Mai avem timp de o pauză?

Avem nevoie de pauze pentru a-ntelege mai eficient mecanismele lumii in care ne aflam, pentru a ne-ntelege pe noi insine, pentru a gasi solutiile potrivite si a ne pregati elanul necesar unei noi aventuri uluitoare. Insa, cel mai adesea, ni le refuzam, crezand ca suntem mai pragmatici daca facem din alte mii si mii de lucruri prioritati esentiale.

un moment de pauza

Mult timp, pauza mea de liniste si plentitudine se desfasura in cada de baie cu apa fierbinte. “There are a few things a hot bath won’t cure, but I don’t know many of them”. In spatiul acela simteam cum problemele, grijile, furiile se dematerializau, iar eu ramaneam unicul element al unui univers perfect. Mi-era greu sa ma desprind de apa, asa ca repausurile de acest fel se prelungeau pana cand realitatea se facea prezenta din nou, intr-un fel sau altul.

Acum, lucrurile stau diferit. N-am ragazul necesar unei astfel de purificari. Mi-am pierdut impulsivitatea si rabdarea, deopotriva. Asa ca-mi ramane nostalgia unor astfel de momente. Le contemplez, refuzandu-mi tihna pe care mi-ar aduce-o.

Si gresesc enorm.

Tot de ceva timp, incerc sa gasesc o cale prin care un alt moment de repaus sa devina realizabil: un alt fel de mic dejun. Diminetile imi par perfecte pentru a petrece cateva minute departe de spatiul real, intr-o minunata pauza de... tot. Lumea si problemele ei pot suferi o scurta amanare. Realitatea poate fi infruntata 20 de minute mai tarziu, dupa ce bei cafeaua - exact asa cum iti place - privind in gol din fata unei ferestre, in timp ce pe fundal se aude unul dintre cele mai frumoase cantece compuse vreodata.

Va marturisesc ca ii invidiez pe cei care au cultura unei mese de pranz servite departe de birou. Mi se pare ca acele 60 de minute pot schimba cu 180 de grade vietile celor care isi parasesc spatiul de lucru pentru a dejuna, a celor care trecut printre task-urile unei zile de lucru: lunch break. E o ora castigata pentru sine.

Si, oricata rumoare as starni, ii invidiez pe fumatori pentru felul in care, pret de cateva clipe, stiu sa se piarda de tot ce-i inconjoara. Devin atemporali tragand din tigara cu acea patima pe care doar viciatii o au.

Ne sunt mana cereasca pauzele de noi insine cand totul devine apasator, cand lucrurile o iau razna, cand fiecare dialog se transforma intr-un conflict.

Energiile negative se disipeaza cand alegi sa pui pause pe cotidian pentru cateva zile in care nu faci nimic altceva decat sa stai in pat si sa recitesti cartea preferata sau cand te uiti la filme de categoria a doua un weekend intreg, mancand doar junk food. Poti sa evadezi dintr-un astfel de blocaj si sa-ti incarci bateriile la malul marii sau pe creasta unui munte, lasand in urma ce te apasa. E o fuga, o cursa spre linistea din tine.

N-ar fi minunat daca ne-am gasi timp si momente de repaus pentru:
..a avea un somn prelungit, fie si cu 10 minute, in dimineti de iarna cu ceturi laptoase
..a simti caldura unei priviri in metrou, in drum spre serviciu
..a face o surpriza pe saptamana unei persoane dragi
..a asculta zgomotul de aripi al fluturilor din stomac, cand iubim
..a ne vizita parintii si mormintele celor ce nu mai sunt
..a invata pe de rost poezia preferata
..a rade copios la o gluma buna
..a visa cu ochii deschisi
..a privi fotografii
..a ne aminti de copilarie
..a ne juca, oricum ar fi jocul
..a reciti pasajele din cartile preferate
..a aprinde lumanari
..a ne zambi noua insine in oglinda
..a-ti spune ca POTI DACA VREI
..a canta atunci cand la radio e piesa preferata
..a dansa pe aceeasi piesa
..a face planuri

Fitness Emotional

Salut !

Zilele astea am remarcat că multă lume are benzina pe terminate – adică nivelul de entuziasm, energie și vitalitate e la cote mici pentru mulți dintre cunoscuții mei…

O fi de la fluctuațiile de temperatură sau de la schimbarea de anotimpuri…???

Nu stiu !

Ce știu este însă mecanica “punerii în stare” !

In acest articol vreau să îți ofer 5 modalități prin care poți să îți îmbunătățești starea emoțională, energia și vitalitatea în orice moment ai nevoie de asta. Și nu e doar pentru tine. E și pentru cei dragi ție, mai ales pentru copiii tăi (dacă ai) care “te iau de odihnit” de cum intri pe ușă.

Așadar, chiar dacă nu ai nevoie chiar în acest moment de energizare, pune articolul bine să îl găsești când îți va trebui !

Iată cele 5 metode:

Schimbă-ți gândirea

Modalitatea principală prin care îți menții o stare negativă este dialogul interior neproductiv:

• “Nu mă simt bine”
• “De ce mi se întâmplă tocmai mie”
• “Vai și-amar de capul meu”

Dacă îți spui astfel de lucruri e dificil să te simți bine.

Așa că schimbă-le, folosind întrebări:

• “Cum pot să îmi schimb starea ?”
• “Cum vreau să mă simt de fapt ?”
• “Ce e bine în legătură cu ceea ce mi se întâmplă”

Chiar dacă efectul nu va fi imediat, te poți folosi de astfel de mesaje interioare ca să declanșezi procesul de trecere de la disconfort la confort.

Schimbă focalizarea atenției

Observă care sunt lucrurile cărora le dai atenție. Ești cumva atent la stimulul care ți-a generat starea de disconfort ? Ești în continuare atent la amintirile neplăcute care te mențin în starea neproductivă ? Schimbă-le ! Gândește-te la viitor, la cum vrei să se schimbe lucrurile în bine sau mută-ți atenția către oameni pozitivi care te pot scoate din starea actuală.

Schimbă- ți fiziologia

Aceasta este probabil cea mai rapidă metodă de schimbare a stărilor de disconfort. Pur și simplu plimbă-te sau fă flotări sau cântă. Orice modificare a felului în care te miști (inclusiv a felului în care îți miști mușchii gurii când zâmbești !) este benefică pentru modificarea stării prezente. Și funcționează aproape de fiecare dată.

Schimbă felul în care respiri

Dă-mi voie să te întreb ceva: De câte ori ai respirat profund astăzi ?
Dacă ești ca majoritatea oamenilor, probabil că niciodată în mod conștient. Respiră profund de 20 de ori și vezi cum te simți după aceea. S-ar putea să îți placă !

Schimbă contextul

Uneori suntem extraordinar de tributari mediului în care ne aflăm. Facem asocieri între elemente de mediu și stările pe care le trăim. De exemplu, o fotografie așezată pe birou ne poate aminti de o persoană dragă. La fel de “bine”, un tablou așezat într-un birou ne poate trezi amintiri neplăcute dacă l-am vizualizat de mai multe ori în vreme ce ne simțeam inconfortabil. Schimbarea fizică a mediului poate fi antidotul unei stări neplăcute pentru că elimină acea asociere. Așadar, schimbă mediul…. ieși din birou si du-te în parc, ia masa în oraș cu cineva drag, etc…

Cele 5 metode descrise mai sus funcționează excelent mai ales luate împreună.
Le poti combina cum vrei, pentru că până la urmă contează rezultatul, nu ordinea pașilor…

Totuși, ca o sugestie pentru tine, ai putea alege să combini metode din categoria “minte” și respectiv “trup”, așa cum reiese din figura de mai jos.

Dacă mă întrebi pe mine… eu prefer să încep cu schimbarea contextului și a fiziologiei, pentru că acestea par să funcționeze cel mai rapid la situațiile de zi cu zi.

În concluzie:

Schimbă-ți starea în care te găsești și vei obține mai multă energie. Folosește energia în folosul tău și al celorlalți și vei obține mai multă fericire.

Restul e…

Inspiratie !

Iisus, Shell si Tweety

Ce legatura este intre cele trei substantive proprii? Ce legatura are intemeietorul crestinismului, simbolul bunatatii si al iubirii de aproape, cu o companie petroliera si o pasare galbena rupta din desenele animate? Desi pare greu de crezut, una foarte stransa, una foarte apropiata, cel putin in spatiu...

Toate cele trei "personaje" sunt agatate de oglinda retrovizoare a automobilului condus de o duduie. Care - iart-o, Doamne, ca nu prea stie ce face! - nu sesizeaza nimic nelalocul lui. Daca, acum 2010 ani, Iisus era rastignit intre doi raufacatori, iata-L, acum, rastignit intre un deodorant de masina si un canar de plus. Nu se stie caruia dintre cei doi "insotitori" ii va spune ca va pasi impreuna cu El pe poarta Raiului dar, la cum demareaza duduia, se pare ca si ea ar fi o candidata... serioasa.

Dincolo de grotescul alaturarii, dincolo de infioratoarea lipsa de bun-simt, dincolo de indignarea sau mila pe care ti-o starneste fata asta, uitandu-te la ea, parca ai vedea-o numai buna pentru rolul principal dintr-un banc foarte bun...

Cica o domnisoara aflata la volanul automobilului propriu statea la semafor. Ca din pamant, in dreptul geamului lasat pe jumatate, ii apare un copil al strazii care ii cere o tigara. Draguta din fire, amabila si generoasa, domnisoara ia pachetul de tigarete "pai", scoate una si i-o intinde copilului strazii. Semaforul arata verde asa ca domnisoara pleaca. La urmatoarea intersectie, iar rosu la semafor. Opreste. Nu trec doua secunde ca, in dreptul geamului, apare acelasi copil al strazii, cu aceeasi rugaminte. Ii mai da o tigareta si, cand se face verde, tipa pleaca mai departe. La urmatoarea intersectie, iar rosu, iar oprire. Din nou, pustiul apare la geam si ii cere o tigara. Din ce in ce mai mirata, tipa ii intinde tigareta si, cand se face verde, demareaza. La urmatorul semafor, tot pe rosu, micul... print al strazii apare din nou si ii zice: "Tantiii, hai mai da-mi o tigara! Si, daca-mi dai si zece lei, iti arat si pe unde sa iesi din sensul giratoriu..."

Puterea de a o lua de la capat

Asa cum zice ANCA DUMITRESCU : Cand esti tanar, nu stai prea mult sa cantaresti deciziile pe care le iei. Te arunci cu capul inainte si astepti sa vezi ce-o iesi. Daca e rau sau bine, de asta nu iti poti da seama decat atunci cand risti. Dar cand deja te afli la o anumita varsta, cat curaj mai ai sa tragi linie si s-o iei de la capat?

Fiecare dintre noi, cu mici exceptii, s-a obisnuit cu o cale standard de urmat in viata: mergi la scoala, termini o facultate, cu putin noroc si un master, iar daca nu ar fi criza asta nenorocita, poate ca si un loc de munca nu ar fi atat de greu de obtinut.

Ok. Hai sa zicem ca pana la urma ai si un job, castigi un salariu cat de cat decent. Urmatorul pas? Te gandesti la o familie, o sotie iubitoare, poate copii, o casa a voastra, sa nu fi nevoit sa stai cu soacra.

Sa zicem, in contextul cel mai fericit, ca toate acestea s-ar putea concretiza.

Si uite asa ai o sotie frumoasa, desteapta, muncitoare. 2 copii adorabili si niste socri minunati. Si intr-o dimineata te trezesti ca nu asta ti-ai dorit de la viata: ca nu mai suporti sa mergi 8 ore la serviciu 5 zile pe saptamana, ca iti urasti costumul si cravata cu care esti obligat sa te imbraci zilnic, ca seful e tot mai greu de suportat, iar sotia a devenit doar o piesa in tot acest puzzle, un element in plus in rutina zilnica.

O iubesti, poate. Iti iubesti cu siguranta si copii. Nu ai putea trai fara ei. Dar totusi.... exista acest “dar” care te roade. Te roade zilnic, ca un vierme, pana cand incepe cu adevarat sa manance din tine. Te gandesti ca poate viata ta ar fi avut un alt parcurs daca nu ai fi mers la ASE doar cu gandul ca dupa vei obtine un job bine platit si era cu totul altceva daca faceai istorie asa cum ti-ai dorit mereu, desi toata lumea iti spunea ca ai sa mori de foame cu istoria-n brate.

Te uiti in jur si vezi aceleasi lucruri zilnic, iesi pe balcon si il privesti pe vecinul din blocul de vizavi cum isi incoarda muschii la soare si ii zice sotiei “ fa, adu si mie o bere si da mai tare maneaua aia”.

Uite asa iti amintesti poate de bursa in straintate pe care ai refuzat-o ca sa nu fii departe de sotie si alte compromisuri cu care ai fost de acord, cu gandul la un viitor “bine” comun. Si de aici rasar problemele. Incepi sa regreti ce n-ai facut, incepi sa injuri sistemul cretin in care traiesti, pe Boc, pe Basescu, pe Iliescu si pe multi altii cu “escu”, te enervezi pe sotie, desi motivele sunt puerile, te deranjeaza pana si copii care se joaca de-a v-ati ascunselea prin casa. Cica fac dezordine. Tu, care esti cel mai dezordonat om din lume, care pana acum te enervai la maxim pe sotie cand iti facea observatie ca iti lasi lucrurile prin toata casa. Spuneai ca ”doar prostii sunt obsedati de curatenie, ca n-au alta ocupatie”.

Acum te afli intr-un moment de cumpana si nu prea stii cum sa-l gestionezi. Asta nu te-a invatat nimeni la scoala. Te simti legat de maini si de picioare, mai rau ca la carcera. E acel moment in care ori tragi linie, iti faci o introspectie dura si incerci sa te autodepasesti, ori ramai blocat asa pe veci, ca un resort intr-o masinarie groteasca. Mingea e la tine, tu decizi ce poti face cu ea mai departe.

Nu o sa vin cu sfaturi sau indemnuri pentru astfel de situatii. Nu vreau sa fac pe psihologul. Doar ca mi-ar placea sa stiu cati dintre noi ar avea puterea ca in astfel de momente sa recunoasca gravitatea problemei, sa nu o ascunda sub pres cu gandul ”lasa ca trece, e doar o faza”. Multe casnicii au fost distruse din astfel de motive. Iar lipsa de comunicare cred ca e cel mai mare inamic.

Eu una recunosc, nu stiu cat curaj as avea sa afirm cu voce tare problemele care ma rod, sa mi le asum. Sa spun asta e problema, e a mea si mi-o accept. Din pacate, noi oamenii suntem plamaditi dintr-un aluat mai ciudat, printre ale carui ingredinte se numara si lasitatea. La unii in proportii mai mari, la unii mai putin. Cinste celor din urma.

A vorbi deschis si sincer despre problemele tale e un prim pas spre rezolvarea lor, dar nu suficient. Al doilea e ca tu sa crezi ca se poate si altfel. Sa inchei o etapa din viata, dar sa incepi cu fruntea sus alta, indiferent de varsta la care ai ajuns. Cunosc oameni trecuti de prima tinerete care au facut asta, dar e necesar mult curaj si o doza de “ je m’en fiche-ism”.

Tu ai putea s-o iei de la capat in momentul in care viata te duce pe un drum gresit?

P.S: Desi articolul trateaza subiectul din perspectiva unui barbat, la fel de bine in rolul lui se poate afla si o femeie.Mi-a fost doar mai usor sa scriu asa,nu-mi dau seama bine de ce. Poate ca invers m-as fi simtit mai vulnerabila.

Ştii care este diferenţa dintre un Venit de 500 euro şi unul de 5,000 de euro?

NU ESTE DOAR DE UN ZERO!

Daca citesti acest mesaj sunt sanse mari sa fii un om caruia i se potriveste in buna masura urmatoarea descriere:

Munca depusa de-a lungul anilor te-a ajutat sa devii un bun expert in domeniul tau, un expert respectat de ceilalti din bransa, de cei apropiati si de majoritatea clientilor tai.

Chiar daca te afli inca pe drumul catre varf si nu esti cel mai bun expert in domeniul tau, vreau sa te felicit pentru ceea ce ai realizat pana acum si cred ca meriti mai mult decat o recunoastere verbala a muncii tale!

La fel ca si tine... pe drumul meu de a deveni un bun expert am preferat in multe cazuri sa renunt temporar la parti importante ale vietii... de la relatii si familie pana la bani si confort.

Probabil ca daca as putea sa ma intorc in timp acum 14 ani cand mi-am inceput cariera... as face diferit multe lucruri... iar unul dintre ele, cred ca al doilea ca importanta, ar fi sa invat mult mai devreme cum sa transform munca mea in bani!

Sa transform munca mea intr-un venit lunar substantial care sa ma motiveze si mai mult sa devin Cineva, în primul rând pentru mine şi pentru familia mea.
CLICK AICI pentru a citi continuarea Soluţiei găsite de mine!

Cum sa influentezi cu VAK

Ai vazut vreodata un agent de vanzari de automobile care nu-si lasa potentialul client sa porneasca motorul? Poate ca nu a inteles cat de important este pentru acel client sa auda acel zgomot infernal in showroom. Poate va speria toti oamenii din birouri. Dar pentru acel client potential auditiv poate insemna diferenta dintre “Grozava masina! O vreau!” si “Aha… mai vorbim.” Decizia de cumparare se ia folosind sistemul reprezentational preferat. Vei spune: “Hei! Serviciile sunt intangibile! Nu le poti vedea, auzi sau simti!” Corect. Asa este. Am o intrebare pentru tine: daca nu le poti vedea, auzi sau simti atunci cum stii ca ele totusi exista? Simplu. Un vanzator abil de asigurari a reusit sa-ti DESENEZE prin comunicare toate beneficiile pe care le vei avea dupa ce vei semna polita. Probabil el te-a BAZAIT la cap pana ti-a SUNAT BINE ceea ce a avut sa-ti comunice. Este posibil sa-ti fi spus ca acea polita ITI VA LUA O PIATRA de pe inima in momentul in care vei sti ca esti in siguranta. In plus, ea iti VA DA O SENZATIE DE BINE sa stii ca economisesti o parte din banii tai. Ti-au facut o IMAGINE CLARA despre ce VORBESC aici?Observa paragraful anterior. Cuvintele scrise cu majuscule sunt cuvinte si expresii specifice sistemelor reprezentationale. Nu conteaza atat de mult ceea ce vinzi. Conteaza cum stii sa vorbesti pe limba celuilalt si cum sa-i desenezi o imagine clara despre produsul/serviciul tau. Cum afli sistemul reprezentational preferat al clientilor tai? Acest lucru desi pare complicat, este in esenta foarte simplu. Secretul este sa asculti si sa vezi ce face persoana din fata ta. Oamenii in mod curent folosesc expresii aferente celor cinci simturi. In plus, limbajul corpului exprima usor aceste preferinte. Unii vor spune mai tot timpul: “nu vad ce vrei sa-mi zici”, “uite ce vreau sa-ti zic!”, “e limpede pentru tine?”. Acestia, “vizualii”, au o tentinta de a respira foarte amplu, obisnuiesc sa stea cu spatele drept si cu pieptul un pic in fata pentru a putea respira din partea superioara a corpului, din torace. Totodata ei au tendinta sa priveasca foarte mult in sus (fie stanga, fie dreapta) in timp ce vorbesc. Foarte posibil este ca ei sa si gesticuleze aratand diverse “lucruri” (care sunt in capul lor, de fapt) in directia in care se uita - de obicei in sus. Tei vei trezi ca auzi de la oameni lucruri de genul: “asta nu-mi suna deloc bine!”, “n-am de gand sa-ti cant in struna”, “chestia asta e ca o muzica fina la urechile mele”. Ei sunt “auditivii” si probabil te vor scoate din sarite (daca nu esti ca ei) cata muzica gasesc ei in viata asta. Ei au tendinta de a respira egal, la nivelul diafragmei. Nu sunt cu capul in nori asa cum dau impresia vizualii. Privesc lumea drept. De multe ori te surprind pentru ca se uita in alta parte si nu au contactul vizual cu tine. Totusi, ei sunt cu urechile ciulite la ceea ce vrei sa le zici - iar acest lucru se vede evident din pozitia capului. Nu gesticuleaza atat de mult ca vizualii. Sunt si persoane care te vor toca la cap cu expresii “ciudate”: “nu ma mai freca la cap!”, “asta mi-a lasat un gust amar”, “nu ma dau in vant dupa filmele siropoase”, “asta imi gadila simturile”. Aceste persoane sunt “kinestezicii” si sunt, statistic, cele mai putin numeroase dintre noi. Ei experimenteaza viata punand mana pe ea, mirosind-o si gustand-o. Cum fac asta? Nu stiu… intreaba-i! Kinestezicii respira adanc, grav, din abdomen si par mai mereu cazuti pe ganduri. Privesc in jos de cele mai multe ori si tind sa dea impresia unui vizual ca ar fi suparati. Nu sunt… pur si simplu doresc “sa stea in ei”, sa simta experienta. Ei gesticuleaza foarte putin. Sunt de obicei persoane linistite, calme. Le place sa mearga apasat prin viata. Acum ca stii cum poti identifica sistemul reprezentational preferat, care este urmatorul pas? Daca vrei sa influentezi, trebuie sa vorbesti pe limba interlocutorului. Nu te poti duce intr-o tara straina si sa te astepti ca locuitorii de acolo sa vorbeasca pe limba ta! In marketing este la fel. Un spot publicitar contine suficiente informatii de natura vizuala - produsul, culorile, lumina, grafica si asa mai departe. Contine o coloana sonora. Insa este foarte greu pentru cumparator sa “simta” produsul. Chiar si un vizual ar dori sa miroasa prajiturile la care se face reclama la televizor. Depinde, asadar, si de produs si cum anume se ia decizia de cumparare pentru el. In ce moment se vinde produsul? Se vinde la televizor? La radio, in revista? In magazin, pe raft sau trebuie sa fie un agent de vanzari care sa-l vanda? Nu stiu. Depinde de produs si de clientul potential. Cu siguranta nu vei ajunge la momentul luarii deciziei de cumparare daca nu vei sti sa transmiti informatia pe limba si pe placul clientului. Te provoc. Fii atent la cum se promoveaza produsele in jurul tau. VAK, pe scurt, sunt concepte integrante ale “Marketingului Neuro-Lingvistic”. Sunt curios cum poti identifica in advertising folosirea acestor principii. Data viitoare cand vezi un spot publicitar actual sau mai vechi, ia un minut si analizeaza-l: 1. Care este sistemul reprezentational pe care se merge cel mai mult spotul? V, A sa K? 2. Ce imagini, sunete si emotii apar in experienta ta pe masura ce observi spotul la televizor? 3. Cumperi? Cand si de ce? Care este lucrul care te face sa cumperi? 4. Daca tu ai fi brand manager, ce imbunatatiri ai gasi la spot? Cum ai folosi si mai bine VAK? Mai am un ultim secret pentru tine. Cand nu stii ce fel de clienti ai, cum cumpara ei produsul tau (vizual, auditiv sau kinestezic), fa ceea ce face Coca-Cola: vorbeste si si. Adica si vizual, si kinestezic si auditiv. Vei crea experiente bogate si vei atinge corzile sensibile ale multor oameni. Stii sloganul Coca-Cola “un gust care ma priveste”? Crezi ca este doar o coincidenta? Coca-Cola incearca sa vanda un produs prin excelenta kinestezic (o bautura carbogazoasa) comunicand pe doua canale: kinestezic si vizual. Crezi ca vizualii vor aprecia lucrul asta? Absolut!

Istoricul Adam Burakowski despre atmosfera din Polonia

Istoricul Adam Burakowski despre atmosfera din Polonia: "Climat de doliu, de unitate nationala, oamenii s-au adunat la palatul prezidential, nimeni nu trage o concluzie politica"

Istoricul Adam Burakowski, de la Radioul Polonez, descrie, intr-un interviu pentru HotNews.ro, atmosfera din Polonia si semnificatiile tragediei aviatice de la Smolensk.

E un climat de doliu national, oamenii s-au adunat la palatul prezidential, au iesit pe strada cu steaguri nationala si simboluri religioase
- Este o atmosfera de unitate nationala si nimeni nu trage acum nici o concluzie politica din asta. Pentru ca doi puternici candidati pentru presedintie au murit in acest accident tragic.
- Din punct de vedere al elitei politice, da, este un Katyn doi pentru Polonia. La Katyn a fost treaba sovieticilor iar la Smolensk a fost un accident tehnic, din punct de vedere politic sunt deosebiri foarte mari.

Iata aici cele mai importante declaratii din interviul cu Adam Burakowski
(doctor in stiinte politice, conferentiar la Institutul de Studii Politice al Academiei de Siinte a Poloniei si director – adjunct al Sectiei Externe a Radioului Polonez)

- Este cea mai mare tragedie din ultimii 30 de ani, o tragedie de acest gen a fost numai legea martiala din 89
- Acum a murit nu numai presedintele Kaczynski si sotia lui, ci si 88 de oameni din elita politica a tarii
- E un climat de doliu national, oamenii s-au adunat la palatul prezidential, au iesit pe strada cu steaguri nationala si simboluri religioase
- Este o atmosfera de unitate nationala si nimeni nu trage acum nici o concluzie politica din asta. Pentru ca doi puternici candidati pentru presedintie au murit in acest accident tragic. Trebuie sa organizam alegeri anticipate in doua luni si jumatate
- Toata lumea vorbeste numai despre asta si nimeni nu stie ce se intampla, la ce ne putem astepta in viitor, pentru ca au murit foarte importanti oameni politici
- Acum nu putem sa spunem mai mult decat stim, ca e un accident tragic, dar trebuie sa adaugam ca era un avion foarte vechi care nu era intr-o stare tehnica foarte buna. Dar trebuie sa aflam care vor fi rezultatele anchetei
- Din punct de vedere al elitei politice, da, este un Katyn doi pentru Polonia. Nivelul puterii acestor oameni care au murit la Smolensk este cel mai inalt. La Katyn a fost treaba sovieticilor iar la Smolensk a fost un accident tehnic, din punct de vedere politic sunt deosebiri foarte mari.

sursa: Dan Tapalagă, HotNews.ro

"In urma cu 70 de ani, la Katin, sovieticii au eliminat elitele poloneze. Astazi, elita poloneza a pierit, in timp ce se deplasa pentru a aduce un omagiu polonezilor ucisi in 1940 "Lech Walesa, fost presedinte al Poloniei

Doliu pentru un PREŞEDINTE!

Acest blog este în doliu, în memoria unui PREŞEDINTE!

Nu pot să judec, dar poate să-mi fie teamă că ceva se întâmplă.
Mă întreb şi eu : CE SE ÎNTÂMPLĂ DOAMNE?
Oare de ce în Polonia se vede doar un singur cuvânt?
KATASTROFA

Personal îmi este frică, tocmai pentru că a murit un PREŞEDINTE care nu deranja, care vroia doar PACE şi o dezvoltare sănătoasă.

Rămâne ca TIMPUL să-mi arate ce se întâmplă cu această lume în care am nefericirea să supravieţuiesc.

Nu-mi rămâne decât să mă rog pentru poporul polonez şi în special pentru cei care au rămas în urma acestei TRAGEDII, văduviţi şi mutilaţi, pentru ca altora să le fie bine şi comod.

DOAMNE, te rog să faci dreptate în MAREA TA DRAGOSTE!

Tragedie? DUMNEZEU să facă dreptate!

Vezi aici imagini LIVE de la tragedia care a trăznit Polonia!

ULTIMA ORA:

A fost gasită una din cutiile negre ale avionului prezidential prabusit in Rusia

Agentia rusa RIA Novosti anunta ca echipele de anchetatori rusi au gasit deja una din cutiile negre ale avionului prezidential polonez prabusit la Smolensk. Reamintim ca in catastrofa aviatica din Rusia a murit presedintele polonez Lech Kaczynski. Primele ipoteze arata ca ar fi vorba despre o eroare de pilotaj, pe fondul cetii dense din zona aeroportului.

Purtatorul de cuvant al Procuraturii generala a Rusiei, Marina Gridneva, a declarat ca, potrivit unei prime versiuni, avionul presedintelui polonez s-a lovit, in manevra de aterizare, de varful copiacilor.

Presa rusa scrie ca pina la sosirea echipei guvernamentale de ancheta, cadavrele nu vor fi scoase din avionul ars.

"Dimineata, la Smolensk a fost o ceata deasa. Echipajul a fost indemnat sa aterizeze la Minsk sau Moscova. Asta ar fi creat unele neplaceri, dar cand este vorba despre primii oameni ai tarii, securitatea trebuie sa fie pe primul plan. Echipajul a ales alta varianta", a decalrat pentru Vzgliad presedintele Fondului pentru politici eficiente, Gleb Pavlovski.

Inamicul personal, Amânarea

De curând, am fost întrebat : De câte ori nu te-ai trezit într-un loc, când tu trebuia de fapt să fii în altul? De câte ori nu ai zis că trebuie să faci ceva, şi apoi „te-ai luat cu altele” şi ai uitat? (sunt doar două întrebări care indică o problemă foarte răspândită, dar şi foarte serioasă) Nu… nu zăpăceala, ci amânarea. Dat fiind că este o mare problemă, am decis să o pun pe tapet, iar împreună să o disecăm şi de ce nu să o învingem. Mi-a plăcut provocarea Alinei Kartman, te provoc şi pe tine.

Varianta oficială

Are vreun rost să definim amânarea? Doar o cunoaştem prea bine… Ei bine, vom vedea că definiţia acestui fenomen este importantă, pentru că, după modelul matematic, în datele problemei găsim răspunsul la aceasta. Psihologii spun că amânarea este un tip de comportament evitant, caracterizat prin reprogramarea acţiunilor pentru un timp în viitor. Amânarea este considerată a fi un mecanism de reacţie şi rezistenţă la anxietatea asociată demarării sau finalizării unei sarcini sau a unei decizii.

De ce amânăm?

Psihologul David Allen crede că amânarea are mult de-a face cu o imagine de sine negativă şi cu anxietatea. De asemenea, se spune că cei care au tendinţa de a amâna, au un tip de gândire orientat mai mult spre exprimarea visurilor şi a dorinţelor pentru perfecţiune, decât spre o abordare realistă a obligaţiilor şi a potenţialului lor.

Alţi psihologi, cum ar fi James Mazur, pun amânarea pe seama unei impulsivităţi (concept opus autocontrolului sau stăpânirii de sine). Mazur nu considera că ar exista vreo legătură între amânare şi anxietate, ci era de părere că totul depinde de mediul care exercită presiuni asupra individului cu tendinţă de amânare.

Totuşi… de ce amânăm?

Principalul motiv al amânării este teama.

Teama de eşec te poate determina să amâni să te ocupi de un lucru care ţi se pare prea dificil şi, în acelaşi timp, nici să nu faci ceva pentru a te instrui ca să îndeplineşti cu succes sarcina.

Teama de succes poate părea la prima vedere o teamă fictivă, însă există persoane care suferă de pe urma acestei frici. Astfel de oameni se tem că, dacă se ocupă de o sarcină la potenţialul lor maxim, vor atinge o performanţă deosebită, care va ridica aşteptările celor din jur cu privire la ei. Acest nivel înalt al aşteptărilor ar îngreuna desfăşurarea sarcinilor viitoare. Alte persoane amână temându-se că succesul i-ar transforma în oameni reci sau răi.

Teama de responsabilitate – nu eşti dispus să-ţi asumi responsabilitatea care derivă dintr-o acţiune pe care ar trebui să o realizezi.

Teama de a pierde autonomia poate conduce pe mulţi să amâne îndeplinirea unei responsabilităţi. Aceşti oameni refuză să se ocupe de o anumită sarcină, pentru că amânarea le dă sentimentul că încă deţin controlul asupra desfăşurării evenimentelor, în timp ce conformarea cu mersul unei sarcini le-ar limita libertatea.

Teama de singurătate îi împinge pe unii oameni să nu se ocupe de activităţile lor solitare, pentru că aceasta i-ar izola de semeni. Ea poate apărea sub forma unei amânări atât de lungi, încât este nevoie de intervenţia unei alte persoane pentru a rezolva sarcina.

Teama de implicare emoţională poate constitui şi ea un motiv de a amâna. Unele persoane se tem atât de tare că o activitate îi va lega emoţional de alţi oameni, încât amână pornirea acelei activităţi, de parcă ar putea să o evite la nesfârşit. Amânarea poate pune o barieră între tine şi ceilalţi prin faptul că, adoptată ca politică de viaţă, creează haos, ceea ce îi ţine pe alţii la distanţă.

Teama de realitate - teama de nu te confrunta cu adevărul sau cu starea actuală a faptelor.

Ce se poate face?

Dacă ai obiceiul să amâni începerea unei activităţi, asumarea unei responsabilităţi sau rezolvarea unei probleme, începe prin a inventaria domeniile unde înregistrezi cele mai multe scăpări. Apoi încearcă să observi ce argumente îţi aduci singur în favoarea amânării. Să zicem că ai identificat cauza şi argumentele care o susţin. Acum trebuie să treci la fapte.

Iată trei sfaturi pentru a combate tendinţa de a amâna:

1. Segmentează-ţi activităţile în sarcini cât mai mici şi acordă fiecăreia un termen limită, luându-ţi o distanţă de rezervă faţă de el.

2. Dacă amâni pentru că îţi place agitaţia provocată de lucrul pe ultima sută de metri, poţi face ceva mai puţin riscant pentru succesul lucrării tale (de orice natură ar fi ea). Poţi face din termenele limită un factor de risc. Stabileşte-ţi „termene extreme” şi străduieşte-te să le respecţi, ca şi cum întreaga sarcină ar depinde de asta.

3. Combate-ţi miturile. Dacă te păcăleşti singur spunându-ţi că nu poţi face treabă pentru că nu este destulă curăţenie, gândeşte-te de două ori. Chiar aşa să stea lucrurile?

În copilărie, credeam că în spatele uşii de la sufragerie se ascunde un broscoi mare şi verde care vrea să mă mănânce. (Clişeu… ştiu.) Cumva se născuse în mintea mea ideea că, dacă ţin ochii strâns închişi, când îi voi deschide, broscoiul nu va mai fi acolo. Dincolo de povestea uşor penibilă, ceea ce vreau să scot în evidenţă este faptul că amânarea nu e o problemă a adolescenţei sau a tinereţii, este un mecanism pe care ni-l consolidăm încă din copilărie, ceea ce îl face greu de combătut. Însă acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze ci, din contră, să ne motiveze să avem mai multă răbdare cu noi înşine şi să nu renunţăm până nu învingem în lupta contra monstrului de după uşă.

Un Paşte adevărat

Nu ştiu cât contează că eşti ortodox, catolic, ateu, protestant, neo-protestant sau de orice altă religie dacă , acum, cu ocazia sărbătorii Sfintelor Paşte care se apropie vei ţine cont de un singur lucru.

Nu trebuie să crezi, nu trebuie să faci cruce, să te spovedeşti sau să pupi o icoană pentru asta. Întreaga însemnătate, a sărbătorii cât şi a vieţii, stă în textul din Ioan 3:16, din Sfânta Scriptură. El sună aşa: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viaţă veşnică”.

Deci până la urma urmei totul se reduce la dragoste, de aceea cred că nu conteaza ce religie ai, sau dacă nu ai, pentru că fiecare dintre noi are nevoie de dragoste. Fiecare tinde către Dragostea LUI mai ceva decât spre un izvor rece şi curat într-o zi arzătoare de vară. Nu contează în ce forma o primim, dar viaţa noastră este lipsită de sens fără ea.

Oricât ne-am păcăli că nu contează şi afirmăm că putem compensa lipsa ei cu bani, reuşite profesionale sau orice altceva, adevărul este că fără dragoste viaţa e mai pustie. Iar fără acea Dragoste mântuitoare viaţa însăşi se termină la marginea gropii.

Bine ar fi dacă acum cu această ocazie minunată a Paştelui am putea să ne oprim din iureşul de zi cu zi, din agitaţia cotidiană, să scăpăm de stres şi să stăm un moment să reflectăm, să oferim şi să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă dragostea. Dacă vom reuşi asta, scopul acestei sărbători va fi atins, iar lumea va fi mai bună, nu doar pentru o zi ci pentru totdeauna.

Ca o pledoarie pentru Dragoste o să vă mai aduc aminte nişte vorbe tot din Sfânta Biblie, care se regăsesc la 1 Corinteni 13.

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încat să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit”.

Vă doresc o Sfântă Sărbătoare Pascală plină de Dragoste!

Doar 6 dintre motivele pentru care femeile înşeală

Deşi atunci când vorbim de infidelitate ne gândim în primul rând la bărbaţi şi femeile înşeală la fel de mult ca aceştia. Însă din cu totul alte motive. Uneori pentru că se simt singure, alteori trădate sau câteodată vor pur şi simplu să fie în centrul atenţiei. Află 6 dintre motive pentru care femeile calcă strâmb.

1. Caută atenţie şi afecţiune
De obicei, femeile nu înşeală neaparat pentru că nu au parte de sex acasă, cu partenerul stabil. Dar ele simt foarte bine diferenţa între sex şi dragoste. Trădarea lor are legătură cu lipsa afecţiunii şi atenţiei din partea acestuia. Vor să se simtă iubite şi apreciate, vor să fie pe primul loc pe lista lor de priorităţi, iar dacă aceasta nu se întâmplă atunci devin nesigure şi caută o „confirmare''.

2. Sunt în căutarea perfecţiunii
Femeile înşeală pentru că ele întotdeauna vor ceva mai bun şi/sau mai mult. Ele pot găsi în mod constant greşeli la partenerul lor. De cele mai multe ori sunt nemulţumite de partener pentru că sunt nemulţumite de ele însele. Este tipic uman să căutam sau să cerem fără să oferim în egală măsură, deşi ideal ar fi să oferim înainte de a cere.

3. Din răzbunare
De multe ori femeile înşeală pentru că se simt rănite. Femeile sunt maestre în arta răzbunării. Femeia consideră ca sexul cu un alt bărbat este cea mai grea pedeapsă pe care o poate aplica partenerului care a rănit-o. Acest mecanism de pedepsire pleacă de la teama sau „convingerea'' că au fost înşelate, deşi ar fi corect să analizăm înainte de a aplica astfel de pedepse, scutindu-ne de o grămadă de neplăceri pentru ambele părţi.

4. Din singurătate
Femeile îşi trădează partenerul atunci când simt că relaţia este pe final, că ceva nu mai merge, dar nu au curajul necesar să îi pună capăt. Se simt singure, neînţelese şi ... îşi caută înţelegerea în braţele altui bărbat. Reacţie valabilă pentru ambele sexe, deşi mult ai uşor şi comod ar fi să se comunice în cuplu.

5. Vor să fie în centrul atenţiei
Multe femei sunt disperate după atenţie. Cu cât le admiră mai mulţi bărbati, cu atâta se simt mai împlinite. Uneori, de fapt de cele mai multe ori, nu înşeală în adevăratul sens al cuvântului, dar dacă ea devine centrul universului partenerului ei, sunt cele mai multe şanse să nu mai caute atenţia şi admiraţia altor bărbaţi.

6. Din lipsă de încredere în sine
De multe ori femeile se simt neglijate de partener şi îşi pierd încrederea în sine. Ca să şi-o recapete, caută compania altor bărbaţi. Dacă au succes, se simt iar sigure pe farmecele lor, şi uneori uită să se mai întoarcă acolo de unde a plecat. Acest ultim punct are o legătură cu cele de mai sus, iar concluzia nu este în altă parte decât la tine.

Trăim într-o societate monogamică, cerem de la partenerul nostru exclusivitate şi cu toate acestea, se întamplă să dăm piept cu infidelitatea. Este foarte greu s-o acceptăm însă ea nu marchează neaparat moartea relaţiei.

Un semnal de alarmă pentru femei ar fi că oamenii de ştiinţă au descoperit că bărbaţii sunt în stare să indentifice o femeie care îşi înşeală partenerul în 9 din 10 cazuri de înfidelitate. În plus, ei au mai mult succes şi când vine vorba să-ţi dea seama dacă partenerele lor umblă cu „cioara vopsită''. Astfel, bărbaţii ajung să vadă infidelitatea şi acolo unde nu este. Iar oamenilor de ştiinţă li se pare logică această descoperire întrucât bărbaţii, spre exemplu, nu pot fi niciodată siguri dacă, copilul rezultat în urma relaţiei este sau nu al lor. Bărbaţii presupun că au mai multe de pierdut în acest joc. Când partenera este infidelă, ei pot pierde oportunitatea de a se reproduce şi se pot trezi că îşi investesc resursele în copilul altui bărbat.

Indiferent de care parte a nefericitului eveniment eşti, cred că ar fi bine să acorzi atenţie următoarelor aspecte :

• nu lăsa să te domine primul impuls
• analizaţi împreună subiectul celor întâmplate
• descoperiţi motivul infidelităţii
• evită eternele reproşuri
• PUNCT şi ... de la CAPĂT
  

Divorţul, consecinţa căsătoriei?

Sunt tot mai frecvente căsătoriile cu persoana care ne trebuie, nu cu cea care trebuie. Căsătoria cu omul nepotrivit face ca simbioza familiei să fie tot mai departe de împlinire. Deşi societatea nu a renunţat la stigmatizarea divorţului, excepţia a devenit o regulă.

Concepţiile diferite în viaţa de familie pot fi un factor de creştere şi dezvoltare, dar atunci când divergenţele degenerează în opţiuni individualiste care nu pot fi negociate, tornadele maritale îi aruncă pe soţi în pragul divorţului. Analiştii caută indicatorii pragmatici pe care se pot construi strategii de prevenire a divorţului şi terapii eficiente. Cercetarea porneşte de la o serie de întrebări fundamentale: „Căsătoria este bazată în principal pe dragoste sau pe susţinere materială? Pentru care dintre indivizi iubirea are cea mai mare importanţă? Care sunt problemele care conduc la divorţ - dispariţia iubirii, nepotrivirea partenerilor sau motive mai pragmatice, precum dificultăţile financiare? Există diferenţe în modul în care privesc aceste lucruri femeile şi bărbaţii, tinerii şi vârstnicii, cei de la oraş şi cei de la sat"[1]?

De la vis la realitate

Totul începe cu un „Da" rostit cu fermitate, care angajează în tonuri emoţionale şi fierbinţi încrederea în frumuseţea, misterul şi extazul dragostei pentru tot restul vieţii. Acceptarea necondiţionată reciprocă este visul de la care orice cuplu îşi începe aventura mariajului. În etapa de început a vieţii în doi, depozitul afectiv este de dimensiuni oceanice. Ajunşi fără prea mare efort pe piscul cel mai înalt al fericirii, cei doi parteneri cred că nu vor coborî vreodată de acolo. Şi totuşi, pentru multe cupluri, vine ziua în care, odată cu trezirea la realitate, aurul rugineşte în ciuda oricărei prognoze. De obicei, dezintegrarea relaţiei începe şi se desfăşoară gradual, aproape imperceptibil. Nici separarea emoţională şi nici cea fizică, ulterioară, nu se instalează deodată. În cele mai multe cazuri, căsătoria suferă un proces lung de deteriorare a relaţiei, proces care se întinde pe luni şi chiar ani de zile.

Potrivit datelor European Values Survey 2008, centralizate de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, 63% dintre respondenţi s-au pronunţat împotriva divorţului, cifrele indicând în România o intoleranţă ridicată, faţă de alte ţări europene. În ciuda acestui fapt, datele INS arată că, în 2007, rata divorţurilor era de 1,69 la mia de locuitori, în condiţiile în care, în acelaşi an, se înregistra o căsătorie la mia de locuitori. Devine astfel evidentă contradicţia flagrantă între ceea ce se spune şi ceea ce se întâmplă în realitate. Anual se înregistrează 37.000 de divorţuri[2].

La sfârşitul anului 2007 erau înregistrate mai multe divorţuri decât căsătorii. Conform datelor furnizate de INS, se constată o frecvenţă mai mare a divorţului la cuplurile cu vârste cuprinse între 30 şi 39 de ani. Cauzele sunt multiple, de multe ori, în spatele motivelor invocate în instanţă fiind ascunse alte motive, neexprimate, dar esenţiale în stabilirea diagnosticului real.

Partea vizibilă a gheţarului

„Cele mai importante motive pentru care partenerii divorţează, cumulând mai mult de jumătate dintre menţiuni, sunt în ordine - violenţa, alcoolismul, infidelitatea şi încetarea iubirii între cei doi... Interesant este că, deşi iubirea a fost menţionată drept cea mai importantă condiţie pentru o căsătorie fericită, absenţa ei nu determină o atitudine la fel de categorică, părerile fiind mai degrabă împărţite: 57% o consideră motiv de divorţ, 43% nu. Infidelitatea este mai des menţionată, considerându-se, probabil, că implică şi lipsa iubirii. Condiţiile imanente relaţiei, nepotrivirea de caracter şi nepotrivirea sexuală sunt considerate motive de divorţ numai de aproximativ o treime dintre subiecţi. Dificultăţile materiale, lipsa copiilor, neînţelegerile privind treburile casnice sau cu rudele nu sunt pentru marea majoritate a persoanelor intervievate motive de divorţ"[3].

Acestea sunt însă doar cifre. În spatele statisticilor, divorţul implică oameni reali, cu suferinţe reale, cu visuri şi speranţe spulberate. Iar dincolo de cauzele de divorţ oferite de rapoarte şi statistici, există o cauză la fel de reală, care ţine de profunzimea fiinţei umane, despre care puţini vorbesc: valorile morale şi spirituale absolute! Ele configurează caracterul şi stabilitatea iubirii în cuplu.

Motivul conflictului și al destabilizării relației este, prin urmare, însăși „fericirea” gresit înțeleasă, egoistă, care pretinde fără să ofere.

Absolutizarea propriei păreri duce la control şi violenţă; nerecunoaşterea defectelor personale şi incapacitatea de a le depăşi conduc la alcoolism iresponsabil; implicarea într-o relaţie extraconjugală duce la evitarea efortului de a reface legătura maritală fracturată. Toţi aceştia sunt factori care conduc spre decizia irevocabilă: Divorţ! Iubirea dintre cei doi este dizolvată de conflict în care se caută învinovăţirea şi deprecierea celuilalt prin subminarea valorii partenerului. Cât despre atât de des invocata „nepotrivire de caracter", Paul Tournier scria: „Pretinsa nepotrivire de caracter este un mit inventat de jurişti, pentru a pleda în favoarea divorţului, şi o scuză comodă pe care o invocă soţii pentru a-şi acoperi eşecul. Eu nu cred că există nepotrivire de caracter, ci lipsă de înţelegere şi greşeli care pot fi îndreptate, dacă se doreşte acest lucru"[4] .

Ion Barladeanu, fost paznic, gropar sau necalificat la Casa Poporului

Angelina Jolie a fost impresionata de viata artistului roman Ion Barladeanu, fost paznic si gropar, acum prezent la Paris pentru a-si expune colajele. Actrita a stat in compania artistului, pret de doua ore.

Ion Barladeanu este protagonistul tulburatorului film documentar regizat de catre Alexandru Nanu ''Lumea vazuta de Ion B.''. Prin intermediul acestuia, i-au fost prezentate actritei Angelina Joile extraordinara poveste a lui Ion Barladeanu si creatiile artistului, iar Jolie a dorit neaparat sa-l cunoasca personal, ceea ce s-a si intamplat.

Cei doi au stat de vorba despre arta si filme si au facut cateva poze impreuna. Angelina Jolie si-a exprimat admiratia sincera fata de artist si dorinta de a pastra legatura cu acesta, aflam de pe pagina de Facebook a lui Ion Barladeanu.

"Ma simt de parca m-as fi nascut din nou. Ca un print. Un om sarac poate ajunge print, dar se poate si intoarce de unde a plecat", a declarat Barladeanu, vizibil impresionat de efervescenta din jurul expozitiei sale la Paris.

Artistul roman a mai spus ca, indiferent de ce spune lumea, ii place in continuare sa manance sandwich-uri si placinte, noteaza un coditian britanic de mare tiraj Guardian

“Este nascut in 1946 si de mai bine de treizeci de ani a evitat sa devina un "cetatean onorabil". Pe vremea comunismului a schimbat toate muncile posibile. La douazeci de ani pleaca din satul sau natal (Zapodeni, judetul Vaslui) si incepe sa munceasca la stuf in Tulcea sau docher in Constanta. In Bucuresti este pe rind gropar, taietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului. Dupa 1989 traieste din resurse marginale ocupindu-se ca un free lancer de selectarea gunoiului intr-o curte de bloc de pe strada Mosilor si face mici servicii locatarilor. Nu isi intemeiaza o familie si nu se mai angajeaza”, relateaza www.artline.ro.

Viata lui Ion Barladeanu s-a schimbat in urma cu doar doi ani, moment in care curatorul Dan Popescu de la galeria bucuresteana H’ART, a descoperit lucrarile acestuia si a apreciat talentul extraordinar al lui Barladeanu - "Nea Ionica" - cum ii spun cunoscutii.

Povestea artistului Ion Barladeanu este relatata in documentarul “Lumea vazuta de Ion B.”, o productie HBO Romania si Alexander Nanau Production, care a primit si o nominalizare la Premiile Gopo 2010.

Deschiderea oficiala a expozitiei montate de catre galeria de arta Anne de Villepoix Paris, are loc astazi. Galeristul Dan Popescu anunta, tot pe pagina de Facebook, ca pregateste si in Romania o mare expozitie dedicata artistului, care va fi vernisata in luna aprilie. Lucrari de Ion Barladeanu pot fi vazute la Galeria H'Art.

Dragostea si consecintele ei

Ti se intampla si tie, si mie, si lor. Iubirea apare, brusc, in vietile noastre, ne ia mintile, ne lichefiaza genunchii, redescoperim luna februarie, pralinele, ursuletii de plus, pe Meg Ryan si Parisul. Dragostea trece prin stomac, dar si pe la primarie, psihologi, avocati, judecatori sau notari.

Dragostea la primarie

In multe cazuri, declaratia de dragoste se transforma in declaratie de casatorie. Trebuie facuta in scris, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unde se va incheia casatoria. Se mai alatura o serie de documente si, in cel mult, 10 zile el si ea devin sot si sotie. Premizele, la fel ca in comediile romantice sunt la “la bine si la rau” si “pana cand moartea ne va desparti”.

Dragostea: The End

Un scriitor francez ar spune ca intreaga euforie nu dureaza nici mai mult, nici mai putin de trei ani. Optimist, sa spunem. Altii cred ca durata de viata a minunilor este trei zile, iar iubirea este un lucru foarte mare.
Asadar, cand roiul de fluturi din abdomen se transforma in intoxicatie alimentara, trebuie gasit remediu. In prim plan, apare doctorul. Nu, nu gastroenterolog si nici macar cardiologul, ci doctorul de relatii, terapeutul.

Dragostea isi muta cuibul pe o canapea si incepe sa povesteasca

Terapia de cuplu este o solutie pentru a scapa de tensiunea din cuplu. Desigur, nu intotdeauna rezultatele sunt cele asteptate. Multe persoane vad in terapie o modalitate prin care se pot face intelesi de celalat. Ignorand rolul de mediator al psihologului, nu se poate gasi o cale de mijloc. Ambii parteneri trebuie sa intealeaga ca rezolvarea problemelor le apartine numai si numai lor, nu unei terte persoane.
Dar dragostea poate fi usor infranta de criza de cuplu cand lipseste rabdarea si capacitatea de a exprima ceea ce o persoana simte cu adevarat. O atitudine negativista nu ajuta, dar nici tratamentul superficial aplicat celuilalt, relatiei sau sedintei de terapie nu este de vreun ajutor.

Dragostea isi muta cuibul in biroul unui avocat si pretinde

Drama continua atunci cand unul din parteneri ia decizia divortului, facand ca ruptura sa devina definitiva. Specialistii considera ca exista implicatii emotionale intense atunci cand un cuplu nu hotaraste sa divorteze de comun acord. Din acest motiv, este recomandata asistenta unui avocat, chiar daca legea nu impune acest lucru.
Pregatirea unui divort presupune multa munca prin rezolvarea unor chestiuni standard, dar si a intrerpretatii unor elemente ce tin de fiecare mariaj in parte. Este inceputul unei razboi a doua foste roze. Trebuie stabilite detalii precum: impartirea bunurilor, incredintarea minorilor sau pensia alimentara. De asemenea, este momentul in care lucrurile, deja sunt dureroase, pot deveni urate.
Pe scurt: amintirile frumoase ajung la tomberon, ciocolata devina matraguna, ursuletii de plus bate de baseball, Parisul devine Irak, iar Meg Ryan joaca in filme horror.
Furie, disperare si, din nou, furie. Avocatii pregatesc terenul pentru batalia finala, cu extrema minutiozitate, si negociaza la sange un posibil armistitiu.

Dragostea isi muta cuibul in sala de judecata

Presiunea psihologica se amplifica in momentul in care stii ca un necunoscut se pronunta asupra vietii tale, iar tu nu poti decat sa ii asculti concluzia. Si in fata Curtii lupta dintre viitorii fosti soti exista acuze duse la extrem sau riposte puerile.
Cu cine vor ramane copii? Cat va plati pensia alimentara? Cine ia casa? Cand va putea vizita copiii? Mai vrea sa-i poarte numele? La astfel de intrebari magistratul trebuie sa ofere raspunsuri si/sau solutii.
Desigur, divortul poate fi si un act unilateral cand ambii soti consimt ca sfarsitul oficial al casatoriei reprezinta cea mai buna solutie. In acest caz, divortul poate fi pronuntat numai pe baza acordului ambilor soti, daca, pana la data cererii de divort, a trecut cel putin un an de la încheierea casatoriei si nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Cei mai multi dintre cei care divorteaza aleg sa o faca prin acordul partilor, ceea ce scurteaza procedura juridica la mai putin de un an.
In Romania, sunt pronuntate din ce in ce mai multe divorturi. Conform informatiilor furnizate de INS, in penultima luna a lui 2009, la nivelul intregii tari, la oficiile de stare civila s-au inregistrat 7.036 casatorii (4,0 casatorii la 1.000 locuitori), in scadere cu 8.236 casatorii comparativ cu octombri. Prin hotarari judecatoresti definitive s-au pronuntat 1.740 divorturi (0,99 divorturi la 1.000 locuitori), cu 91 mai multe.

Dragostea isi muta cuibul in alta sufragerie

Fiecare porneste pe calea sa cu stampila de “ex” in acte si pe frunte. La inceput, drumul e anevoios. Pe langa depresii in forme variate, acomodarea cu noua locuinta, cresterea copiilor sau intretinerea acestora, cei care au trecut printr-un divort trebuie sa se agate, intr-un fel sau altul, de speranta ca nu vor sfarsi singuri.
Cu toate astea, un mariaj esuat nu poate fi un impediment puternic cand dragostea isi face, din nou, aparitia. Oricat de multe masuri de siguranta ti-ai lua, te doboara mai repede decat gripa de sezon si redescoperi orasul dragostei, ciocolata, luna indragostitilor si pe Meg Ryan.
O a doua casatorie presupune mai multa maturitate, mai multa intelepciune, caci din greselile celei dintai au fost multe lucruri de invatat. Chiar daca ai capul in nori, un picior ramane pe pamant. Daca esti la mai mult de a doua casnicie te poti gandi la testament.

2010 VALENTINE'S DAY

Odată cu cea de-a doua săptămână a lui februarie, tarabele şi vitrinele se umplu până la refuz cu inimioare, restaurantele îşi îmbracă meniurile în straie afrodisiace, cluburile fac petreceri pentru îndrăgostitele perechi, iar sălile de concerte găzduiesc show-uri pentru acelaşi public al lui Cupidon.
Poate mai mult decat oricand, in preajma zilelor speciale, asa cum este si sarbatoarea Sf. Valentin, te simti incurajat sa te prezinti cat mai bine in fata partenerului tau si, daca sentimentele sunt mutuale, celalalt te va oglindi imediat, trecand amandoi ca prin farmec intr-un taram magic unde nu mai exista grijile sau urateniile vietii cotidiene.
Indiferent de varsta, intr-o asemenea perioada se pot cauta resurse suplimentare de energie, care sa recreeze o atmosfera romantica, atat de potrivita cu spiritul acestei sarbatori. Nu va fi, sigur, de ajuns ca doar unul dintre parteneri sa depune eforturi in acest sens, dar cineva tot trebuie sa dea startul pana la urma. Si iata si cateva idei orientative pentru aceia dintre dvs. care stau mai slab la capitolul inspiratie:
Pentru barbati
- Planuiti o iesire romantica in oras, aranjand dinainte mici surprize care sa o incante pe toata durata intalnirii si care sa ii creeze o stare de relaxare si buna-dispozitie; - Nu uitati de buchetul obligatoriu de flori, care trebuie sa insoteasca cadoul de Sf. Valentin; - Pe cat posibil in mare secret, decorati dormitorul si camera de zi cu accesorii romantice, care sa sporeasca farmecul iesirii inopinate din oras si sa o deschida complet catre dumneavoastra din punct de vedere sentimental; - Alegeti fara graba doar muzica care stiti sigur ca ii face mare placere si incercati sa mentineti si un fundal sonor placut si adecvat sarbatorii de Sf. Valentin; - Daca stiti ca ii place sexul mai mult decat discutiile tarzii si platonice, atunci aranjati totul discret in asa fel incat sa nu va mai deranjeze nici copiii, nici telefoanele si nici vecinii sau rudele grijulii; - Daca pur si simplu ati uitat complet de ziua Sf. valentin si vi se aduce aminte subtil de aceasta, nu va pierdeti cu firea, luati o pauza, adunati-va gandurile si treceti repede si organizat la niste masuri de "criza", cautand scuze pentru a iesi putin la cumparaturi si a face macar in al 12-lea ceas o surpriza binevenita si intru totul neasteptata.
Pentru femei
- Cadourile sunt foarte iubite si de barbati, deci nu uitati sa le oferiti ceva de Sf. Valentin, dar plusati mai mult pe aspectul practic al cadoului, astfel incat sa nu dati gres in alegerea facuta; - Daca vi se ofera o iesire romantica in oras, nu uitati sa fiti si voi inspirate si sa ii propuneti un popas in locurile care stiti ca ii plac, fie la clubul de noapte, fie la un concert sau, de ce nu, chiar acasa, in intimitatea dormitorului; - Alegeti-va special pentru aceasta zi o tinuta de exterior sexy si pe gustul dvs., dar nu uitati sa adaugati si mici accesorii de tipul lenjeriei intime, care sa permita incheierea cu succes a serii; - Zambiti cat mai des, relaxati-va si uitati pe moment de orice problema, bineinteles daca nu e cu adevarat de maxima urgenta; - Renuntati la telefonul mobil macar de Sf. Valentin pentru ca adevarul este ca mobilul e orice numai accesoriu romantic nu, iar barbatii urasc sa fie mereu intrerupti de tot felul de "amici" care suna exact cand reusesc si ei sa stabileasca un contact mai profund cu iubita, care sa permita comunicarea reala, de la suflet la suflet; - In sfarsit, gatiti si decorati masa intr-un ton romantic si sarbatoresc, dar nu uitati sa nu va hraniti prea bine "veveritoiul" pentru ca nu va mai fi bun de nimic dupa aceea si se va pravali ca intotdeauna in fata televizorului, asteptand placid sa inceapa un film bun sau programul de sport preferat.
Cel mai important , pana la urma, este SA VA IUBITI MULT, SINCER SI LA MAXIM!

Daniel Raduta: O viata salvata de online-ul din România

Cel mai frecvent termen pe care îl veţi regăsi pe twittosfera românească zilele acestea este #draduta. Este un hashtag pe care îl cunosc aproape toţi cei 10.000 de utilizatori Twitter din România. Prescurtarea vine de la numele lui Daniel Răduţă, un tânăr IT-ist de 30 de ani, diagnosticat în septembrie anul trecut cu leucemie.

Povestea lui a făcut înconjurul netului din România în cele peste 100 de articole în blogosferă, în frunte cu blogul personal al lui Daniel, care a adunat peste 22.900 de vizite până în acest moment. Cauza lui pe Facebook are, deasemenea, peste 5.000 de susţinători.

“Nu sunt pregătit încă pentru o mediatizare atât de mare”

“După ce mă fac bine vreau să încerc să fac ceva pentru a sensibiliza în privinţa vulnerabilităţii sistemului”, promite Daniel Răduţă. “Nu mă gândeam că voi avea atât de mulţi prieteni care să îmi sară în ajutor. Momentul a fost foarte surprinzător, am fost foarte plăcut surprins de amploarea pe care a luat-o în online toată campania”, declară acesta pentru REALITATEA.NET. “Acum primesc zilnic mesaje, în principal comentarii pe blog, de susţinere, recomandări. În afară de donaţiile propriu zise, mesajele oamenilor au fost foarte benefice”, recunoaşte acesta.

A acceptat să vorbească cu noi doar pentru că nu suntem de le o televiziune sau de la un ziar. Nu e pregătit încă pentru o mediatizare atât de mare, deşi netul abundă deja de susţinători la adresa lui: “Nu m-am gândit că sprijinul pe care îl primesc e prea mare. Am spus că ar fi puţin cam mult să apar direct la TV sau în ziare, e o mediatizare excesivă. Sunt o persoană căreia nu îi place să fie scoasă în faţa câtorva sute de mii de oameni. Parcă în online e altceva. Îmi dau seama că dacă vreau să strângem toată suma o să fie nevoie şi de nişte apariţii de genul ăsta”.

Coaliţie zânele bune

În spatele lui Daniel, deznădăjduit în primele săptămâni după aflarea diagnosticului, s-au aflat nişte “zâne”, care l-au împins, aproape cu forţa, să continue lupta. Acum vreo două săptămâni, “zâna” principală, Diana Stoleru, a decis să convoace comitetul de “zâne” ca să adune banii de care are nevoie Daniel pentru transplantul de măduvă. De atunci şi până în clipa de faţă, aproape întreg internetul din România s-a aliat pentru a-l ajuta pe Daniel să adune banii pentru operaţia pe care trebuie să o facă în afara ţării.

“Am primit confirmarea de transplant de la medicul lui, într-un chat cu Daniel, acum vreo două săptămâni. Mi-a luat fix 5 minute să mă dezmeticesc şi să-mi chem colega şi prietena, Simona, în sala de şedinţe, de unde l-am sunat pe Dănuţ să ne spună ce avem de făcut. În dimineaţa aia am trimis mail către prietenele mele, zânele”, explică Diana pentru REALITATEA.NET cum s-au pus lucrurile în mişcare.

Pe 30 ianuarie, un mail care începea cu “Dragi zâne, mai în glumă mai în serios, cred că am nevoie să îmi imaginez că noi chiar avem puteri supranaturale” a fost trimis către cele şase zâne. “În aceeaşi zi, sau cel mult a doua zi, ele au postat pe bloguri”, îşi aduce aminte Diana. “Sunt femei inteligente, jurnalişti, conectate cu mulţi oameni. Ne-am gândit la noi, la cum ne-am cunoscut noi, la clubul ăsta care se dorea amuzant, al zânelor. Noi ne-am cunoscut pe Twitter. Şi uite aşa, online-ul a fost ceea ce aveam la îndemână. Am început să tragem de oamenii care ne cunoşteau. Şi n-a trebuit să tragem mult, crede-mă. S-au implicat ei, mai mult decât ne-am aşteptat. Aşa că zi după zi, noi am căscat ochii şi mai tare şi am spus că da, online-ul în România funcţionează mai bine ca orice altceva, că promisiunile nu sunt de ajuns şi că e momentul să strângem rândurile. Şi a mers. Online-ul s-a mobilizat. Noi atât avem în ţara asta care să-ţi poata salva viaţa dacă ai nevoie de un transplant de maduvă de la un donator parţial compatibil: online-ul care salvează vieţi”.

Dovada este că în numai 10 zile s-au strâns deja aproape 49.000 de euro. “Eu zic că săptămâna viitoare putem contacta clinica pentru transplant, şi cu puţin noroc, obţine internarea chiar înainte să adunăm noi toţi banii”, se ambiţionează Diana.

Transplant imposibil în România

Deşi numărul susţinătorilor l-a copleşit şi l-a obosit totodată, Daniel avea o vagă intuiţie despre forţa online-ului: “Lucrez în IT, iar asta m-a făcut să intuiesc puterea online-ului. Bănuiam doar o mică părticică din puterea lui”.

În momentul de faţă, România nu are o bază de date funcţională cu donatori de măduvă osoasă. “Nu se face transplant decât la cei care au un donator înrudit 100% compatibil, ceea ce înseamnă la 25% din totalul pacienţilor. Spre comparaţie, în Italia se fac transplanturi cu donator înrudit parţial compatibil de prin 1995”, explică Daniel pe blogul său. Singura şansă pentru acesta rămâne o operaţie de transplant in străinătate, la o clinică cu expertiză.

Cum puteţi să-l ajutaţi pe Daniel

Dacă doriţi să faceţi o donaţie pentru Daniel Răduţă, aveţi la dispoziţie două conturi deschise la Banca Transilvania:
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX şi RON: RO57BTRL064013HAF02712XX. Mai multe detalii găsiţi pe blogul despre donatiile prin paypal.com