A fost odată ca niciodată Pământul !

Imaginaţi-vă o lume în care modificarea mediului ameninţă sănătatea oamenilor, siguranţa fizică, nevoile materiale şi coeziunea socială. Este o lume flagelată de furtuni tot mai puternice şi mai dese şi ameninţată de un nivel al mării în creştere. Unii oameni se confruntă cu inundaţii masive, alţii îndură secete severe. Extincţia speciilor are loc la rate fără precedent. Apa curată este tot mai puţină, inhibând activitatea economică. Degradarea solului pune în pericol vieţile a milioane de oameni. Aceasta este chiar lumea de azi. _{Raportul ONU Global Environment Outlook 2007}

Activitatea umană – agent patogen

Unii o contestă, alţii încearcă s-o integreze în ordinea cosmică, dar pentru cei mai mulţi încălzirea globală este un fenomen cert şi patologic, având cauze nenaturale.

Scepticii insistă că temperaturile actuale sunt la fel de mari precum cele de acum 1.000 de ani. Nu aceasta au dezvăluit şi „arhivele” meteo din ultimii 1.300 de ani: oamenii de ştiinţă au analizat inelele copacilor, coralii, compoziţia straturilor inferioare ale calotelor glaciare şi a sedimentelor şi au stabilit că temperaturile în emisfera nordică au fost aproape constante vreme de 1.000 de ani, după care, prin epoca industrială, au început subit să crească la cote neegalate nici măcar în perioada caldă din Evul Mediu. Concluzia: temperaturile din ultimele decenii sunt neobişnuit de mari.

Să fie pur şi simplu mari, în acord firesc cu minimele şi maximele activităţii Soarelui, aşa cum încearcă să contrapună din nou scepticii? Pe parcursul unui ciclu solar de 11 ani, demarcat de un maxim şi, respectiv, un minim al activităţii solare, radiaţia emisă de soare se modifică cu aproximativ 10%, fenomen ce se resimte automat şi la nivelul climei terestre. Însă investigaţiile ştiinţifice nu au putut stabili decât o nesemnificativă relaţie între variabilitatea solară şi evoluţia recentă a temperaturii globale. Nu este vorba de cursul natural al lucrurilor, ci de o bulversare a sistemului climatic terestru. Potrivit Raportului din 2007 al Comisiei Interguvernamentale pentru Modificarea Climei (IPCC2007), încălzirea din ultimele decenii a fost excepţional de rapidă în comparaţie cu schimbările climatice din ultimele două milenii şi constituie efectul net global al activităţii umane, în special arderea de combustibili fosili, din 1750 până în prezent. Prin emisia de gaze cu efect de seră, mai ales CO2, oamenii au modificat compoziţia atmosferei. „Cea mai mare parte a creşterii temperaturii medii globale, începând cu secolul al XX-lea, se datorează foarte probabil creşterii observate a concentraţiei de gaze cu efect de seră antropogene” (IPCC2007). În sistemul de notare IPCC, „foarte probabil” se traduce printr-o certitudine mai mare de 90%.

Planeta are febră!

Climatologii de la Institutul Goddard de Studii Spaţiale, NASA, au stabilit că cei mai calzi cinci ani din ultimul secol au survenit toţi în ultima decadă. Cota încălzirii globale în ultimii 100 de ani a fost de 0,80C, din care 0,60C numai în ultimii 30 de ani. La început a fost lent, însă din 1975 fenomenul s-a accelerat cu 0,220C pe decadă.
Specialiştii cred că, în următorii 20 de ani, doar emisiile antropogene de gaze cu efect de seră cumulate în secolul al XX-lea vor susţine tendinţa deja ascendentă a încălzirii globale cu încă 0,10C pe decadă. Pentru secolul al XXI-lea, studiile IPCC anticipează o încălzire cu 1,10C până la 6,40C.

Din punctul de vedere al naturii, omul este un fenomen nimicitor

Urmările încălzirii induse de om sunt resimţite global la nivelul sistemelor fizice şi biologice.

Ca urmare a alterării regimului căderilor de precipitaţii, rezervele de apă dulce sunt compromise cantitativ şi calitativ. Deja în lume patru din zece oameni se confruntă cu problema insuficienţei apei potabile, iar efectele acestui fapt se regăsesc în statisticile cu privire la epidemiile de malarie, holeră, diaree şi alte afecţiuni declanşate de consumul de apă contaminată şi care anual fac milioane de victime. Până în 2020, problema apei se va acutiza şi mai mult în Africa, Australia şi Noua Zeelandă şi multe insule mici; până în 2030, se va diminua drastic debitul bazinelor hidrologice din centrul, sudul Europei, Sudul, Estul şi Sud-Estul Asiei, America de Nord şi Latină.Tot mai obişnuite vor deveni zilele şi nopţile cu temperaturi anormal de ridicate, la fel şi valurile de căldură. În ultimii 50 de ani, s-a înregistrat o diminuare a numărului şi a intensităţii zilelor friguroase, cu amplificarea perioadelor toride. Un caz notabil recent îl constituie valul de căldură ce a lovit Europa în 2003, făcând peste 70.000 de victime (World Disasters Report, 2007).
Leon Fuerth, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea George Washington şi fost consilier la Casa Albă, în probleme de securitate naţională, afirma că una dintre consecinţele presiunii crescânde asupra graniţelor şi resurselor naturale va fi şi un fel de luptă de clasă internaţională, cu naţiunile bogate blindându-şi graniţele în faţa valurilor de refugiaţi. „Ori de câte ori se instaurează frica, cu sau fără asistenţă politică, aceasta poate conduce la luarea de măsuri severe împotriva unui grup de oameni consideraţi o ameninţare.”
Depinde doar de tine, cum te pregatesti si ce vei face de aici incolo; gandeste-te de care parte a granitelor vrei sa faci parte!