sâmbătă, 15 aprilie 2017

Sărutul josnic al trădării

Ce fel de copil este acela care deși spune în toata lumea că își iubește Tatăl, în fiecare zi își lovește Părintele sau de câte ori are ocazia nu ezită să nu-i bată un cui în palmă? Fiecare poate răspunde în dreptul său, așa cum fiecare găsește să fie risipitor și de multe ori să uite cât de bine este acasă la tata, în ascultare.
Totuși, atunci când copilul risipitor se întoarce acasă, Tatăl îl zărește de departe. Căci aşa este Dragostea, are privirea și răbdarea antrenate. Copilul a fost îmbrăţişat de Tatăl care “l-a sărutat mult”. Un sărut al iertării. O pildă despre dragostea Tatălui ceresc care cuprinde în braţe copiii risipitori, pe care-i sărută cu dragoste de părinte. Un sărut al iertării. Un altfel de sărut.

Iuda se apropie să îl îmbrăţişeze pe Isus şi îl sărută. Un sărut josnic, semn al trădării. Cât de subtil se transformă lumea și cum se schimonosește prin simboluri istoria vie a omenirii. Sub un sărut colcăie o inimă întunecată. Aşa e omul, dar mă rog ca noi să nu fim așa. Omul poate zâmbi, poate vorbi frumos, te poate îmbrăţişa, dar inima să-i fie rea, în spatele ambalajului și al marketingului de calitate să mocnească o inimă neagră înconjurată de duhoare..
Astfel Isus a ajuns în agonia morţii, moment în care privirea Lui îmbrățisează chipurile celor din jur. Îi răsuna în urechi şoaptele vrăjmaşului: Pentru ei vrei Tu să mori? Merită ei atâta suferinţă? Legiuni de demoni aţâţau mulţimea care arunca ocara asupra lui Isus. Îngerii şi toată oștirea cerească stăteau înmărmuriți cu ochii atinţiti spre Isus, cu atenţia îndreptată spre Tatăl aşteptând un semn pentru a izbăvi din chin pe Neprihănitul Isus... dar Tatăl tace.
Pe vremea asta, cam în aceeași zi, ucenicii stăteau ascunşi în case. Dincolo de uşile închise era o zi a tăcerii, ca și acum dealtfel. Atunci stăteau din alte motive, dar tot ascunși stăm și acum. Avem diverse îndeletniciri, cu ouă, cu prăjituri, cu încinsele cuptoare sau aglomeratele galantare din care lipsește Mântuitorul și Sacrificatul Isus. Preoții își sărbătoreau Paștele atât de drag lor. Cu pioşenia caracteristică fariseilor se apropiau de un Dumnezeu care le lăsase porunci şi legi pe care le ştiau și le puteau mula în favoarea lor. Bine că nu mai era larmă și nimeni care să le conteste autoritatea. Le era bine că nimeni nu mai tulbura oamenii cu învățături care loveau în ei ca nişte bice. Lucrurile intraseră în normal. În cotidianul pe care îl ştiau şi îl controlau. Parcă este atât de simplu să ne bucurăm de darurile aduse de iepuraș, daruri ce nu ne obligă la nimic și care nu ne fac să ne răscolim conștiința.
Azi noi, și la vremea aia Pilat, Irod și toate autoritățile, stăm liniștiți. Nimeni și nimic nu tulbură liniştea cetăţii. Cerul tace. Dumnezeu tace. Tăcerea stăpânește peste tot. O tăcere în care vorbeşte doar frica, dar pentru că suntem îmbuibați de păcate, vocea ei nu răzbate dincolo de noi. Frica preoţilor, frica ucenicilor, frica oamenilor vechi și frica noastră. Totul era pierdut. Fără speranţă. Tăcere aparentă. Nu mai este nimic de spus pentru că Hristos Domnul este în mormântul păzit cu străşnicie. Aceasta a fost ziua de sâmbătă, ziua a șaptea, o zi a tăcerii atunci care azi a devenit o zi a pregătirilor de Paște.

Iubitul meu cititor, ISUS a venit pe acest pământ întunecat de păcat pentru a revela lumina dragostei lui DUMNEZEU, pentru a fi "DUMNEZEU este cu noi!”
Întreaga însemnătate, a sărbătorii cât şi a vieţii, stă scris cu litere de aur în Sfânta Scriptură, el sună aşa: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viaţă veşnică”.

Nu avem nevoie de iepurași sau de păgânele ouă roșii însoțite de ghiftuiala neomenească pentru a ne bucura de darul acesta extraordinar al mântuirii. Fiecare dintre noi este un dar minunat de la Dumnezeu atât pentru familia noastră, cât şi pentru ceilalţi oameni. Amintește-ți întotdeauna asta, mai ales atunci când vântul rece al îndoielii şi al deznădejdii va sufla peste noi, căci fiecare are propria tristeţe sau cumpănă în viață şi are nevoie de compasiunea semenilor.

Singurul vehicul către DUMNEZEU este ritmul iubirii dintre oameni. - Petre Țuțea

Alege să fii bun şi ajutăţi semenii - mai ales dacă sunt slabi, temători sau dacă sunt copii. Ca o pledoarie pentru Dragoste, căci Dragostea a fost cea care L-a convins pe EL să tacă, o să mai aduc aminte nişte vorbe tot din Sfânta Scriptură, care se regăsesc la 1 Corinteni 13.
“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încat să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit”.

Recapitulând, realizăm că lumea a vorbit VINERI iar Dumnezeu a tăcut şi a suferit prin Fiul Său moartea pe cruce. Apoi lumea a tăcut SÂMBĂTĂ, în ziua a șaptea, zi în care Dumnezeu a tăcut şi El, la fel întreaga creațiune. Temelia creștinismului s-a întărit atunci când Dumnezeu a vorbit DUMINICĂ prin ÎNVIERE. A fost ziua în care toţi cei care L-au crezut au început să vorbească:”Hristos a înviat! - Cu adevărat a înviat!”.

Tu cel ce ai rămas în ziua de vineri a neamului omenesc, lasă mercantilismul cu iepurii, sacrificiile inutile de animale nevinovate, cu ouăle lui păgâne și ghiftuiala nesănătoasă și vino la sărbătoarea iertării şi a învierii. Adu-ți aminte de cât este de minunat să dăruiești chiar și din ce nu ai, să trăiești oferind semenilor ceea ce tu ai vrea să primești astfel făcând Rai, pe lumea aceasta, din inima ta.
Așadar să rămănem în sărbătoarea ÎNVIERII pentru toată viaţa noastră.

Îți doresc o Sfântă Sărbătoare a Învierii plină de Dragoste!

Pace vouă!

Un comentariu:

  1. ]mi plce pledoaria , citatul din c\ntarea c\ăntă[rilor, primele forme ale literaturii erotice,e frumos, chiar nu l,am citit de mult timp,,,,,, mulţumesc,,,

    RăspundețiȘtergere