căutare personalizată

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Istoricul Adam Burakowski despre atmosfera din Polonia




Istoricul Adam Burakowski despre atmosfera din Polonia: "Climat de doliu, de unitate nationala, oamenii s-au adunat la palatul prezidential, nimeni nu trage o concluzie politica"



Istoricul Adam Burakowski, de la Radioul Polonez, descrie, intr-un interviu pentru HotNews.ro, atmosfera din Polonia si semnificatiile tragediei aviatice de la Smolensk.

E un climat de doliu national, oamenii s-au adunat la palatul prezidential, au iesit pe strada cu steaguri nationala si simboluri religioase
- Este o atmosfera de unitate nationala si nimeni nu trage acum nici o concluzie politica din asta. Pentru ca doi puternici candidati pentru presedintie au murit in acest accident tragic.
- Din punct de vedere al elitei politice, da, este un Katyn doi pentru Polonia. La Katyn a fost treaba sovieticilor iar la Smolensk a fost un accident tehnic, din punct de vedere politic sunt deosebiri foarte mari.

Iata aici cele mai importante declaratii din interviul cu Adam Burakowski
(doctor in stiinte politice, conferentiar la Institutul de Studii Politice al Academiei de Siinte a Poloniei si director – adjunct al Sectiei Externe a Radioului Polonez)

- Este cea mai mare tragedie din ultimii 30 de ani, o tragedie de acest gen a fost numai legea martiala din 89
- Acum a murit nu numai presedintele Kaczynski si sotia lui, ci si 88 de oameni din elita politica a tarii
- E un climat de doliu national, oamenii s-au adunat la palatul prezidential, au iesit pe strada cu steaguri nationala si simboluri religioase
- Este o atmosfera de unitate nationala si nimeni nu trage acum nici o concluzie politica din asta. Pentru ca doi puternici candidati pentru presedintie au murit in acest accident tragic. Trebuie sa organizam alegeri anticipate in doua luni si jumatate
- Toata lumea vorbeste numai despre asta si nimeni nu stie ce se intampla, la ce ne putem astepta in viitor, pentru ca au murit foarte importanti oameni politici
- Acum nu putem sa spunem mai mult decat stim, ca e un accident tragic, dar trebuie sa adaugam ca era un avion foarte vechi care nu era intr-o stare tehnica foarte buna. Dar trebuie sa aflam care vor fi rezultatele anchetei
- Din punct de vedere al elitei politice, da, este un Katyn doi pentru Polonia. Nivelul puterii acestor oameni care au murit la Smolensk este cel mai inalt. La Katyn a fost treaba sovieticilor iar la Smolensk a fost un accident tehnic, din punct de vedere politic sunt deosebiri foarte mari.

sursa: Dan Tapalagă, HotNews.ro
"In urma cu 70 de ani, la Katin, sovieticii au eliminat elitele poloneze. Astazi, elita poloneza a pierit, in timp ce se deplasa pentru a aduce un omagiu polonezilor ucisi in 1940 "Lech Walesa, fost presedinte al Poloniei

Doliu pentru un PREŞEDINTE!




Acest blog este în doliu, în memoria unui PREŞEDINTE!

Nu pot să judec, dar poate să-mi fie teamă că ceva se întâmplă.
Mă întreb şi eu : CE SE ÎNTÂMPLĂ DOAMNE?
Oare de ce în Polonia se vede doar un singur cuvânt?
KATASTROFA

Personal îmi este frică, tocmai pentru că a murit un PREŞEDINTE care nu deranja, care vroia doar PACE şi o dezvoltare sănătoasă.

Rămâne ca TIMPUL să-mi arate ce se întâmplă cu această lume în care am nefericirea să supravieţuiesc.

Nu-mi rămâne decât să mă rog pentru poporul polonez şi în special pentru cei care au rămas în urma acestei TRAGEDII, văduviţi şi mutilaţi, pentru ca altora să le fie bine şi comod.

DOAMNE, te rog să faci dreptate în MAREA TA DRAGOSTE!

Tragedie? DUMNEZEU să facă dreptate!


Vezi aici imagini LIVE de la tragedia care a trăznit Polonia!

ULTIMA ORA:

A fost gasită una din cutiile negre ale avionului prezidential prabusit in Rusia

Agentia rusa RIA Novosti anunta ca echipele de anchetatori rusi au gasit deja una din cutiile negre ale avionului prezidential polonez prabusit la Smolensk. Reamintim ca in catastrofa aviatica din Rusia a murit presedintele polonez Lech Kaczynski. Primele ipoteze arata ca ar fi vorba despre o eroare de pilotaj, pe fondul cetii dense din zona aeroportului.

Purtatorul de cuvant al Procuraturii generala a Rusiei, Marina Gridneva, a declarat ca, potrivit unei prime versiuni, avionul presedintelui polonez s-a lovit, in manevra de aterizare, de varful copiacilor.

Presa rusa scrie ca pina la sosirea echipei guvernamentale de ancheta, cadavrele nu vor fi scoase din avionul ars.

"Dimineata, la Smolensk a fost o ceata deasa. Echipajul a fost indemnat sa aterizeze la Minsk sau Moscova. Asta ar fi creat unele neplaceri, dar cand este vorba despre primii oameni ai tarii, securitatea trebuie sa fie pe primul plan. Echipajul a ales alta varianta", a decalrat pentru Vzgliad presedintele Fondului pentru politici eficiente, Gleb Pavlovski.

vineri, 9 aprilie 2010

Inamicul personal, Amânarea


De curând, am fost întrebat : De câte ori nu te-ai trezit într-un loc, când tu trebuia de fapt să fii în altul? De câte ori nu ai zis că trebuie să faci ceva, şi apoi „te-ai luat cu altele” şi ai uitat? (sunt doar două întrebări care indică o problemă foarte răspândită, dar şi foarte serioasă) Nu… nu zăpăceala, ci amânarea. Dat fiind că este o mare problemă, am decis să o pun pe tapet, iar împreună să o disecăm şi de ce nu să o învingem. Mi-a plăcut provocarea Alinei Kartman, te provoc şi pe tine.

Varianta oficială

Are vreun rost să definim amânarea? Doar o cunoaştem prea bine… Ei bine, vom vedea că definiţia acestui fenomen este importantă, pentru că, după modelul matematic, în datele problemei găsim răspunsul la aceasta. Psihologii spun că amânarea este un tip de comportament evitant, caracterizat prin reprogramarea acţiunilor pentru un timp în viitor. Amânarea este considerată a fi un mecanism de reacţie şi rezistenţă la anxietatea asociată demarării sau finalizării unei sarcini sau a unei decizii.

De ce amânăm?

Psihologul David Allen crede că amânarea are mult de-a face cu o imagine de sine negativă şi cu anxietatea. De asemenea, se spune că cei care au tendinţa de a amâna, au un tip de gândire orientat mai mult spre exprimarea visurilor şi a dorinţelor pentru perfecţiune, decât spre o abordare realistă a obligaţiilor şi a potenţialului lor.

Alţi psihologi, cum ar fi James Mazur, pun amânarea pe seama unei impulsivităţi (concept opus autocontrolului sau stăpânirii de sine). Mazur nu considera că ar exista vreo legătură între amânare şi anxietate, ci era de părere că totul depinde de mediul care exercită presiuni asupra individului cu tendinţă de amânare.

Totuşi… de ce amânăm?

Principalul motiv al amânării este teama.

Teama de eşec te poate determina să amâni să te ocupi de un lucru care ţi se pare prea dificil şi, în acelaşi timp, nici să nu faci ceva pentru a te instrui ca să îndeplineşti cu succes sarcina.

Teama de succes poate părea la prima vedere o teamă fictivă, însă există persoane care suferă de pe urma acestei frici. Astfel de oameni se tem că, dacă se ocupă de o sarcină la potenţialul lor maxim, vor atinge o performanţă deosebită, care va ridica aşteptările celor din jur cu privire la ei. Acest nivel înalt al aşteptărilor ar îngreuna desfăşurarea sarcinilor viitoare. Alte persoane amână temându-se că succesul i-ar transforma în oameni reci sau răi.

Teama de responsabilitate – nu eşti dispus să-ţi asumi responsabilitatea care derivă dintr-o acţiune pe care ar trebui să o realizezi.

Teama de a pierde autonomia poate conduce pe mulţi să amâne îndeplinirea unei responsabilităţi. Aceşti oameni refuză să se ocupe de o anumită sarcină, pentru că amânarea le dă sentimentul că încă deţin controlul asupra desfăşurării evenimentelor, în timp ce conformarea cu mersul unei sarcini le-ar limita libertatea.

Teama de singurătate îi împinge pe unii oameni să nu se ocupe de activităţile lor solitare, pentru că aceasta i-ar izola de semeni. Ea poate apărea sub forma unei amânări atât de lungi, încât este nevoie de intervenţia unei alte persoane pentru a rezolva sarcina.

Teama de implicare emoţională poate constitui şi ea un motiv de a amâna. Unele persoane se tem atât de tare că o activitate îi va lega emoţional de alţi oameni, încât amână pornirea acelei activităţi, de parcă ar putea să o evite la nesfârşit. Amânarea poate pune o barieră între tine şi ceilalţi prin faptul că, adoptată ca politică de viaţă, creează haos, ceea ce îi ţine pe alţii la distanţă.

Teama de realitate - teama de nu te confrunta cu adevărul sau cu starea actuală a faptelor.

Ce se poate face?

Dacă ai obiceiul să amâni începerea unei activităţi, asumarea unei responsabilităţi sau rezolvarea unei probleme, începe prin a inventaria domeniile unde înregistrezi cele mai multe scăpări. Apoi încearcă să observi ce argumente îţi aduci singur în favoarea amânării. Să zicem că ai identificat cauza şi argumentele care o susţin. Acum trebuie să treci la fapte.

Iată trei sfaturi pentru a combate tendinţa de a amâna:

1. Segmentează-ţi activităţile în sarcini cât mai mici şi acordă fiecăreia un termen limită, luându-ţi o distanţă de rezervă faţă de el.

2. Dacă amâni pentru că îţi place agitaţia provocată de lucrul pe ultima sută de metri, poţi face ceva mai puţin riscant pentru succesul lucrării tale (de orice natură ar fi ea). Poţi face din termenele limită un factor de risc. Stabileşte-ţi „termene extreme” şi străduieşte-te să le respecţi, ca şi cum întreaga sarcină ar depinde de asta.

3. Combate-ţi miturile. Dacă te păcăleşti singur spunându-ţi că nu poţi face treabă pentru că nu este destulă curăţenie, gândeşte-te de două ori. Chiar aşa să stea lucrurile?

În copilărie, credeam că în spatele uşii de la sufragerie se ascunde un broscoi mare şi verde care vrea să mă mănânce. (Clişeu… ştiu.) Cumva se născuse în mintea mea ideea că, dacă ţin ochii strâns închişi, când îi voi deschide, broscoiul nu va mai fi acolo. Dincolo de povestea uşor penibilă, ceea ce vreau să scot în evidenţă este faptul că amânarea nu e o problemă a adolescenţei sau a tinereţii, este un mecanism pe care ni-l consolidăm încă din copilărie, ceea ce îl face greu de combătut. Însă acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze ci, din contră, să ne motiveze să avem mai multă răbdare cu noi înşine şi să nu renunţăm până nu învingem în lupta contra monstrului de după uşă.

joi, 1 aprilie 2010

Un Paşte adevărat


Nu ştiu cât contează că eşti ortodox, catolic, ateu, protestant, neo-protestant sau de orice altă religie dacă , acum, cu ocazia sărbătorii Sfintelor Paşte care se apropie vei ţine cont de un singur lucru.

Nu trebuie să crezi, nu trebuie să faci cruce, să te spovedeşti sau să pupi o icoană pentru asta. Întreaga însemnătate, a sărbătorii cât şi a vieţii, stă în textul din Ioan 3:16, din Sfânta Scriptură. El sună aşa: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viaţă veşnică”.

Deci până la urma urmei totul se reduce la dragoste, de aceea cred că nu conteaza ce religie ai, sau dacă nu ai, pentru că fiecare dintre noi are nevoie de dragoste. Fiecare tinde către Dragostea LUI mai ceva decât spre un izvor rece şi curat într-o zi arzătoare de vară. Nu contează în ce forma o primim, dar viaţa noastră este lipsită de sens fără ea.

Oricât ne-am păcăli că nu contează şi afirmăm că putem compensa lipsa ei cu bani, reuşite profesionale sau orice altceva, adevărul este că fără dragoste viaţa e mai pustie. Iar fără acea Dragoste mântuitoare viaţa însăşi se termină la marginea gropii.

Bine ar fi dacă acum cu această ocazie minunată a Paştelui am putea să ne oprim din iureşul de zi cu zi, din agitaţia cotidiană, să scăpăm de stres şi să stăm un moment să reflectăm, să oferim şi să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă dragostea. Dacă vom reuşi asta, scopul acestei sărbători va fi atins, iar lumea va fi mai bună, nu doar pentru o zi ci pentru totdeauna.

Ca o pledoarie pentru Dragoste o să vă mai aduc aminte nişte vorbe tot din Sfânta Biblie, care se regăsesc la 1 Corinteni 13.

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încat să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit”.

Vă doresc o Sfântă Sărbătoare Pascală plină de Dragoste!