Televizorul vs. creierul uman

efectele televizorului

preluare dupa Mihai Balescu (manager.ro)

Psihiatrul austriac Hans Berger descoperea in 1908 un lucru extrem de interesant: creierul emite in continuu semnale electrice. Slabe, dar perfect masurabile. A fost o descoperire care a marcat inceputul unor cercetari ample, datorita carora s-au identificat cinci tipuri de unde cerebrale, asociate foarte precis unor anumite stari/dispozitii mentale. Undele, despre care discutam in special, pe care le genereaza creierul unei persoane care priveste la televizor sunt unde alfa, specifice unei stari semi-hipnotice in care persoana respectiva este mult mai receptiva la sugestii si, deci, la manipulari.

Atunci cand isi inchid telefoanele mobile, renunta la navigarea pe internet si sting televizorul, multe persoane prezinta simptome similare celor intalnite la fumatorii sau toxicomanii care incearca “sa se lase” brusc.

Intr-un experiment din 1969, mai multi subiecti au fost monitorizati si s-a observat ca, dupa doar 1 minut de privit la televizor, creierele lor trec de la undele beta (asociate cu gandirea logica si observatiile critice) la undele alfa, asociate unei stari in care informatiile sunt receptate fara analiza, producand raspunsuri strict emotionale. Concluzia experimentului a fost ca televizorul induce o stare usor hipnotica, in care accesul la subconsientul usor influentabil devine mai facil.

Advertiserii cunosc foarte bine acest lucru si stiu sa profite de starea pasiva si receptiva a creierului spectatorului TV. Nu e nevoie de mesaje subliminale, creierul este deja pregatit sa absoarba sugestii, dupa doar cateva zeci de secunde de privit la televizor. Tot ce trebuie sa faca un clip publicitar este sa afiseze un brand si sa-l determine apoi pe spectator sa asocieze acel brand cu ceva pozitiv.
Manipularea cu ajutorul televizorului poate avea consecinte dramatice.
Inainte de aparitia televiziunii, numeroase rapoarte primite de armata SUA aratau faptul ca in timpul luptelor multi soldati ezitau sa traga in soldatii inamici. Ratau intentionat sau, daca trageau, aveau ulterior serioase probleme psihice, cauzate de remuscari.

“Solutia” gasita de capii armatei a fost sa le ofere soldatilor in mod constant imagini violente, proiectandu-le filme de lupta, fapt care ii desensibiliza si ii facea mai dispusi sa ucida. Ulterior, televiziunea a preluat acest rol, expunandu-i pe americani, inca de copii, unor programe violente. Rezultatul? Sa ne amintim de filmuletele facute in Irak, in care militarii americani chiuie fericiti ori de cate ori fac una cu pamantul vreun grup de inamici.

Asadar, privitul la televizor permite transmiterea de mesaje direct catre subconstient si astfel efectul de manipulare este maxim. Nu va amagiti cu ideea ca un om inteligent si educat se poate apara de aceasta manipulare. Daca mesajele ajung la subconstient, ele raman acolo si produc efecte. Iar in sprijinul acestei afirmatii exista o dovada foarte simpla: ritmul cardiac al unui spectator care urmareste un film de groaza creste, chiar daca spectatorul in cauza este o persoana inteligenta si educata, care realizeaza ca filmul respectiv nu este decat o fictiune. Mesajul filmului ajunge la subconstient si acesta reactioneaza, accelerand bataile inimii.

Alte consecinte nefaste ale televiziunii

Un american mediu (dar si un roman mediu) petrece 4,5 ore zilnic in fata televizorului, echivalentul a doua luni intr-un an. Doua luni dintr-un an! Adica o sesime din viata se duce pe televizor. Si nu e vorba numai de acest timp pierdut, intr-o stare de semi-hipnoza, ci si de alte lucruri care deriva de aici:

1. Televiziunea creeaza violenta fizica si verbala. E consecinta directa a sutelor/miilor de mesaje violente pe care spectatorul le recepteaza cand urmareste constant programe de stiri, filme si, mai nou, talk-show-uri.

2. Televiziunea creeaza pasivitate. Spectatorul este dresat (nu este nicio exagerare!) sa stea si sa accepte pasiv diverse situatii, in loc sa gandeasca si sa actioneze. Televizorul ii spune direct ce sa manance, ce produse sa-si cumpere (multe inutile!) si mai ales il invata ca lumea e un loc periculos pe care nu poate sa-l schimbe. Lucru complet fals.

3. Televiziunea creeaza stupiditate. Un studiu realizat in SUA in 2007 arata ca un sfert din americani nu citesc nici macar o singura carte pe an. De ce? Pentru ca televiziunea le ofera o forma facila de divertisment, cu emotii rapide si mereu schimbatoare, dandu-le sentimentul ca se intampla ceva in viata lor. Este o oferta simplificata la maximum, lipsita de profunzime si care impune modele de genul Paris Hilton, si nu Albert Einstein.

FOTO: telegraph.co.uk

4. Televiziunea creeaza obezitate. E rezultatul firesc cand spectatorul sta 4,5 ore nemiscat in fata televizorului si mai si mananca/rontaie in timpul acesta.

5. Televiziunea creeaza nevoi false. Subiectii unui experiment realizat in SUA, care au renuntat timp de 6 luni la televizor, au desocperit ca in acest interval cheltuielile lor s-au redus la jumatate. Lipsa televizorului inseamna mai putine cumparaturi, pur si simplu.

Exista insa si efecte pozitive ale televiziunii

Televiziunea poate transmise mesaje nocive, dar la fel de bine poate transmite si mesaje pozitive. Ganditi-va la cate orizonturi i se deschid unui spectator care urmareste programe culturale, emisiuni de popularizare a stiintei, documentare istorice, ganditi-va la cate informatii afla acest spectator despre oameni si locuri exotice cu care, in mod normal, nu are nicio sansa sa ia vreodata contact.

Exista motivatii comerciale si politice care explica de ce televiziunile si mass media, in general, sunt asa cum sunt, adica nocive in majoritatea cazurilor. Si intrebarea este: se poate lupta cu aceasta situatie?

E greu de spus. Unii oameni, din ce in ce mai multi, realizeaza efectele dezastruoase ale televiziunii consumate fara discernamant si iau masuri: fie scot anumite programe din grila, fie renunta complet la televizor, atat ei, cat si familiile lor (pentru copii exista DVD-uri, multe foarte educative). Alti oameni in schimb, si – atentie! - vorbim aici de adulti, se afla intr-o situatie fara iesire: ca sa inteleaga ce este de fapt cu televiziunea, ei ar trebui sa atinga un anumit nivel de educatie, nivel pe care nu-l pot atinge insa niciodata tocmai pentru ca sunt consumatori de televiziune.

Narcis Iustin Ianau un contratenor exceptional care a uimit juriul si publicul

Narcis Iustin Ianau este un baiat de 15 ani din Bacau. El a venit la emisiunea Romanii au talent pentru ca mama lui sa-l vada cantand la scena deschisa si sa arate lumii ce voce are.

Narcis Iustin Ianau nu a luat niciodata lectii de canto si a uimit atat juriul cat si publicul cu vocea sa, extrem de inalta, de contratenor.

Andra l-a aplaudat ridicandu-se in picioare si i-a spus: “Ne-ai socat intr-un mod extrem de placut. Canti minunat!”. Primind cei trei de DA, Iustin a mers mai departe.(sursa protv)

Narcis Iustin Ianău, a cântat pentru prima oară, la cinci ani, în corul bisericii. O aştepta acolo pe mătuşa lui, Elena, care era la repetiţii, şi, auzind corul, a început să cânte şi el. Dascălul şi-a dat seama că are o voce excepţională, l-a luat la cor, dar l-a aşezat cu fetele, în rândul sopranelor. A rămas acolo patru ani, timp în care a cântat îngereşte însă a trebuit să plătească un preţ. Ceilalţi copii râdeau de vocea lui şi râd în continuare. "Râdeau de mine, spuneau că am voce de fată", povesteşte Narcis Iustin Ianău, care nu s-a dat bătut, chiar dacă a trecut prin clipe grele. A stat retras toată copilăria lui, fără prea mulţi prieteni, a fost luat în râs, bătut şi respins de către unii colegi şi a plâns aproape în fiecare zi.

gandulmagazin rss

Până acum trei ani, părinţii lui nu voiau ca el cânte cu vocea asta de fată. După concurs, tatăl lui a mărturisit că se temea că spectatorii o să râdă de Narcis Iustin şi era emoţionat că, în loc să o facă, l-au ovaţionat la scenă deschisă.

Mama plecată în Italia, unde lucrează ca menajeră

Narcis Iustin locuieşte împreună cu tatăl său şi cu fratele mai mic, Marius Cristian, într-o casă din satul Baraţi din judeţul Bacău. Mama lui este plecată de 12 ani în Italia, unde lucrează ca menajeră ca să le poată trimite bani. Tatăl nu mai are serviciu de doi ani pentru că fabrica de bere la care lucra a dat faliment şi îi este greu să îşi găsească de lucru pentru că şi-a pierdut vederea la unul din ochi. "Din păcate, şi fratele, şi mama mea au probleme de vedere, ambii poartă ochelari. Fratele, Marius, va trebui să facă atunci când va împlini vârsta de 18 ani o operaţie la unul dintre ochi la care are probleme mai grave de vedere", spune Narcis Iustin.

Băiatul e convins că a moştenit vocea uimitoare de la părinţi, care obişnuiau să fredoneze prin casă şi, în special, de la mama lui, care le cânta atunci când făcea de mâncare. Şi fratele său cântă, cu voce de bariton, iar Narcis şi-ar dori ca, într-o bună zi să cânte alături de toată familia.

Deşi la "Românii au talent" a impresionat pe toată lumea cu vocea de soprană, Iustin poate cânta şi cu voce de altistă, mezzosoprană, tenor şi bariton. Peste 150.000 de oameni au vizualizat clipul cu Iustin, într-o singură zi.

Adrian Severin: Franţa ar trebui exclusă din Schengen!

Franţa ar trebui exclusă din Schengen, dacă vorbim de criteriul corupţiei, susţine deputatul european. Dacă România ar denunţa unilateral MCV, nu s-ar întâmpla nimic. România ar trebui să se retragă din Organizaţia Internaţională a Francofoniei, afirmă Adrian Severin pentru RFI.

Euro-parlamentarul PSD nu vede nici o consecinţă a unei eventuale denunţări unilaterale a Mecanismului de Cooperare şi Verificare de către România : "Dacă astăzi România ar anunţa că nu mai acceptă aplicarea MCV, care ar fi consecinţele ? Vă spun eu : nici unele, nici unele ! Pentru că din punctul de vedere al clauzei de salvgardare, aceasta a ieşit din vigoare şi clauza de salvgardare era prevedere a Tratatului, deci nu se mai poate aplica nici un fel de sancţiune sau nici un fel de măsură în această privinţă, iar alte instrumente nu există, pentru că nici reprezentanţii Comisiei Europene nu au curajul să spună adevărul. Este vorba despre ceea ce englezii numesc "gentlemen agreement", o înţelegere între un stat şi Comisia Europeană, o înţelegere care conferă Comisiei drepturi pe care tratatele europene nu i le conferă. Deci sub acest aspect, nimic nu s-ar putea întâmpla. Aici este un război a cuvintelor. Acest MCV a devenit un instrument de şantaj şi de discriminare la adresa României şi nu a condus şi nu poate conduce la o îmbunătăţire a performaneţelor justiţiei româneşti".

Adrian Severin crede că oficialii români ar trebui să facă lobby european, pentru intrarea în Spaţiul Schengen la termen, adică în luna martie. Demersul miniştrilor francez şi german de Interne este "ilegal, imoral şi anti-european", spune euro-deputatul.

"România ar trebui să intre rapid în contact cu toate capitalele, pentru a arăta că demersul celor doi miniştri de Interne, francez şi german este unul ilegal, imoral şi anti-european, nu anti-românesc. Dacă se adaugă criterii noi, cum ar fi acela al corupţiei, eu cred că atunci ar trebui să vorbim despre excluderea Franţei din Spaţiul Schengen, pentru că afaceri cum ar fi Bettancourt sau Karachi, ca şi altele, ca şi unele presiuni, pe care Franţa le-a făcut în contextul intrării României în Schengen asupra României, pentru ca România să încheie anumite contracte comerciale favorabile Franţei, toate acestea vorbesc despre corupţie. Deci când Guvernul francez actual vrea să ne dea lecţii de corupţie, eu cred că nu are poziţia morală să o facă", declară Severin.

În opinia sa, parteneriatul strategic dintre România şi Franţa este "mort". "Trebuie să vedem dacă acest celebru parteneriat strategic mai funcţionează. După părerea mea este mort, dar trebuie să vedem dacă mai există şi vreun temei pentru ca România să rămână în Francofonie. Toate aceste lucruri trebuie discutate foarte serios cu reprezentanţii Guvernului francez şi nu prin intermediul presei, ci prin intermediul canalelor diplomatice", conchide Adrian Severin.

Mai avem timp de o pauză?

Avem nevoie de pauze pentru a-ntelege mai eficient mecanismele lumii in care ne aflam, pentru a ne-ntelege pe noi insine, pentru a gasi solutiile potrivite si a ne pregati elanul necesar unei noi aventuri uluitoare. Insa, cel mai adesea, ni le refuzam, crezand ca suntem mai pragmatici daca facem din alte mii si mii de lucruri prioritati esentiale.

un moment de pauza

Mult timp, pauza mea de liniste si plentitudine se desfasura in cada de baie cu apa fierbinte. “There are a few things a hot bath won’t cure, but I don’t know many of them”. In spatiul acela simteam cum problemele, grijile, furiile se dematerializau, iar eu ramaneam unicul element al unui univers perfect. Mi-era greu sa ma desprind de apa, asa ca repausurile de acest fel se prelungeau pana cand realitatea se facea prezenta din nou, intr-un fel sau altul.

Acum, lucrurile stau diferit. N-am ragazul necesar unei astfel de purificari. Mi-am pierdut impulsivitatea si rabdarea, deopotriva. Asa ca-mi ramane nostalgia unor astfel de momente. Le contemplez, refuzandu-mi tihna pe care mi-ar aduce-o.

Si gresesc enorm.

Tot de ceva timp, incerc sa gasesc o cale prin care un alt moment de repaus sa devina realizabil: un alt fel de mic dejun. Diminetile imi par perfecte pentru a petrece cateva minute departe de spatiul real, intr-o minunata pauza de... tot. Lumea si problemele ei pot suferi o scurta amanare. Realitatea poate fi infruntata 20 de minute mai tarziu, dupa ce bei cafeaua - exact asa cum iti place - privind in gol din fata unei ferestre, in timp ce pe fundal se aude unul dintre cele mai frumoase cantece compuse vreodata.

Va marturisesc ca ii invidiez pe cei care au cultura unei mese de pranz servite departe de birou. Mi se pare ca acele 60 de minute pot schimba cu 180 de grade vietile celor care isi parasesc spatiul de lucru pentru a dejuna, a celor care trecut printre task-urile unei zile de lucru: lunch break. E o ora castigata pentru sine.

Si, oricata rumoare as starni, ii invidiez pe fumatori pentru felul in care, pret de cateva clipe, stiu sa se piarda de tot ce-i inconjoara. Devin atemporali tragand din tigara cu acea patima pe care doar viciatii o au.

Ne sunt mana cereasca pauzele de noi insine cand totul devine apasator, cand lucrurile o iau razna, cand fiecare dialog se transforma intr-un conflict.

Energiile negative se disipeaza cand alegi sa pui pause pe cotidian pentru cateva zile in care nu faci nimic altceva decat sa stai in pat si sa recitesti cartea preferata sau cand te uiti la filme de categoria a doua un weekend intreg, mancand doar junk food. Poti sa evadezi dintr-un astfel de blocaj si sa-ti incarci bateriile la malul marii sau pe creasta unui munte, lasand in urma ce te apasa. E o fuga, o cursa spre linistea din tine.

N-ar fi minunat daca ne-am gasi timp si momente de repaus pentru:
..a avea un somn prelungit, fie si cu 10 minute, in dimineti de iarna cu ceturi laptoase
..a simti caldura unei priviri in metrou, in drum spre serviciu
..a face o surpriza pe saptamana unei persoane dragi
..a asculta zgomotul de aripi al fluturilor din stomac, cand iubim
..a ne vizita parintii si mormintele celor ce nu mai sunt
..a invata pe de rost poezia preferata
..a rade copios la o gluma buna
..a visa cu ochii deschisi
..a privi fotografii
..a ne aminti de copilarie
..a ne juca, oricum ar fi jocul
..a reciti pasajele din cartile preferate
..a aprinde lumanari
..a ne zambi noua insine in oglinda
..a-ti spune ca POTI DACA VREI
..a canta atunci cand la radio e piesa preferata
..a dansa pe aceeasi piesa
..a face planuri