căutare personalizată

miercuri, 4 martie 2009

Ziua in care au aflat ce este criza (partea a 2 a)

„Să munceşti şi deodată să nu mai ai nimic..."

Ruxandra Tonciu  lucra de ceva vreme la o firmă de intermediere pentru leasing auto, când - să tot fi fost prin octombrie - şeful ei a anunţat, vădit abătut, că s-a terminat cu afacerea lui. Ce-i drept, curentul şomajului trăgea de pe la geamurile companiei încă de prin august 2008. Când contractele şi însuşi „publicul-ţintă" al afacerii intermediate de oameni ca Ruxandra - brokeri - au început să devină din ce în ce mai străvezii, mai „subţiri", până ce, în cele din urmă, au dispărut.

Astfel, surpriza poate să nu fi fost atât de mare când Ruxandra Tonciu (37 de ani), mamă a unui fiu de 15 ani, ab solventă de Economie, s-a văzut în situaţia de a semna cereri de angajare pe la agenţii de plasare a forţei de muncă. Însă jena situaţiei nu a fost chiar un lucru previzibil. La urma urmelor, ce studii de micro şi macroeconomie te pot pre găti pentru contactul real cu criza?

„E destul de complicat să te angajezi"

Soluţia şefului falimentar a fost simplă: firma a intrat în conservare. „O vreme am crezut că se poate rezolva fără să te mai înscrii în şomaj", spune Ruxandra, undeva pe holurile Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Bucureşti. „Mă gândeam că o să-mi găsesc un loc de muncă repede. În situaţia actuală, însă, e destul de complicat să te angajezi".

Ruxandra ştie că situaţia nu e o simplă himeră scornită, cum spun unii, de minţi panicate: are ceva studii de micro şi macroeconomie şi crede că actuala criză nu va trece, cum spun unii, într-un an, doi. „Va fi foarte greu să ne redresăm".

Falimentul şi depresia

Nu poţi privi chiar detaşat ziua în care te trezeşti fără loc de muncă. La urma urmelor, investeşti timp şi suflet în muncă. Apoi, te trezeşti că totul s-a năruit. Ruxandra defineşte momentul în care a trebuit să treacă în şomaj: „E un moment foarte greu. Mai ales când mai ai şi un copil. A fost destul de complicat să ştii că din ziua aia nu mai ai nicio sursă de venit. Singurul gând pe care îl ai este să su pravie ţuieşti pentru o perioadă şi să în cerci să te redresezi. Trebuie să în cerci să gândeşti pozitiv şi să spui că sunt oameni care o duc mult mai greu ca tine", explică femeia.

Fostul ei patron nu pare însă să aibă gânduri aşa de vesele. Ruxandra l-a văzut, mai are puţin şi ar putea ajunge la spital, pe probleme nervoase. „E foarte deprimat. Mai avea afaceri, şi toate au avut de suferit. A dat înapoi toate leasingurile pentru utilaje, maşini, tot. Plus credite cu garanţie imobiliară. Să munceşti 15-20 de ani şi deodată să nu mai ai nimic...", rămâne sus pendată concluzia Ruxandrei Tonciu.
Va urma...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu