Ion Barladeanu, fost paznic, gropar sau necalificat la Casa Poporului

Angelina Jolie a fost impresionata de viata artistului roman Ion Barladeanu, fost paznic si gropar, acum prezent la Paris pentru a-si expune colajele. Actrita a stat in compania artistului, pret de doua ore.

Ion Barladeanu este protagonistul tulburatorului film documentar regizat de catre Alexandru Nanu ''Lumea vazuta de Ion B.''. Prin intermediul acestuia, i-au fost prezentate actritei Angelina Joile extraordinara poveste a lui Ion Barladeanu si creatiile artistului, iar Jolie a dorit neaparat sa-l cunoasca personal, ceea ce s-a si intamplat.

Cei doi au stat de vorba despre arta si filme si au facut cateva poze impreuna. Angelina Jolie si-a exprimat admiratia sincera fata de artist si dorinta de a pastra legatura cu acesta, aflam de pe pagina de Facebook a lui Ion Barladeanu.

"Ma simt de parca m-as fi nascut din nou. Ca un print. Un om sarac poate ajunge print, dar se poate si intoarce de unde a plecat", a declarat Barladeanu, vizibil impresionat de efervescenta din jurul expozitiei sale la Paris.

Artistul roman a mai spus ca, indiferent de ce spune lumea, ii place in continuare sa manance sandwich-uri si placinte, noteaza un coditian britanic de mare tiraj Guardian

“Este nascut in 1946 si de mai bine de treizeci de ani a evitat sa devina un "cetatean onorabil". Pe vremea comunismului a schimbat toate muncile posibile. La douazeci de ani pleaca din satul sau natal (Zapodeni, judetul Vaslui) si incepe sa munceasca la stuf in Tulcea sau docher in Constanta. In Bucuresti este pe rind gropar, taietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului. Dupa 1989 traieste din resurse marginale ocupindu-se ca un free lancer de selectarea gunoiului intr-o curte de bloc de pe strada Mosilor si face mici servicii locatarilor. Nu isi intemeiaza o familie si nu se mai angajeaza”, relateaza www.artline.ro.

Viata lui Ion Barladeanu s-a schimbat in urma cu doar doi ani, moment in care curatorul Dan Popescu de la galeria bucuresteana H’ART, a descoperit lucrarile acestuia si a apreciat talentul extraordinar al lui Barladeanu - "Nea Ionica" - cum ii spun cunoscutii.

Povestea artistului Ion Barladeanu este relatata in documentarul “Lumea vazuta de Ion B.”, o productie HBO Romania si Alexander Nanau Production, care a primit si o nominalizare la Premiile Gopo 2010.

Deschiderea oficiala a expozitiei montate de catre galeria de arta Anne de Villepoix Paris, are loc astazi. Galeristul Dan Popescu anunta, tot pe pagina de Facebook, ca pregateste si in Romania o mare expozitie dedicata artistului, care va fi vernisata in luna aprilie. Lucrari de Ion Barladeanu pot fi vazute la Galeria H'Art.

Dragostea si consecintele ei

Ti se intampla si tie, si mie, si lor. Iubirea apare, brusc, in vietile noastre, ne ia mintile, ne lichefiaza genunchii, redescoperim luna februarie, pralinele, ursuletii de plus, pe Meg Ryan si Parisul. Dragostea trece prin stomac, dar si pe la primarie, psihologi, avocati, judecatori sau notari.

Dragostea la primarie

In multe cazuri, declaratia de dragoste se transforma in declaratie de casatorie. Trebuie facuta in scris, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unde se va incheia casatoria. Se mai alatura o serie de documente si, in cel mult, 10 zile el si ea devin sot si sotie. Premizele, la fel ca in comediile romantice sunt la “la bine si la rau” si “pana cand moartea ne va desparti”.

Dragostea: The End

Un scriitor francez ar spune ca intreaga euforie nu dureaza nici mai mult, nici mai putin de trei ani. Optimist, sa spunem. Altii cred ca durata de viata a minunilor este trei zile, iar iubirea este un lucru foarte mare.
Asadar, cand roiul de fluturi din abdomen se transforma in intoxicatie alimentara, trebuie gasit remediu. In prim plan, apare doctorul. Nu, nu gastroenterolog si nici macar cardiologul, ci doctorul de relatii, terapeutul.

Dragostea isi muta cuibul pe o canapea si incepe sa povesteasca

Terapia de cuplu este o solutie pentru a scapa de tensiunea din cuplu. Desigur, nu intotdeauna rezultatele sunt cele asteptate. Multe persoane vad in terapie o modalitate prin care se pot face intelesi de celalat. Ignorand rolul de mediator al psihologului, nu se poate gasi o cale de mijloc. Ambii parteneri trebuie sa intealeaga ca rezolvarea problemelor le apartine numai si numai lor, nu unei terte persoane.
Dar dragostea poate fi usor infranta de criza de cuplu cand lipseste rabdarea si capacitatea de a exprima ceea ce o persoana simte cu adevarat. O atitudine negativista nu ajuta, dar nici tratamentul superficial aplicat celuilalt, relatiei sau sedintei de terapie nu este de vreun ajutor.

Dragostea isi muta cuibul in biroul unui avocat si pretinde

Drama continua atunci cand unul din parteneri ia decizia divortului, facand ca ruptura sa devina definitiva. Specialistii considera ca exista implicatii emotionale intense atunci cand un cuplu nu hotaraste sa divorteze de comun acord. Din acest motiv, este recomandata asistenta unui avocat, chiar daca legea nu impune acest lucru.
Pregatirea unui divort presupune multa munca prin rezolvarea unor chestiuni standard, dar si a intrerpretatii unor elemente ce tin de fiecare mariaj in parte. Este inceputul unei razboi a doua foste roze. Trebuie stabilite detalii precum: impartirea bunurilor, incredintarea minorilor sau pensia alimentara. De asemenea, este momentul in care lucrurile, deja sunt dureroase, pot deveni urate.
Pe scurt: amintirile frumoase ajung la tomberon, ciocolata devina matraguna, ursuletii de plus bate de baseball, Parisul devine Irak, iar Meg Ryan joaca in filme horror.
Furie, disperare si, din nou, furie. Avocatii pregatesc terenul pentru batalia finala, cu extrema minutiozitate, si negociaza la sange un posibil armistitiu.

Dragostea isi muta cuibul in sala de judecata

Presiunea psihologica se amplifica in momentul in care stii ca un necunoscut se pronunta asupra vietii tale, iar tu nu poti decat sa ii asculti concluzia. Si in fata Curtii lupta dintre viitorii fosti soti exista acuze duse la extrem sau riposte puerile.
Cu cine vor ramane copii? Cat va plati pensia alimentara? Cine ia casa? Cand va putea vizita copiii? Mai vrea sa-i poarte numele? La astfel de intrebari magistratul trebuie sa ofere raspunsuri si/sau solutii.
Desigur, divortul poate fi si un act unilateral cand ambii soti consimt ca sfarsitul oficial al casatoriei reprezinta cea mai buna solutie. In acest caz, divortul poate fi pronuntat numai pe baza acordului ambilor soti, daca, pana la data cererii de divort, a trecut cel putin un an de la încheierea casatoriei si nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Cei mai multi dintre cei care divorteaza aleg sa o faca prin acordul partilor, ceea ce scurteaza procedura juridica la mai putin de un an.
In Romania, sunt pronuntate din ce in ce mai multe divorturi. Conform informatiilor furnizate de INS, in penultima luna a lui 2009, la nivelul intregii tari, la oficiile de stare civila s-au inregistrat 7.036 casatorii (4,0 casatorii la 1.000 locuitori), in scadere cu 8.236 casatorii comparativ cu octombri. Prin hotarari judecatoresti definitive s-au pronuntat 1.740 divorturi (0,99 divorturi la 1.000 locuitori), cu 91 mai multe.

Dragostea isi muta cuibul in alta sufragerie

Fiecare porneste pe calea sa cu stampila de “ex” in acte si pe frunte. La inceput, drumul e anevoios. Pe langa depresii in forme variate, acomodarea cu noua locuinta, cresterea copiilor sau intretinerea acestora, cei care au trecut printr-un divort trebuie sa se agate, intr-un fel sau altul, de speranta ca nu vor sfarsi singuri.
Cu toate astea, un mariaj esuat nu poate fi un impediment puternic cand dragostea isi face, din nou, aparitia. Oricat de multe masuri de siguranta ti-ai lua, te doboara mai repede decat gripa de sezon si redescoperi orasul dragostei, ciocolata, luna indragostitilor si pe Meg Ryan.
O a doua casatorie presupune mai multa maturitate, mai multa intelepciune, caci din greselile celei dintai au fost multe lucruri de invatat. Chiar daca ai capul in nori, un picior ramane pe pamant. Daca esti la mai mult de a doua casnicie te poti gandi la testament.

2010 VALENTINE'S DAY

Odată cu cea de-a doua săptămână a lui februarie, tarabele şi vitrinele se umplu până la refuz cu inimioare, restaurantele îşi îmbracă meniurile în straie afrodisiace, cluburile fac petreceri pentru îndrăgostitele perechi, iar sălile de concerte găzduiesc show-uri pentru acelaşi public al lui Cupidon.
Poate mai mult decat oricand, in preajma zilelor speciale, asa cum este si sarbatoarea Sf. Valentin, te simti incurajat sa te prezinti cat mai bine in fata partenerului tau si, daca sentimentele sunt mutuale, celalalt te va oglindi imediat, trecand amandoi ca prin farmec intr-un taram magic unde nu mai exista grijile sau urateniile vietii cotidiene.
Indiferent de varsta, intr-o asemenea perioada se pot cauta resurse suplimentare de energie, care sa recreeze o atmosfera romantica, atat de potrivita cu spiritul acestei sarbatori. Nu va fi, sigur, de ajuns ca doar unul dintre parteneri sa depune eforturi in acest sens, dar cineva tot trebuie sa dea startul pana la urma. Si iata si cateva idei orientative pentru aceia dintre dvs. care stau mai slab la capitolul inspiratie:
Pentru barbati
- Planuiti o iesire romantica in oras, aranjand dinainte mici surprize care sa o incante pe toata durata intalnirii si care sa ii creeze o stare de relaxare si buna-dispozitie; - Nu uitati de buchetul obligatoriu de flori, care trebuie sa insoteasca cadoul de Sf. Valentin; - Pe cat posibil in mare secret, decorati dormitorul si camera de zi cu accesorii romantice, care sa sporeasca farmecul iesirii inopinate din oras si sa o deschida complet catre dumneavoastra din punct de vedere sentimental; - Alegeti fara graba doar muzica care stiti sigur ca ii face mare placere si incercati sa mentineti si un fundal sonor placut si adecvat sarbatorii de Sf. Valentin; - Daca stiti ca ii place sexul mai mult decat discutiile tarzii si platonice, atunci aranjati totul discret in asa fel incat sa nu va mai deranjeze nici copiii, nici telefoanele si nici vecinii sau rudele grijulii; - Daca pur si simplu ati uitat complet de ziua Sf. valentin si vi se aduce aminte subtil de aceasta, nu va pierdeti cu firea, luati o pauza, adunati-va gandurile si treceti repede si organizat la niste masuri de "criza", cautand scuze pentru a iesi putin la cumparaturi si a face macar in al 12-lea ceas o surpriza binevenita si intru totul neasteptata.
Pentru femei
- Cadourile sunt foarte iubite si de barbati, deci nu uitati sa le oferiti ceva de Sf. Valentin, dar plusati mai mult pe aspectul practic al cadoului, astfel incat sa nu dati gres in alegerea facuta; - Daca vi se ofera o iesire romantica in oras, nu uitati sa fiti si voi inspirate si sa ii propuneti un popas in locurile care stiti ca ii plac, fie la clubul de noapte, fie la un concert sau, de ce nu, chiar acasa, in intimitatea dormitorului; - Alegeti-va special pentru aceasta zi o tinuta de exterior sexy si pe gustul dvs., dar nu uitati sa adaugati si mici accesorii de tipul lenjeriei intime, care sa permita incheierea cu succes a serii; - Zambiti cat mai des, relaxati-va si uitati pe moment de orice problema, bineinteles daca nu e cu adevarat de maxima urgenta; - Renuntati la telefonul mobil macar de Sf. Valentin pentru ca adevarul este ca mobilul e orice numai accesoriu romantic nu, iar barbatii urasc sa fie mereu intrerupti de tot felul de "amici" care suna exact cand reusesc si ei sa stabileasca un contact mai profund cu iubita, care sa permita comunicarea reala, de la suflet la suflet; - In sfarsit, gatiti si decorati masa intr-un ton romantic si sarbatoresc, dar nu uitati sa nu va hraniti prea bine "veveritoiul" pentru ca nu va mai fi bun de nimic dupa aceea si se va pravali ca intotdeauna in fata televizorului, asteptand placid sa inceapa un film bun sau programul de sport preferat.
Cel mai important , pana la urma, este SA VA IUBITI MULT, SINCER SI LA MAXIM!

Daniel Raduta: O viata salvata de online-ul din România

Cel mai frecvent termen pe care îl veţi regăsi pe twittosfera românească zilele acestea este #draduta. Este un hashtag pe care îl cunosc aproape toţi cei 10.000 de utilizatori Twitter din România. Prescurtarea vine de la numele lui Daniel Răduţă, un tânăr IT-ist de 30 de ani, diagnosticat în septembrie anul trecut cu leucemie.

Povestea lui a făcut înconjurul netului din România în cele peste 100 de articole în blogosferă, în frunte cu blogul personal al lui Daniel, care a adunat peste 22.900 de vizite până în acest moment. Cauza lui pe Facebook are, deasemenea, peste 5.000 de susţinători.

“Nu sunt pregătit încă pentru o mediatizare atât de mare”

“După ce mă fac bine vreau să încerc să fac ceva pentru a sensibiliza în privinţa vulnerabilităţii sistemului”, promite Daniel Răduţă. “Nu mă gândeam că voi avea atât de mulţi prieteni care să îmi sară în ajutor. Momentul a fost foarte surprinzător, am fost foarte plăcut surprins de amploarea pe care a luat-o în online toată campania”, declară acesta pentru REALITATEA.NET. “Acum primesc zilnic mesaje, în principal comentarii pe blog, de susţinere, recomandări. În afară de donaţiile propriu zise, mesajele oamenilor au fost foarte benefice”, recunoaşte acesta.

A acceptat să vorbească cu noi doar pentru că nu suntem de le o televiziune sau de la un ziar. Nu e pregătit încă pentru o mediatizare atât de mare, deşi netul abundă deja de susţinători la adresa lui: “Nu m-am gândit că sprijinul pe care îl primesc e prea mare. Am spus că ar fi puţin cam mult să apar direct la TV sau în ziare, e o mediatizare excesivă. Sunt o persoană căreia nu îi place să fie scoasă în faţa câtorva sute de mii de oameni. Parcă în online e altceva. Îmi dau seama că dacă vreau să strângem toată suma o să fie nevoie şi de nişte apariţii de genul ăsta”.

Coaliţie zânele bune

În spatele lui Daniel, deznădăjduit în primele săptămâni după aflarea diagnosticului, s-au aflat nişte “zâne”, care l-au împins, aproape cu forţa, să continue lupta. Acum vreo două săptămâni, “zâna” principală, Diana Stoleru, a decis să convoace comitetul de “zâne” ca să adune banii de care are nevoie Daniel pentru transplantul de măduvă. De atunci şi până în clipa de faţă, aproape întreg internetul din România s-a aliat pentru a-l ajuta pe Daniel să adune banii pentru operaţia pe care trebuie să o facă în afara ţării.

“Am primit confirmarea de transplant de la medicul lui, într-un chat cu Daniel, acum vreo două săptămâni. Mi-a luat fix 5 minute să mă dezmeticesc şi să-mi chem colega şi prietena, Simona, în sala de şedinţe, de unde l-am sunat pe Dănuţ să ne spună ce avem de făcut. În dimineaţa aia am trimis mail către prietenele mele, zânele”, explică Diana pentru REALITATEA.NET cum s-au pus lucrurile în mişcare.

Pe 30 ianuarie, un mail care începea cu “Dragi zâne, mai în glumă mai în serios, cred că am nevoie să îmi imaginez că noi chiar avem puteri supranaturale” a fost trimis către cele şase zâne. “În aceeaşi zi, sau cel mult a doua zi, ele au postat pe bloguri”, îşi aduce aminte Diana. “Sunt femei inteligente, jurnalişti, conectate cu mulţi oameni. Ne-am gândit la noi, la cum ne-am cunoscut noi, la clubul ăsta care se dorea amuzant, al zânelor. Noi ne-am cunoscut pe Twitter. Şi uite aşa, online-ul a fost ceea ce aveam la îndemână. Am început să tragem de oamenii care ne cunoşteau. Şi n-a trebuit să tragem mult, crede-mă. S-au implicat ei, mai mult decât ne-am aşteptat. Aşa că zi după zi, noi am căscat ochii şi mai tare şi am spus că da, online-ul în România funcţionează mai bine ca orice altceva, că promisiunile nu sunt de ajuns şi că e momentul să strângem rândurile. Şi a mers. Online-ul s-a mobilizat. Noi atât avem în ţara asta care să-ţi poata salva viaţa dacă ai nevoie de un transplant de maduvă de la un donator parţial compatibil: online-ul care salvează vieţi”.

Dovada este că în numai 10 zile s-au strâns deja aproape 49.000 de euro. “Eu zic că săptămâna viitoare putem contacta clinica pentru transplant, şi cu puţin noroc, obţine internarea chiar înainte să adunăm noi toţi banii”, se ambiţionează Diana.

Transplant imposibil în România

Deşi numărul susţinătorilor l-a copleşit şi l-a obosit totodată, Daniel avea o vagă intuiţie despre forţa online-ului: “Lucrez în IT, iar asta m-a făcut să intuiesc puterea online-ului. Bănuiam doar o mică părticică din puterea lui”.

În momentul de faţă, România nu are o bază de date funcţională cu donatori de măduvă osoasă. “Nu se face transplant decât la cei care au un donator înrudit 100% compatibil, ceea ce înseamnă la 25% din totalul pacienţilor. Spre comparaţie, în Italia se fac transplanturi cu donator înrudit parţial compatibil de prin 1995”, explică Daniel pe blogul său. Singura şansă pentru acesta rămâne o operaţie de transplant in străinătate, la o clinică cu expertiză.

Cum puteţi să-l ajutaţi pe Daniel

Dacă doriţi să faceţi o donaţie pentru Daniel Răduţă, aveţi la dispoziţie două conturi deschise la Banca Transilvania:
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX şi RON: RO57BTRL064013HAF02712XX. Mai multe detalii găsiţi pe blogul despre donatiile prin paypal.com

Merită să crezi?

Cu fiecare zi care trece, reperele noastre se risipesc în neant. Oamenii cred tot mai putin în ei însisi si deloc în ceilalti. Iar multi revoltati se îndoiesc chia si de Dumnezeu.
Fiecare dintre noi duce cu el macar o poveste de tradare si de deznadejde. Inevitabil, fiecare dintre noi a îndurat crunta dezamagire de a fi fost tradat de un prieten. Aproape toti purtam cu noi povara de-a fi fost înselati în iubirile noastre, în asteptarile noastre. Si atunci ne ferim sa ne lasam prada iluziei ca ne vom mai face vreodata prieteni pentru toata viata. Ajungem sa ne spunem ca nu mai exista iubire adevarata pe lume, doar indragosteli pentru o vreme, doar relatii de convenienta, mezaliante mai bune decât nimic.
Pâna la urma proasta dispozitie, devenita profesiune, nu e rentabila nici pentru cel care o practica, nici pentru cei care o suporta.
În politicieni nu mai crede nimeni de mult. Discursurile lor sforaitoare ne fac greata si de câte ori vine vorba despre alegeri, nu aud decât oameni care au o singura optiune: sa nu mearga la vot.
Nu mai citim, pentru ca nu ne mai punem mari sperante în cultura. Poezia e dispretuita într-o lume prozaica. Iar stirile de la televizor si din ziare le urmarim cu scepticism, pentru ca stim ca presa e vânduta plus ca nu vezi mai nimic bun sau care sa te mai motiveze sa crezi în parte frumoasa a vietii. Vedem aceleasi figuri obosite, gata sa traga de toate sireturile câte unui tântar pentru a obtine armasarul rating-ului, iar stirile par anume gândite sa ma umple de umoare neagra. Iarna e nemaivazuta, frigul e ucigas, soselele sunt blocate, gripa porcina ne decimeaza, vaccinul e primejdios, somajul e apocaliptic, tara se duce de râpa, criza e cvasi-definitiva. Vestile bune au un ce exotic: aflu, de curând, ca se cumpara în draci (cu 50% mai mult decât anul trecut) bilete de vacanta pentru Venetia si Dubai sau ca Adrian Copilu' Minune a fost primit în masonerie. Dar asemenea evolutii, oricât de promitatoare, n-au forta sa ma remonteze... Situatiunea e dramatica. Dar ce zic „dramatica"? Disperata, mon cher! Albastra!
Care putem zice ca nu s-a mai vazut!
În ultima lui carte tradusa în româneste („Marturisirile unui disident convertit"), Adam Michnik spune, la un moment dat, contemplând ansamblul estului european: „Nimic mai simplu azi decât pragmatismul si cinismul, sau decât disperarea si melancolia".Traim vremuri în care e greu sa mai crezi în ceva. Si totusi, vreau sa ne mai gasim puterea sa mergem mai departe cu rost, împotrivindu-ne derivei. Cred în dragostea mea si în efectele ei tamaduitoare. Cred în forta confesiunii si în miracolele pe care le poarta în miezul lor cuvântele spuse din adâncul inimii. Cred în puterea rugaciunii si în nemarginirea credintei. Cred în frumusetea copiilor si în puritatea sufletelor lor. Cred în onoare si în demnitate. Cred, nebuneste, ca binele va învinge mereu, ca, desi astazi traim vremuri tulburi, se va face, pâna la urma, dreptate în toate…
Eu cred în toate astea, dar tu? Capul sus!
Dar ma întorc si zic: poate omul, asa, peste noapte, sa-si schimbe firea si discursul? Si daca a fi de meserie prost dispus e agasant, a fi de meserie bine dispus e mai bine? Poti sa te scalzi de dimineata pâna seara într-o pâcla bituminoasa si sa zici ca te îmbaiezi în Mediterana? Potrivit ar fi, mai degraba, realismul cinstit. Fara îndârjire, ba, daca se poate, cu un pic de umor. Asta da, asta, cu voia dumneavoastra, se poate încerca.
Sa nu-ti alegi profesia de «prost dispus», pur si simplu nu se merita, pentru ca viata este si asa scurta, bucura-te de ea!