoperire întrucât bărbaţii, spre exemplu, nu pot fi niciodată siguri dacă, copilul rezultat în urma relaţiei este sau nu al lor. Bărbaţii presupun că au mai multe de pierdut în acest joc. Când partenera este infidelă, ei pot pierde oportunitatea de a se reproduce şi se pot trezi că îşi investesc resursele în copilul altui bărbat.

Indiferent de care parte a nefericitului eveniment eşti, cred că ar fi bine să acorzi atenţie următoarelor aspecte :

• nu lăsa să te domine primul impuls
• analizaţi împreună subiectul celor întâmplate
• descoperiţi motivul infidelităţii
• evită eternele reproşuri
• PUNCT şi ... de la CAPĂT
  

Divorţul, consecinţa căsătoriei?

Sunt tot mai frecvente căsătoriile cu persoana care ne trebuie, nu cu cea care trebuie. Căsătoria cu omul nepotrivit face ca simbioza familiei să fie tot mai departe de împlinire. Deşi societatea nu a renunţat la stigmatizarea divorţului, excepţia a devenit o regulă.

Concepţiile diferite în viaţa de familie pot fi un factor de creştere şi dezvoltare, dar atunci când divergenţele degenerează în opţiuni individualiste care nu pot fi negociate, tornadele maritale îi aruncă pe soţi în pragul divorţului. Analiştii caută indicatorii pragmatici pe care se pot construi strategii de prevenire a divorţului şi terapii eficiente. Cercetarea porneşte de la o serie de întrebări fundamentale: „Căsătoria este bazată în principal pe dragoste sau pe susţinere materială? Pentru care dintre indivizi iubirea are cea mai mare importanţă? Care sunt problemele care conduc la divorţ - dispariţia iubirii, nepotrivirea partenerilor sau motive mai pragmatice, precum dificultăţile financiare? Există diferenţe în modul în care privesc aceste lucruri femeile şi bărbaţii, tinerii şi vârstnicii, cei de la oraş şi cei de la sat"[1]?

De la vis la realitate

Totul începe cu un „Da" rostit cu fermitate, care angajează în tonuri emoţionale şi fierbinţi încrederea în frumuseţea, misterul şi extazul dragostei pentru tot restul vieţii. Acceptarea necondiţionată reciprocă este visul de la care orice cuplu îşi începe aventura mariajului. În etapa de început a vieţii în doi, depozitul afectiv este de dimensiuni oceanice. Ajunşi fără prea mare efort pe piscul cel mai înalt al fericirii, cei doi parteneri cred că nu vor coborî vreodată de acolo. Şi totuşi, pentru multe cupluri, vine ziua în care, odată cu trezirea la realitate, aurul rugineşte în ciuda oricărei prognoze. De obicei, dezintegrarea relaţiei începe şi se desfăşoară gradual, aproape imperceptibil. Nici separarea emoţională şi nici cea fizică, ulterioară, nu se instalează deodată. În cele mai multe cazuri, căsătoria suferă un proces lung de deteriorare a relaţiei, proces care se întinde pe luni şi chiar ani de zile.

Potrivit datelor European Values Survey 2008, centralizate de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, 63% dintre respondenţi s-au pronunţat împotriva divorţului, cifrele indicând în România o intoleranţă ridicată, faţă de alte ţări europene. În ciuda acestui fapt, datele INS arată că, în 2007, rata divorţurilor era de 1,69 la mia de locuitori, în condiţiile în care, în acelaşi an, se înregistra o căsătorie la mia de locuitori. Devine astfel evidentă contradicţia flagrantă între ceea ce se spune şi ceea ce se întâmplă în realitate. Anual se înregistrează 37.000 de divorţuri[2].

La sfârşitul anului 2007 erau înregistrate mai multe divorţuri decât căsătorii. Conform datelor furnizate de INS, se constată o frecvenţă mai mare a divorţului la cuplurile cu vârste cuprinse între 30 şi 39 de ani. Cauzele sunt multiple, de multe ori, în spatele motivelor invocate în instanţă fiind ascunse alte motive, neexprimate, dar esenţiale în stabilirea diagnosticului real.

Partea vizibilă a gheţarului

„Cele mai importante motive pentru care partenerii divorţează, cumulând mai mult de jumătate dintre menţiuni, sunt în ordine - violenţa, alcoolismul, infidelitatea şi încetarea iubirii între cei doi... Interesant este că, deşi iubirea a fost menţionată drept cea mai importantă condiţie pentru o căsătorie fericită, absenţa ei nu determină o atitudine la fel de categorică, părerile fiind mai degrabă împărţite: 57% o consideră motiv de divorţ, 43% nu. Infidelitatea este mai des menţionată, considerându-se, probabil, că implică şi lipsa iubirii. Condiţiile imanente relaţiei, nepotrivirea de caracter şi nepotrivirea sexuală sunt considerate motive de divorţ numai de aproximativ o treime dintre subiecţi. Dificultăţile materiale, lipsa copiilor, neînţelegerile privind treburile casnice sau cu rudele nu sunt pentru marea majoritate a persoanelor intervievate motive de divorţ"[3].

Acestea sunt însă doar cifre. În spatele statisticilor, divorţul implică oameni reali, cu suferinţe reale, cu visuri şi speranţe spulberate. Iar dincolo de cauzele de divorţ oferite de rapoarte şi statistici, există o cauză la fel de reală, care ţine de profunzimea fiinţei umane, despre care puţini vorbesc: valorile morale şi spirituale absolute! Ele configurează caracterul şi stabilitatea iubirii în cuplu.

Motivul conflictului și al destabilizării relației este, prin urmare, însăși „fericirea” gresit înțeleasă, egoistă, care pretinde fără să ofere.

Absolutizarea propriei păreri duce la control şi violenţă; nerecunoaşterea defectelor personale şi incapacitatea de a le depăşi conduc la alcoolism iresponsabil; implicarea într-o relaţie extraconjugală duce la evitarea efortului de a reface legătura maritală fracturată. Toţi aceştia sunt factori care conduc spre decizia irevocabilă: Divorţ! Iubirea dintre cei doi este dizolvată de conflict în care se caută învinovăţirea şi deprecierea celuilalt prin subminarea valorii partenerului. Cât despre atât de des invocata „nepotrivire de caracter", Paul Tournier scria: „Pretinsa nepotrivire de caracter este un mit inventat de jurişti, pentru a pleda în favoarea divorţului, şi o scuză comodă pe care o invocă soţii pentru a-şi acoperi eşecul. Eu nu cred că există nepotrivire de caracter, ci lipsă de înţelegere şi greşeli care pot fi îndreptate, dacă se doreşte acest lucru"[4] .

Ion Barladeanu, fost paznic, gropar sau necalificat la Casa Poporului

Angelina Jolie a fost impresionata de viata artistului roman Ion Barladeanu, fost paznic si gropar, acum prezent la Paris pentru a-si expune colajele. Actrita a stat in compania artistului, pret de doua ore.

Ion Barladeanu este protagonistul tulburatorului film documentar regizat de catre Alexandru Nanu ''Lumea vazuta de Ion B.''. Prin intermediul acestuia, i-au fost prezentate actritei Angelina Joile extraordinara poveste a lui Ion Barladeanu si creatiile artistului, iar Jolie a dorit neaparat sa-l cunoasca personal, ceea ce s-a si intamplat.

Cei doi au stat de vorba despre arta si filme si au facut cateva poze impreuna. Angelina Jolie si-a exprimat admiratia sincera fata de artist si dorinta de a pastra legatura cu acesta, aflam de pe pagina de Facebook a lui Ion Barladeanu.

"Ma simt de parca m-as fi nascut din nou. Ca un print. Un om sarac poate ajunge print, dar se poate si intoarce de unde a plecat", a declarat Barladeanu, vizibil impresionat de efervescenta din jurul expozitiei sale la Paris.

Artistul roman a mai spus ca, indiferent de ce spune lumea, ii place in continuare sa manance sandwich-uri si placinte, noteaza un coditian britanic de mare tiraj Guardian

“Este nascut in 1946 si de mai bine de treizeci de ani a evitat sa devina un "cetatean onorabil". Pe vremea comunismului a schimbat toate muncile posibile. La douazeci de ani pleaca din satul sau natal (Zapodeni, judetul Vaslui) si incepe sa munceasca la stuf in Tulcea sau docher in Constanta. In Bucuresti este pe rind gropar, taietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului. Dupa 1989 traieste din resurse marginale ocupindu-se ca un free lancer de selectarea gunoiului intr-o curte de bloc de pe strada Mosilor si face mici servicii locatarilor. Nu isi intemeiaza o familie si nu se mai angajeaza”, relateaza www.artline.ro.

Viata lui Ion Barladeanu s-a schimbat in urma cu doar doi ani, moment in care curatorul Dan Popescu de la galeria bucuresteana H’ART, a descoperit lucrarile acestuia si a apreciat talentul extraordinar al lui Barladeanu - "Nea Ionica" - cum ii spun cunoscutii.

Povestea artistului Ion Barladeanu este relatata in documentarul “Lumea vazuta de Ion B.”, o productie HBO Romania si Alexander Nanau Production, care a primit si o nominalizare la Premiile Gopo 2010.

Deschiderea oficiala a expozitiei montate de catre galeria de arta Anne de Villepoix Paris, are loc astazi. Galeristul Dan Popescu anunta, tot pe pagina de Facebook, ca pregateste si in Romania o mare expozitie dedicata artistului, care va fi vernisata in luna aprilie. Lucrari de Ion Barladeanu pot fi vazute la Galeria H'Art.

Dragostea si consecintele ei

Ti se intampla si tie, si mie, si lor. Iubirea apare, brusc, in vietile noastre, ne ia mintile, ne lichefiaza genunchii, redescoperim luna februarie, pralinele, ursuletii de plus, pe Meg Ryan si Parisul. Dragostea trece prin stomac, dar si pe la primarie, psihologi, avocati, judecatori sau notari.

Dragostea la primarie

In multe cazuri, declaratia de dragoste se transforma in declaratie de casatorie. Trebuie facuta in scris, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unde se va incheia casatoria. Se mai alatura o serie de documente si, in cel mult, 10 zile el si ea devin sot si sotie. Premizele, la fel ca in comediile romantice sunt la “la bine si la rau” si “pana cand moartea ne va desparti”.

Dragostea: The End

Un scriitor francez ar spune ca intreaga euforie nu dureaza nici mai mult, nici mai putin de trei ani. Optimist, sa spunem. Altii cred ca durata de viata a minunilor este trei zile, iar iubirea este un lucru foarte mare.
Asadar, cand roiul de fluturi din abdomen se transforma in intoxicatie alimentara, trebuie gasit remediu. In prim plan, apare doctorul. Nu, nu gastroenterolog si nici macar cardiologul, ci doctorul de relatii, terapeutul.

Dragostea isi muta cuibul pe o canapea si incepe sa povesteasca

Terapia de cuplu este o solutie pentru a scapa de tensiunea din cuplu. Desigur, nu intotdeauna rezultatele sunt cele asteptate. Multe persoane vad in terapie o modalitate prin care se pot face intelesi de celalat. Ignorand rolul de mediator al psihologului, nu se poate gasi o cale de mijloc. Ambii parteneri trebuie sa intealeaga ca rezolvarea problemelor le apartine numai si numai lor, nu unei terte persoane.
Dar dragostea poate fi usor infranta de criza de cuplu cand lipseste rabdarea si capacitatea de a exprima ceea ce o persoana simte cu adevarat. O atitudine negativista nu ajuta, dar nici tratamentul superficial aplicat celuilalt, relatiei sau sedintei de terapie nu este de vreun ajutor.

Dragostea isi muta cuibul in biroul unui avocat si pretinde

Drama continua atunci cand unul din parteneri ia decizia divortului, facand ca ruptura sa devina definitiva. Specialistii considera ca exista implicatii emotionale intense atunci cand un cuplu nu hotaraste sa divorteze de comun acord. Din acest motiv, este recomandata asistenta unui avocat, chiar daca legea nu impune acest lucru.
Pregatirea unui divort presupune multa munca prin rezolvarea unor chestiuni standard, dar si a intrerpretatii unor elemente ce tin de fiecare mariaj in parte. Este inceputul unei razboi a doua foste roze. Trebuie stabilite detalii precum: impartirea bunurilor, incredintarea minorilor sau pensia alimentara. De asemenea, este momentul in care lucrurile, deja sunt dureroase, pot deveni urate.
Pe scurt: amintirile frumoase ajung la tomberon, ciocolata devina matraguna, ursuletii de plus bate de baseball, Parisul devine Irak, iar Meg Ryan joaca in filme horror.
Furie, disperare si, din nou, furie. Avocatii pregatesc terenul pentru batalia finala, cu extrema minutiozitate, si negociaza la sange un posibil armistitiu.

Dragostea isi muta cuibul in sala de judecata

Presiunea psihologica se amplifica in momentul in care stii ca un necunoscut se pronunta asupra vietii tale, iar tu nu poti decat sa ii asculti concluzia. Si in fata Curtii lupta dintre viitorii fosti soti exista acuze duse la extrem sau riposte puerile.
Cu cine vor ramane copii? Cat va plati pensia alimentara? Cine ia casa? Cand va putea vizita copiii? Mai vrea sa-i poarte numele? La astfel de intrebari magistratul trebuie sa ofere raspunsuri si/sau solutii.
Desigur, divortul poate fi si un act unilateral cand ambii soti consimt ca sfarsitul oficial al casatoriei reprezinta cea mai buna solutie. In acest caz, divortul poate fi pronuntat numai pe baza acordului ambilor soti, daca, pana la data cererii de divort, a trecut cel putin un an de la încheierea casatoriei si nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Cei mai multi dintre cei care divorteaza aleg sa o faca prin acordul partilor, ceea ce scurteaza procedura juridica la mai putin de un an.
In Romania, sunt pronuntate din ce in ce mai multe divorturi. Conform informatiilor furnizate de INS, in penultima luna a lui 2009, la nivelul intregii tari, la oficiile de stare civila s-au inregistrat 7.036 casatorii (4,0 casatorii la 1.000 locuitori), in scadere cu 8.236 casatorii comparativ cu octombri. Prin hotarari judecatoresti definitive s-au pronuntat 1.740 divorturi (0,99 divorturi la 1.000 locuitori), cu 91 mai multe.

Dragostea isi muta cuibul in alta sufragerie

Fiecare porneste pe calea sa cu stampila de “ex” in acte si pe frunte. La inceput, drumul e anevoios. Pe langa depresii in forme variate, acomodarea cu noua locuinta, cresterea copiilor sau intretinerea acestora, cei care au trecut printr-un divort trebuie sa se agate, intr-un fel sau altul, de speranta ca nu vor sfarsi singuri.
Cu toate astea, un mariaj esuat nu poate fi un impediment puternic cand dragostea isi face, din nou, aparitia. Oricat de multe masuri de siguranta ti-ai lua, te doboara mai repede decat gripa de sezon si redescoperi orasul dragostei, ciocolata, luna indragostitilor si pe Meg Ryan.
O a doua casatorie presupune mai multa maturitate, mai multa intelepciune, caci din greselile celei dintai au fost multe lucruri de invatat. Chiar daca ai capul in nori, un picior ramane pe pamant. Daca esti la mai mult de a doua casnicie te poti gandi la testament.